logo

COVID-19: Statul-pacient și temele de acasă. Op-Ed de Ala Tocarciuc


https://www.ipn.md/index.php/ro/covid-19-statul-pacient-si-temele-de-acasa-op-7978_1075394.html

„Dacă mai citim odată atent manualul nostru de oprire a acestei pandemii, mai redactăm unele capitole, mai facem cu sârguință temele pentru acasă, am putea ajuta la diminuarea numărului cazurilor noi de COVID-19. Aceasta la rândul său, ar ajuta și la tratamentul complex al acestui „stat-pacient”...”
---


În ultimul timp tot mai multe voci se întreabă, de ce Moldova are un număr mare de bolnavi cu COVID-19, comparativ cu alte țări din regiune. O să încerc să fac o mică analiză și să propun niște teme pentru acasă.

Pandemia COVID-19 a intrat în Moldova pe neașteptate la început de martie și a generat un val mare de panică printre populație și autorități de toate nivelele. Noi toți împreună am trecut prin cercul vicios de panică, măcinând frica și incertitudinea colectivă. Drept urmare, unii au devenit atenți și vigilenți, alții rămân încă anxioși, dar sunt și de acei, care au reușit să ajungă până la neglijență totală.

Asistăm la un proces de terapie intensivă a „unui stat-pacient”

Primele acțiuni de a opri acest virus intrus în Moldova au fost similare celor aprobate in alte țări. Au fost închise frontierele, au apărut fișele epidemiologice și primele teste, au fost pregătite câteva paturi la spitalul de boli infecțioase și alte spitale, au fost instruiți medicii și cam atât. Moral eram pregătiți, și rămânem pregătiți în continuare, în viziunile multora.

Mai târziu a fost instituită starea de situație excepțională cu toate componentele si consecințele acesteia. Au urmat și alte acțiuni, dar care în esență nu au reușit sa rupă curba și să o întoarcă în jos. Moldova rămâne stabilă in ascendență la toți indicatorii principali.

De fapt, pandemia a găsit Moldova ca pe un pacient cu mai multe comorbidități, unele din ele cronice si total decompensate, precum și cu opțiuni limitate de tratament pe toate dimensiunile. Și acum noi toți împreună asistăm la un proces de terapie intensivă a „unui stat-pacient”, în situație de infecție virală acută, agravata de insuficiență poliorganică.

Întrebarea este cum salvăm acest stat-pacient?

Un proces epidemiologic are trei elemente obligatorii:

  • Sursa de infecție;
  • Mecanismul de transmitere;
  • Organismul receptor.

 

Și atunci când vrem să oprim o pandemie, noi lucrăm la fiecare din aceste elemente.

În cazul COVID-19 sursa principală de infecție este omul. Acest virus inteligent de la bun început folosește exclusiv oamenii pentru a se răspândi prin lume. Și faptul că el se răspândește atât de rapid, ne spune, că noi, oamenii, pierdem în această competiție cu un virus. Acest virus este acum mai inteligent ca noi toți, Oamenii. Acest virus folosește toate instrumentele posibile pentru a cuceri una câte una țările de pe glob. Printre cele mai folosite instrumente, ar fi si teoriile conspiraționiste, neglijarea științei, discriminarea socială, procesele politice și demografice și, nu în ultimul rând, dependența omului de tehnologiile moderne.

Ca să oprim pandemia este necesar sa oprim lanțurile de contaminare. Ca să oprim lanțurile de contaminare, avem nevoie de o cooperare din partea omului, zilnică, permanentă și de durată.

Omul este sursa principală de infecție și tot omul este cel, care poate opri răspândirea acesteia.

Populația fiecărei țări se împarte acum în trei categorii mari de oameni

Un grup, care încă este cel mai numeros, sunt acei, care încă nu au contactat cu virusul. Ei sunt potențiale viitoare surse de infecție. Acești oameni nu au restricții de circulație, de regulă, și ei pot activa, respectând măsurile de protecție. Comunicarea directă și motivarea acestor oameni să colaboreze la nivel de comunitate sunt extrem de valoroase in această epidemie.

Un alt grup sunt persoanele suspecte sau acei care au contactat cu persoane infectate și, posibil, sunt și ei infectați. Acești oameni trebuie plasați in carantină imediat ce au aflat despre statutul său. Și ar fi bine să fie testați la COVID-19.

Și ultimul grup îl reprezintă acei oameni care deja sunt infectați și bolnavi, cu diverse forme ale manifestărilor bolii și, respectiv, sunt tratați.

În general nu a existat și nu există nici acum un manual universal de oprire a unei pandemii. Practic, fiecare țară din lume a încercat să stabilească un manual propriu de oprire a acestei pandemii.

Republica Moldova tot a încercat să își scrie propriul manual, uneori cu întârzieri semnificative pentru unele capitole, și multiple deficiențe la implementare pe partea practică. Aceasta, de fapt, a și determinat situația noastră actuală și numărul mare de bolnavi, comparativ cu alte state.

