Condiţii „favorabile” pentru Businessul Moldovenesc sau epopeea efortului Patronatelor
Epopeea, de fapt, începe la începutul anului 2011, când Guvernul Republicii Moldova şi Fondul Monetar Internaţional au convenit asupra unui Memorandum prin care Guvernul şi-a asumat obligaţii de a implementa unele politici economice şi financiare pe care tot el le-a propus.
Prima bilă neagră vine imediat după ce Guvernul Filat a modificat legislaţia pentru 2011, trecând pe seama angajatorului şi angajatului plata a câte o zi de incapacitate temporara de muncă, cu scopul diminuării cheltuielilor mari ale fondului respectiv din Bugetul Asigurărilor Sociale de Stat care, la acel moment, constituia aproximativ 400 mln lei. E şi firesc că imediat a fost evocată reacţia negativă a parţilor implicate ]n Dialogul Social - Patronate şi Sindicate. Toate propunerile de alternativă oferite de Patronate care vor avea efect similar, dar nu vor împovăra angajatorii şi angajaţii, au fost trecute cu auzul.
Negocierile şi discuţiile pe marginea proiectului Legii pentru modificarea şi completarea unor acte legislative care vine să implementeze politica bugetar - fiscală şi vamală pentru 2012 s-au finalizat cu noi constrângeri pentru activitatea agenţilor economici în ansamblu. La modul general, procesele care au avut loc la acel moment nicidecum nu pot fi numite negocieri, ci doar, aşa, nişte discuţii pe interese. Printre „noutăţile” implementate de Guvern se regăsesc:
- Reintroducerea impozitului pe venit pentru o parte de întreprinderi – 12%;
- Impozitarea la achitarea dividendelor în valoare de 6%;
- Plata a trei zile de incapacitate de munca de către angajator;
- Împuterniciri suplimentare pentru organele de revizie şi control, la aplicarea sancţiunilor;
- Aplicarea Taxei pe Valoarea Adăugată pentru instruire;
- Sancţiuni mai dure, mai rigide pentru încălcări ce ţin de legislaţia fiscală etc.
Aceasta fiind a doua bilă neagră aruncată de Guvern mediului de afaceri.
Argumentul principal invocat mediului de afaceri este: agenţii economici nu sunt oneşti cu statul, dar iată marea dezamăgire pentru guvernanţi: Republica Moldova alt mediu de afaceri nu are. În acest caz, raţionalitatea situaţiei dictează o altă abordare, cum ar fi procese educative reciproce, consultări, negocieri, compromise. Toate intenţiile şi acţiunile patronatelor de a avea întâlniri cu factorii de decizie, conferinţe de presă realizate, declaraţii şi articole scrise nu au avut niciun efect sau cum se mai spune - „ca nuca de perete”. În schimb, guvernanţii s-au arătat indignaţi de acţiunile întreprinse de Patronate.
Tendinţa generală observată în acţiunile iniţiatorilor acestor modificări pe parcursul ultimilor ani este de a trece cheltuielile bugetare pe seama altora şi, după înţelegerea guvernanţilor, cei mai potriviţi în acest sens sunt angajatorii. Pentru a nu părea neîntemeiat în enunţul de mai sus, în calitate de argumente pot aduce următoarele situaţii: deşi angajatorul prin plata contribuţiei de asigurări sociale de stat asigură riscurile legate de accidentele de muncă şi bolile profesionale, precum şi incapacitatea temporară de munca, ulterior este obligat să mai achite o dată tot pentru acelaşi lucru.
A treia bilă neagră în coşul aşteptărilor mediului de afaceri o prezintă politica bugetar - fiscală şi vamală pentru anul 2013 care prevede suplimentar următoarele:
- Majorarea numărului de zile de incapacitate temporară de munca achitată de patroni de la 3 zile la 5 zile care, după cum am menţionat mai sus, reprezintă o impozitare dublă;
- Aplicarea a TVA în valoare de 20% la producţia agricola primara. Deşi, fiind controversată, aceasta măsura necesita un mecanism de restituire îmbunătăţit şi un termen rezonabil şi responsabil de restituire a TVA care nu poate depăşi 15 zile;
- Majorarea cuantumului TVA la zahăr de la 8% la 20%, măsură care va avea un efect nefast asupra producătorilor agricoli şi a angajaţilor încadraţi la creşterea sfeclei de zahăr, prin diminuarea semnificativă a suprafeţelor cultivate cu sfeclă şi, respectiv, pierderea locurilor de muncă. O finalitate logică o reprezintă diminuarea salariilor şi defalcărilor către bugetul consolidat.
Un lucru perceput de întreprinderile autohtone şi foarte demotivant este faptul că toate constrângerile menţionate mai sus, dar şi cele nemenţionate, se aplica cu stricteţe şi rigoare celor care sunt corecţi în relaţiile sale cu statul, şi nu aduc atingere întreprinderilor ce sunt plasate în economia gri a ţării.
În acest context, principala întrebare adresată de mediul de afaceri elaboratorilor de politici ar suna în felul următor:
„Se doreşte dezvoltarea economiei sau falimentarea statului?”
Leonid CERESCU, preşedintele Confederaţiei Naţionale a Patronatului din Moldova
12.07.2012