Dezbaterile din 27 iunie, din cadrul emisiunii „Fabrika” de la postul de televiziune Publika TV, ne-au sugerat o soluție pentru depășirea situației provocate de invalidarea de către justiția moldovenească a alegerilor noi ale primarului de Chișinău. Soluția respectivă îi aparține vicepreședintelui Partidului Democrat din Moldova (PDM), ex-ministrului justiției, Vladimir Cebotari: trebuie separată politica de justiție!
Să încercăm să facem acest exercițiu, înțelegând că însăși intenția de a separa politica de justiție, mai ales în acest caz, e un lucru extrem de dificil. Doar procesul electoral este unul eminamente politic, cu participarea celor mai importanți politicieni, a forțelor politice și a purtătorilor suveranității – cetățenii care își pot manifesta preferințele politice anume în cadrul alegerilor. În al doilea rând, rezultatele alegerilor, dacă aceste sunt validate sau invalidate de curțile de justiție, au consecințe politice majore. Și tocmai aici apare prima întrebare – dacă justiția are obligația să valideze un proces eminamente politic, pe care nimeni nu l-a contestat, niciun cetățean, niciun concurent electoral și niciun organ electoral specializat, atunci din ce motive se apucă justiția să caute argumente pentru a-l invalida?
Răspunsul la această primă întrebare este cu echivoc, fie motivele sunt politice, fie ele sunt nobile – să triumfe buchea legii, indiferent de nemulțumirile și consecințele ulterioare. Primul motiv este cel pe care l-au întrevăzut: concurenții electorali; un șir de partide politice; mii de alegători care au ieșit la proteste împotriva invalidării scrutinului; reprezentanții partenerilor de dezvoltare etc. Îndemnul vicepreședintelui PDM, Vladimir Cebotari, este să ne concentrăm pe cel de al doilea motiv – pledoaria pentru triumful buchii legii în orice circumstanțe. Lăudabilă intenție, care ne îndeamnă să apreciem pozitiv argumentele doveditoare ale curților de justiție, că ambii candidați au încălcat legea, făcând agitație electorală în ziua alegerilor, respectiv, influențând rezultatele acestora. Iar influențarea nepermisă a rezultatelor alegerilor se soldează cu invalidarea scrutinului. De pe urma acestei argumentări trebuie să putem deduce imparțialitatea justiției noastre. Într-adevăr, în circumstanțele constatate de curțile de justiție, alegerile ar fi fost invalidate și în cazul eventualei victorii a contracandidatului lui Anderi Năstase – Ion Ceban. Tocmai în asta constă puterea abordării – să triumfe buchea legii în orice circumstanțe! Noi însă ne-am convins că, din păcate, concurenții electorali, câteva mii de cetățeni protestatari și reprezentanții partenerilor de dezvoltare nu înțeleg sau se prefac că nu înțeleg acest lucru.
În aceste circumstanțe nu ne rămâne decât să recurgem la un lucru aproape nepermis – să analizăm prevederile legislației electorale, experiența națională și internațională în materie electorală, raportându-le la argumentele și hotărârile curților noastre de invalidare a alegerilor. Ingrată ocupație, care aruncă o umbră de neîncredere asupra justiției noastre. Singura scuză, în acest caz, este că în Hotărârea Curții Constituționale din 13 decembrie 2016 se prevede în mod expres că: „în cursul unei campanii electorale sunt posibile anumite neregularități, dar valabilitatea alegerilor depinde de dimensiunile și de amploarea acestora constatate de autoritățile statului”. Întrucât textele hotărârilor Curții Constituționale au statut de legi, este important să vedem și condițiile în care poate avea loc invalidarea scrutinului: 1) anularea alegerilor poate să intervină numai în cazul în care votarea și stabilirea rezultatelor au avut loc prin fraudă; 2) nu orice fraudă din procesul electoral este echivalentă cu fraudarea alegerilor, ci numai frauda care este de natură să influențeze rezultatele alegerilor; 3) cererea de anulare a alegerilor trebuie motivată și însoțită de dovezile pe care se întemeiază. 4) Toate aceste condiții urmează a fi întrunite cumulativ.
