Analiza IPN: Cu un an în urmă, în Găgăuzia a avut loc un referendum, pe care Chişinăul l-a numit „separatist”. Pe cât de mult s-au adeverit aşteptările şi temerile în legătură cu acest eveniment?
„Sărbătoare” ilegală
În calendarul politic găgăuz există două date importante: 19 august – Ziua proclamării Republicii Găgăuze şi 23 decembrie – Ziua formării autonomiei găgăuze. După un an de la referendumul scandalos din 2 februarie 2014, am putea spune cu siguranţă că şi data aceasta are toate şansele de a deveni o sărbătoare naţională pentru locuitorii autonomiei.
Să amintim că, acum un an, autorităţile autonomiei găgăuze au desfăşurat un referendum local, în cadrul căruia locuitorii ţinutului s-au pronunţat în majoritatea lor covârşitoare contra cursului oficial de asociere la Uniunea Europeană, precum şi în favoarea dreptului autonomiei la autodeterminare în cazul în care Republica Moldova îşi va pierde independenţa. Chişinăul a calificat această acţiune ca fiind ilegală încă la etapa sa de pregătire. Potrivit poziţiei autorităţilor centrale, autorităţile găgăuze, propunând judecăţii comunităţii locale chestiuni de importanţă naţională, şi-au depăşit competenţele.
Apanajul zilei de 2 februarie
Aniversarea referendumului a fost marcată în Găgăuzia printr-o cursă auto de amploare şi printr-un for, participanţii la care au dat aprecieri acelui eveniment care a stârnit atâta vâlvă. Examinarea bilanţului plebiscitului respectiv, deşi a fost destul de reprezentativă după numărul de participanţi la conferinţă, s-a desfăşurat, totuşi, într-un cerc pur găgăuz. Reprezentanţii Chişinăului oficial nu au fost prezenţi la această manifestare. De altfel, organizatorii forului au precizat că au fost invitaţi numai acei care au susţinut ideea referendumului.
Ziua de 2 februarie, dacă am judeca după cuvântările oratorilor, a devenit un mare apanaj pentru găgăuzi. Printre rezultatele străduinţelor şi riscurilor de acum un an au fost numite atenţia sporită a comunităţii mondiale faţă de Găgăuzia, înfrângerea politică a unioniştilor (care, în opinia politicienilor găgăuzi, cu riscul de a pierde Găgăuzia, au fost nevoiţi să-şi mai tempreze retorica), precum şi imboldul spre democratizarea Republicii Moldova. Mai mult ca atât, au fost expuse unele raţionamente, precum că valoarea referendumului rezidă deja în însăşi desfăşurarea sa, ceea ce a permis de a consolida societatea găgăuză.
Este de menţionat, de asemenea, că participanţii la for au preferat să nu pună accentul pe astfel de rezultate, mai mult practice, cum ar fi reducerea preţului la gaze sau aflarea cetăţenilor moldoveni pe teritoriul Federaţiei Ruse, deşi, cu un an în urmă, argumentele acestea figurau printre cele de bază în cadrul campaniei de agitaţie pentru participarea la referendum.
Ameninţare sau stimulent?
Referendumul din Găgăuzia a avut consecinţe pentru ambele părţi. Şi aici ar urma să ne referim la felul în care au făcut bilanţul referendumului la Chişinău. Dar, judecând după toate, tema aceasta preocupă societatea moldovenească în măsura în care interesul societăţii este satisfăcut de câteva publicaţii în mijloacele de informare în masă de genul „cum a fost”. Nu a existat nicio masă rotundă, nu s-a făcut auzită nicio vorbă din gura oficialităţilor. Chiar şi procuratura care acum un an de zile a intentat o serie de dosare penale contra organizatorilor referendumului, astăzi se pare că este în căutarea unei posibilităţi de a uita cât mai repede de ele.
Între altele fie spus, cu un an în urmă, în relaţiile cu Comratul a avut loc un eveniment deosebit de important, ca acesta să fie dat uitării. Despre importanţa referendumului s-ar putea judeca deja după atmosfera în care s-a desfăşurat acesta. Reţinerile şi percheziţiile automobilelor deputaţilor Adunării Populare în ajun şi în ziua votării, membrii batalionului „Fulger” prin apropierea de satele găgăuze – acestea sunt doar nişte amănunte, care nu au fost publicate niciodată în mijloacele de informare în masă, dar care sunt cunoscute multor locuitori ai autonomiei.
Principala îngrijorare a autorităţilor centrale în legătură cu referendumul din Găgăuzia a constat în sporirea tendinţelor separatiste. A trecut un an de zile, Moldova continuă să fie întreagă şi inseparabilă, iar la Comrat se dau asigurări unanime cu privire la fidelitatea faţă de statalitatea moldovenească. S-ar putea spune că îngrijorările Chişinăului nu s-au adeverit?
Fireşte, pe de o parte, referendumul din Găgăuzia a devenit o provocare pentru Moldova. Comratul şi-a extins cadrul admisibil. Anterior, unele declaraţii ale autorităţilor Găgăuziei puteau să creeze o rezonanţă în societate, iar apoi să fie uitate fără probleme. Dar acum un an s-a produs ceva neobişnuit, care nu va rămâne fără consecinţe pentru Chişinău. Şi chiar dacă din punct de vedere juridic s-ar putea admite posibilitatea discuţiilor cu privire la legalitatea referendumului, din punct de vedere politic, acesta a fost un gol sigur în poarta conducerii moldoveneşti.
Pe de altă parte, evenimentele de acum un an ar putea fi percepute şi ca un stimulent în dezvoltarea sistemului politic al ţării. Reformele mult mai calitative, combaterea reală a corupţiei, dialogul cu societatea civilă şi alte puncte ale setului standard de aşteptări de la conducerea Moldovei pot deveni, dacă nu o soluţionare a contradicţiilor cu Autonomia Găgăuză, atunci, în orice caz, o diminuare a lor.
Ar putea oare Chişinăul să elaboreze o soluţie a „dilemei referendumului”? În orice caz, deja însuşi faptul că acelaşi „Fulger” s-a limitat un an în urmă la rolul de observator, poate fi tratat ca un examen susţinut în favoarea simţului realităţii. Şi aceasta nu e chiar atât de puţin pe fundalul evenimentelor din Ucraina vecină.
Veaceslav Craciun, IPN