logo

Comunicat de presă


https://www.ipn.md/index.php/ro/comunicat-de-presa-7542_1078279.html

 

În 1999, Moldova a fost prima țară ce a ratificat Convenția de la Aarhus (Convenția privind accesul la informație și justiție, precum și participarea publicului la luarea deciziilor în domeniul mediului Comisiei Economice pentru Europa a Națiunilor Unite, semnată în orașul danez Aarhus în 1998 și, menită să asigure democrația în domeniul mediului). De atunci, în Republica Moldova, s-au făcut multe eforturi pentru a pune în aplicare acest instrument internațional unic în domeniul democrației ecologice. Au fost adoptate mai multe acte legislative, ce au fost, însă, formulate în așa fel, încât Convenția să nu fie pe deplin pusă în aplicare.

În cadrul Convenției există un Comitet de conformitate, unde oricine poate face referire la rapoartele de nerespectare a Convenției. La rândul său, Comitetul ia în considerare astfel de cazuri și face recomandări cu privire la acestea, ce ulterior trebuie aprobate de următoarea reuniune a părților, adică guvernele țărilor, care au ratificat Convenția Aarhus.

În ultimii ani, Moldova a ignorat în mod oficial cerințele Convenției, neavând trimise rapoarte periodice acolo. Așadar, în 2017, Moldova nu și-a prezentat raportul, privind implementarea Convenției timp de trei ani. Până în prezent, acesta nu a furnizat, deși în 2021 un astfel de raport trebuie depus din nou pentru perioada 2017-2021. Așadar, țara renunță la listele țărilor civilizate.

Accesul la informațiile de mediu este o problemă stringentă pentru Moldova. Faptul este că, fără date specific, privind starea mediului, este imposibil să se dezvolte și să se ia măsuri pentru îmbunătățirea acestuia. Nu puteți face prognoze, de exemplu, despre inundații și secete. Planurile și previziunile pe termen lung nu pot fi elaborate. Întrucât Moldova este parte la Convenție, toți donatorii se așteaptă ca informațiile din cadrul proiectelor lor să fie furnizate gratuit de către agențiile guvernamentale. Cu toate acestea, în realitate, aceștia cer bani și fără ei nu oferă informații. Dar nimeni nu vrea să se certe, caută cum să plătească anumitor persoane și să primească informațiile necesare. Acest lucru se întâmplă de treizeci de ani de independență. Deoarece legislația este creată în așa fel, încât, dacă o respectați, trebuie să plătiți zeci de mii de dolari pentru accesul la informațiile deja disponibile! Dar odată  această nerușinare trebuie să se termine?

Prin urmare, în 2008, ONG-ul ”Eco-TIRAS” a trimis un mesaj Comitetului de conformitate al Convenției de la Aarhus cu privire la nerespectarea de către țară a dispozițiilor sale, privind accesul la informațiile de mediu. Ca urmare a examinării din 2011, Reuniunea părților a adoptat Recomandări pentru Moldova, potrivit cărora a obligat guvernul țării să adopte și să pună în aplicare un plan național pentru punerea în aplicare a Convenției. Guvernul a acceptat, dar practic nu a făcut nimic și a uitat.

Întrucât situația a rămas aceeași, în 2017, ONG-ul ”Eco-TIRAS” a trimis din nou un comunicat Comitetului cu privire la eșecul țării de a îndeplini o serie de obligații. A fost mai mult decât simplu pentru guvern să rectifice situația - să facă mici ajustări la mai multe dintre deciziile sale. Dar guvernul a ales să ia poziția unui struț și să ignore obligațiunile sale. Nici apelul de la Geneva la Ministerul de Externe al Republicii Moldova nu a schimbat situația. De trei ani și jumătate guvernul nu a făcut nimic! În prezent, ONG ”Eco-TIRAS”, în cadrul unui proiect comun cu ONG-ul „Arnika” din Republica Cehă, pregătește un raport alternative, cu privire la punerea în aplicare a obligațiilor Republicii Moldova de implementare a Convenției, ce va fi prezentat în octombrie 2021, în cadrul Reuniunii părților la Convenția de la Aarhus de la Tbilisi.

Unul dintre factorii ce au cauzat impotența totală a Ministerului este, fără îndoială, slăbirea segmentului de mediu, ca urmare a fuziunii a trei ministere în 2017.
_________

DISCLAIMER: Autorii comunicatelor – nu agenția de presă IPN – poartă responsabilitate exclusivă pentru corectitudinea și esența conținutului comunicatului, prezentat spre publicare și/sau distribuire.