Încercare de a completa manualul cu câteva teme pentru acasă

Controlul epidemiologic la frontieră și pe interior a fost aplicat la început de martie, când deja multe țări din Europa erau intrate oficial în pandemie. Primele anchete epidemiologice conțineau lacune majore și în multe cazuri nu permiteau supravegherea celor intrați în țară. Medicii de familie primeau cu întârzieri majore anchetele și adeseori nu găseau persoanele la adresele indicate în fișe. Respectarea carantinei de 14 zile nu era monitorizată, practic. Aceasta a contribuit la menținerea continuității lanțurilor de infectare și la creșterea numărului de cazuri noi. La momentul actual, aparent, toți cei intrați în țară completează fișele epidemiologice, sunt supuși termometriei, sunt obligați să stea în carantină și unii chiar sunt amendați pentru nerespectarea normelor. Moldova nu folosește inteligența artificială pentru a facilita controlul epidemiologic la frontieră și a celor intrați în interior și aceasta ar fi o temă pentru acasă la acest capitol.

Testarea
celor infectați și a suspecților este o componentă importantă în lupta cu acest virus nou. Importanța testării este determinată si prin diversitatea formelor clinice, de la asimptomatice la foarte grave. Dacă revenim la sursa de infecție ca un element principal în această pandemie, atunci este clar că putem identifica sursa de infecție exclusiv prin testare. Fără testare, fiecare din noi este un potențial suspect. De la bun început a fost clar că avem capacități limitate de testare în țară. Au fost multiple încercări de a evalua capacitatea de testare pentru COVID-19 in Moldova, soldate cu diverse recomandări și soluții pentru extindere. Cu regret, constatăm în continuare o capacitate de testare limitată, în condițiile creșterii de solicitări pentru testare, determinate de creșterea numărului de bolnavi, creșterea numărului de suspecți și, mai nou, de creșterea numărului celor, care pleacă în alte țări și cer rezultatul testului la trecerea frontierei. Faptul, că noi acum putem detecta prin testare maxim 500 pacienți noi zilnic, nu ne permite să afirmăm, că avem controlul asupra extinderii pandemiei. Tema de acasă este una simplă și evidentă: avem nevoie de capacități noi de testare în fiecare centru raional și în orașele mari.

Urmărirea contacților și aplicarea carantinei obligatorii pentru aceste persoane face parte din ecuația de rupere a lanțurilor de transmitere a infecției. Mai mulți experți afirmă ca anume această sarcină este cea mai complicată în pandemia curentă, deoarece există mulți pacienți asimptomatici. Complicat, nu înseamnă însă imposibil. Multe țări au demonstrat că se poate asigura o urmărire eficientă a contacților sau, cel puțin, diminuarea impactului acestora, prin aplicare de măsuri de protecție individuală, inclusiv distanțare socială și purtarea măștilor. Deja este dovedită prin cercetare metoda de transmitere a virusului. COVID-19 se răspândește prin aerosol sau vapori expirați de persoana infectată, prin contact direct de cel puțin 15 minute. Purtarea măștilor, distanța socială și carantina obligatorie ar fi elemente cheie pentru o urmărire eficientă a contacților și ruperea lanțurilor de transmitere. Tema pentru acasă ar fi, să elaborăm o foaie de parcurs a pacientului COVID-19 și să asigurăm o urmărire eficientă a contacților acestuia pe tot parcursul.

Am scris mai sus, că organismul receptor este un element important în procesul de luptă cu pandemia. Dacă nu reușim să protejăm acest organism de infectare prin măsuri epidemiologice, va trebui să îl tratăm. Tratamentul celor bolnavi de COVID-19 se face pe doua căi: tratament în spitale și tratament la domiciliu. Calitatea tratamentului în spital este net superioară, și include și componenta de testare. Pe când tratamentul la domiciliu nu este în toate cazurile suplinit cu testare, nu este supravegheat de un cadru medical și adeseori se ajunge la complicații sau la sechele cronice. Moldova nu este o excepție la acest compartiment și o altă temă pentru acasă ar fi să pregătim capacități spitalicești pentru o eventuală creștere a numărului de bolnavi. Și când spunem „să pregătim”, ne referim la departamentele pentru boli infecțioase și la cele de terapie intensivă. Și aceasta nu depinde doar de medici, depinde de comunitățile locale în mare măsură.

Pandemia vine de la „pan” - tot,  și „demos” – poporul

Pandemia este o boală, care atacă într-un timp scurt aproape toată populația unei țari și provine de la „pan” - tot,  și „demos” – poporul.

Noi, acum, aici în Moldova încă nu avem o pandemie în sensul deplin al acestui cuvânt, dar avem o bucățică din pandemia globală, care crește nestingherit zilnic.

Dacă mai citim odată atent manualul nostru de oprire a acestei pandemii, mai redactăm unele capitole, mai facem cu sârguință temele pentru acasă, am putea ajuta la diminuarea numărului cazurilor noi de COVID-19.

Aceasta, la rândul său, ar ajuta și la tratamentul complex al acestui „stat-pacient”.

Dacă rămânem repetenți și neglijenți, se v-a infecta „tot poporul”, cu adevărat.

Acțiunile sau inacțiunile noastre în raport cu acest virus ne pot afectat viața pe termen lung.