 |
|
| Dionis Cenuşa | |
Europenizarea elitelor politice reprezintă un proces, de principiu, complicat şi de durată. Acest lucru devine şi mai dificil într-un mediu predispus ostilităţilor eurosceptice, unde practicile şi viziunile pro-europene sunt respinse, mimate sau mutilate de către clasa politică.
Consolidarea instituţiilor democratice, asigurarea unei justiţii integre, maximizarea transparenţei în luarea deciziilor politice sau la cheltuirea banilor publici, constituie doar câteva din practicile care se desprind din fenomenul de “europenizare” (sau denumit altfel – „occidentalizare”). Tentativele de a le transpune în realitatea moldovenească nu s-au soldat cu succes în perioada partidelor politice pretins pro-europene, aflate la guvernare în perioada 2009-2016. Din contra, multe dintre elementele europenizării au fost puternic ridiculizate şi banalizate. Anumite aşteptări legate de resuscitarea procesului de europenizare în interiorul clasei politice sunt legate de noile partide politice cu viziuni pro-europene. Desigur, rămâne de văzut dacă intenţia acestora nu se rezumă la înfăptuirea unei vendete politice, ideea transpunerii ca atare a practicilor şi valorilor europene fiind supusă unor târguieli şi calcule politice egoiste.
La nivelul actorilor politici, europenizarea se realizează prin transferul de cunoştinţe şi deprinderi, socializarea şi asocierea cu partidele pan-europene, sporirea contactelor interpersonale şi alte forme de angajare în dialog. Deocamdată, aceste forme de europenizare au fost aplicate faţă de partidele „înfrăţite” sau apropiate de partidele pan-europene (Partidul Popular European, Socialiştii şi Democraţii, Alianţa Liberalilor şi Democraţilor). Foarte puţină europenizare s-a făcut, până acum, în raport cu actorii politici, văzuţi de obicei drept oponenţi naturali ai procesului de integrare europeană a Moldovei. Din această categorie fac parte partidele şi actorii politici individuali care critică deschis agenda europeană a Moldovei, promovând, totodată, proiecte geopolitice euroasiatice, dirijate de Rusia.
„Europenizarea” actorilor pro-ruşi prin incluziune
Partidele pan-europene, dar şi reprezentanţii societăţii civile de la Bruxelles şi din alte capitale europene, ar trebui să dedice timp şi resurse suficiente pentru a coagula elementele pro-europene din vecinătatea sa estică. O abordare incluzivă este la fel necesară în relaţia cu oponenţii vectorului european din Moldova.
În primul rând, contactele directe cu acei care critică integrarea europeană permite studierea argumentelor lor şi, totodată, combaterea miturilor circulate de către aceştia. Astfel, angajarea acestora în „euro-dialoguri” ar reprezenta o modalitate de a confrunta constructiv ideile false şi/sau eronate legate de UE şi acţiunile acesteia în ţările Parteneriatului Estic.
În al doilea rând, intensificarea relaţiilor dintre euro-optimiştii din UE şi euroscepticii pro-ruşi din Moldova ar crea premise pentru temperarea retoricii negative vehiculate de către cei din urmă.
În fine, existenţa unor platforme comune de dialog între promotorii UE (partidele pan-europene şi societatea civilă din UE) şi actorii pro-ruşi de la Chişinău poate contrabalansa influenţa iminentă, care rezultă din socializarea excesivă cu structurile euroasiatice şi anti-europene din Rusia. În toate cazurile menţionate trebuie atrase în aceeaşi măsură şi actorii cu viziuni pro-europene, care se consideră drept “reprezentanţii exclusivi” ai UE în Moldova. Dacă asemenea iniţiative cu participare promotorilor UE vor lipsi, atunci locul acestora va fi luat de către euroscepticii din UE. Orice “asociere” a euroscepticilor din UE cu pro-ruşii din ţările Parteneriatului Estic trebuie diluată pentru a proteja agenda europeană din Moldova de şocuri adiţionale.