Întrucât Curtea Constituțională examinează în exclusivitate chestiuni de drept, nu circumstanțe de fapt, principiile elaborate în hotărârea acesteia urmau a fi aplicate în mod obligatoriu și în cazul invalidării recentelor alegeri noi din municipiul Chișinău. În acest sens, trebuia să existe o cerere, însoțită de documentele doveditoare că fraudele au influențat rezultatul final al alegerilor. Experiența națională în materie electorală cunoaște cazul invalidării turului II al alegerilor noi ale primarului satului Buțeni din 2008. Atunci instanțele a invalidat alegerile în baza contestației candidatului care le pierduse. Din cea mai recentă experiența internațională, invocată în susținerea deciziilor curților de justiție moldovene, se menționează invalidarea turului II al alegerilor Președintelui Austriei, din 22 mai 2016. Dar și în acest caz invalidarea a avut loc în baza contestației candidatului învins, care a prezentat un șir de argumente cu caracter doveditor, expuse într-un document de peste 150 de pagini: tabularea rezultatelor votării prin corespondență s-a făcut înaintea zilei votării; publicarea rezultatelor votării prin corespondență s-a făcut de către organul electoral înainte de încheierea votării din ziua alegerilor; nu au fost respectate măsurile prescrise privind asigurarea secretului votului prin corespondență etc. Aceste argumente au fost considerate a fi suficiente de către Curtea Constituțională pentru a considera că rezultatul final al alegerilor putea fi influențat de inconsistențele invocate, întrucât numărul voturilor prin corespondență a fost de aproximativ 20 de ori mai mare decât diferența voturilor acumulate de cei doi candidați în turul II.
Revenind la deciziile curților noastre de justiție privind invalidarea alegerilor primarului de Chișinău, acestea urmau, probabil, să i-a în considerare că limitarea legală de a face agitație electorală în ziua alegerilor reprezintă totuși îngrădirea unui drept constituțional fundamental – Libertatea opiniei și a exprimării, din anumite considerente. Potrivit literaturii de specialitate, această îngrădire se face doar de dragul neadmiterii tulburării liniștii publice în ziua alegerilor și a celei precedente, adică pentru evitarea unor eventuale conflicte. De aceea, despre influențarea rezultatelor alegerilor din cauza agitației în ziua scrutinului trebuie să se judece prin consecințele acesteia asupra ordinii publice. În mod paradoxal, am ajuns să constatăm că liniștea publică nu a fost perturbată în niciun fel de agitație în ziua alegerilor, ci de chiar deciziile judecătorești pe marginea problemei respective.
În final, am putea spune că dacă urmăm îndemnului vicepreședintelui PDM de a separa politica de justiție, atunci ajungem la concluzia că, în procesul de invalidare a alegerilor primarului de Chișinău, curțile de justiție nu au luat în considerare factorii cumulativi, elaborați de Curtea Constituțională pentru adoptarea unei decizii de acest gen. De asemenea, instanțele nu au luat în considerare că, în orice caz de concurență, trebuie să primeze exercitarea unui drept fundamental și nu îngrădirea legală a acestuia. Deci, dacă mergem pe linia pur juridică, constatăm că instanțele noastre judecătorești ignoră: deciziile obligatorii ale Curții Constituționale privind invalidarea oricărui scrutin; esența general acceptată a normelor prohibitive pentru anumite drepturi fundamentale, cum este dreptul la opinie și exprimare; experiența națională și internațională de invalidare a alegerilor. Dacă e așa, atunci de ce ne-am mira că invalidarea alegerilor primarului de Chișinău a lunecat din sfera justiției în sfera politicului?
Ar mai fi încă ceva de spus în privința performanțelor inedite ale curților noastre de justiție. În cazul dezbătut, acestea și-au developat dublul rol: a) de catedre de filosofie politico-juridică, care stabilesc la modul general, abstract, abaterile de la normele legale; și b) de organe de justiție, care în numele legii dau sentințe în favoarea dreptății abstracte. Aceasta merită apreciat, mai ales că se pare, curțile noastre de justiție, pentru prima oară în istorie, au invalidat un scrutin electoral pe motiv că s-ar fi făcut agitație în ziua alegerilor, influențând la modul abstract rezultatele acestora. Nu e acesta un motiv de mândrie, pe care judecătorii noștri nu au întârziat sa-l invoce?
Experții IPN