Socialiştii şi drumurile spre Bruxelles
Participarea deputatului socialist, Bogdan Ţîrdea, la evenimentul organizat de Grupul Verzilor/Alianţa Liberă Europeană (30 mai 2016), este un caz concludent al unei socializări realizate prin intermediul euroscepticilor europeni. Potrivit informaţiei publicate de socialişti, prezenţa lui Ţîrdea la masa rotundă de la Bruxelles a fost facilitată de către eurodeputata Tatiana Jdanok. Cea din urmă vine din cadrul Uniunii ruse din Letonia şi este cunoscută pentru simpatiile sale faţă de Rusia, şi respectiv pentru criticile ţintite împotriva UE.
Bineînţeles, conversaţiile socialistului cu alţi participanţi la masa rotundă prezintă un exerciţiu util de socializare cu reprezentanţii societăţii civile, mass-media şi ai Parlamentului European. Totuşi, se recomandă desfăşurarea unor asemenea evenimente sub egida euro-optimiştilor. Mai mult ca atât, asemenea activităţi (mese rotunde, conferinţe, instruiri etc.) ar trebui să urmeze abordarea unor subiecte de substanţă ce ţin de politici sociale, politici antreprenoriale, mobilitate academică, schimbări climatice, proiecte europene, şi mai puţin să fie bazate pe discuţii geopolitice. Totodată, activităţi similare trebuie să fie desfăşurate atât la Bruxelles şi în alte capitale europene, dar şi la Chişinău. Este cert faptul că asemenea practici nu vor produce schimbări majore, peste noapte, în gândirea opozanţilor vectorului european. Dar, pentru început, este esenţială stabilirea unor punţi de dialog.
Găgăuzia şi accesul la proiecte europene
Alte forme de europenizare pot avea loc prin intermediul proiectelor de asistenţă externă alocate de către UE. Spre exemplu, circa 6,5 milioane EUR urmează să fie oferiţi de către europeni pentru autonomia găgăuză şi raionul Taraclia în cadrul proiectului „Susţinerea agriculturii şi dezvoltării rurale prin promovarea măsurilor de consolidare a încrederii” (SARD), lansat pe 13 mai 2016. Proiectul vizează consolidarea dialogului dintre centru şi regiunile beneficiare (Găgăuzia, Taraclia) în domeniul dezvoltării rurale şi agriculturii, promovarea proiectelor antreprenoriale locale, precum şi renovarea structurii sociale.
Este însă importantă asigurarea unei comunicări şi promovări a aspectelor ce ţin de principiile şi valorile europene (transparenţa procesului decizional, respectarea statului de drept etc.) pe toata durata acestui proiect şi în toate localităţile care vor beneficia din acest proiect. Acest lucru este crucial având în vedere referendumul controversat din 2 februarie 2014, desfăşurat de către administraţia găgăuză, la care circa 98% din participanţi au optat în favoarea aderării la Uniunea Vamală. Decizia UE de a lansa un asemenea proiect poate ajuta la angrenarea Găgăuziei şi Taracliei în procesul de integrare europeană, deşi indirect, în particular pe dimensiunea agricolă şi a dezvoltării rurale. Europenizarea regiunilor administrate preponderent de către actori pro-ruşi poate avea loc asigurând o comunicare eficientă şi un grad înalt de socializare cu administraţiile publice din cadrul ţărilor UE (cum ar fi, Bulgaria etc.).
În loc de concluzie…
Prin sporirea cooperării cu actorii politici pro-ruşi creşte probabilitatea că poziţia acestora va deveni mai moderată, iar discursul lor mai puţin toxic în raport cu UE şi agenda europeană a Moldovei. Aceasta va ajuta la combaterea miturilor anti-UE şi la însănătoşirea discursului public cu privire la integrarea europeană. Pe de altă parte, neglijarea lor poate duce doar la păstrarea stării de fapt şi respectiv la menţinerea acestora în captivitatea opticii distorsionate privind UE, promovată activ de către propagandiştii ruşi.
În fine, reieşind din volatilitatea politică din Moldova şi popularitatea forţelor pro-ruse, “europenizarea” celor din urmă constituie o necesitate urgentă pentru a evita rupturi majore în procesul de integrare europeană la o posibilă schimbare a guvernării. Cu toate acestea, eforturi considerabile trebuie întreprinse în continuare în direcţia “europenizării” partidelor cu viziuni pro-europene, care deocamdată sunt neinspirate şi inconsistente.
IPN publică în rubrica Op-Ed articole de opinie semnate de autori din afara redacţiei. Opiniile exprimate în aceste materiale nu neapărat coincid cu opiniile redacţiei.