Societatea moldovenească a dat dovadă de o atitudine plină de înțelegere și compasiune față de refugiații ucraineni. În același timp, există o parte semnificativă a societății moldovenești, care încearcă să justifice atacul armat al Federației Ruse asupra Ucrainei, chiar dacă deja curge mult sânge, sunt omorâți mulți oameni, inclusiv copii, bătrâni, femei, sunt distruse multe clădiri, inclusiv case de locuit, școli, maternități, spitale. În aceste condiții se conturează un paradox de proporții, cu potențial de impact negativ asupra a însăși societății moldovenești. De ce se întâmplă așa și ce este de făcut pentru a abate încă un pericol mare real din calea dezvoltării și consolidării societății au discutat participanții la dezbaterea publică „Cine aprobă războiul și de ce?”, organizate de Agenția de presă IPN.
Igor Boțan, expertul permanent al proiectului, a declarat că, potrivit cadrului internațional, războiul este înțeles ca o luptă armată între state sau grupuri de state pentru a atinge anumite obiective prin mijloace violente. „Carta ONU și Convenția a patra a de la Haga privind legile și obiceiurile războiului pe uscat cer statelor aflate în conflict să ia toate măsurile pentru a preveni războiul. Dar dacă părțile nu au ajuns la un acord de pace, trebuie prezentat un ultimatum sau o declarație de război. Altminteri este vorba despre ceea ce se numește agresiune perfidă sau ceea ce știm noi din obiceiurile noastre „вероломное нападение” în limba rusă”, explică expertul. Potrivit lui, războiul agresiv este o crimă împotriva păcii internaționale și implică responsabilitate internațională. Totodată, folosirea forței armate de către un stat este un act și o dovadă a agresiunii.
Expertul a menționat că în 2004 în Republica Moldova a fost adoptată Legea privind regimul stării de urgență, de asediu și de război, care impune anumite restricții. Și Codul Penal conține prevederi ce se referă la infracțiuni contra păcii și a securității, infracțiuni de război, precum și articole ce se referă la genocid, tratament inuman etc. „În ceea ce ține de latura morală, punctul de reper este Biblia”, a spus el.
„Actualmente există teorii care vorbesc despre conceptul unui război just și corect și războiul injust. Aceste concepte se referă la dreptul statului la război și la regulile de război. Deci, dreptul statului la război este un ansamblu de condiții legale și etice în care se realizează un anumit anunț de război și conține principiile cauzei dreptei, legitimitatea autorităților de a începe un război, intențiile pentru începerea, proporționalitatea de utilizare a violenței ca ultima soluție”, a mai spus Igor Boțan.
Zinaida Gribincea, expert în psihologie, jurnalism și comunicare, a declarat că ceea ce se observă în ultimul timp în spațiul public, inclusiv online, denotă o multitudine de păreri, foarte diferite și departe de spiritul umanitar. „În cazul războiului ruso-ucrainean, a fost o implicare masivă a societății moldovenești cu ajutoare în sprijinul refugiaților plecați din zona de conflict. Dar în același timp, se observă foarte multe aprecieri pozitive ale războiului și aprecieri ale politicii expansioniste a Rusiei. Totodată, sunt păreri ale moldovenilor care consideră în mod eronat că reconstituirea Imperiului Sovietică ar fi o realitate”, a spus ea.
Experta a menționat că cei care apreciază favorabil un război de agresiune, oricare ar fi el, aceștia au un neajuns la nivel de valori umane. „Dacă ne referim concret la războiul din Ucraina, și Ucraina, și Republica Moldova suntem state care s-au desprins de Imperiul Sovietic, dar în spațiul nostru au rămas active anumite practici sovietice. Au rămas active acea nostalgie după URSS, dar și fobiile față de agresorul de la Est. Or, reiese un lucru paradoxal – deși avem frică față de această putere care oricând poate să ne acapareze, în același timp suntem pe alocuri solidari. Nu cred că putem împărți acum după etnii pozițiile față de războiul din Ucraina, însă ceea ce putem face e să înțelegem când aceste opinii s-ar putea schimba. Or, altfel tot ceea ce se întâmplă în țara vecină ar putea să ne afecteze și pe noi în egală măsură”, opinează Zinaida Gribincea.
Valeriu Pașa, președintele Comunității WatchDog, consideră că în Ucraina se atestă același tip de invazie ca ceea al lui Hitler atunci când a atacat Uniunea Sovietică și un alt termen care descrie mai concludent decât „вероломное нападение” nu poate fi identificat. În opinia sa, fenomenul celor care dau vina pe ambele părți implicate în război este un rezultat al felului în care oamenii respectivi se informează și își creează înțelegerea despre lume. „Factorul consumului de informații este determinant în felul în care oamenii gândesc și în atitudinile formate de oameni. Iar această teorie de relativizare face parte din instrumentarul de propagandă al Kremlinului utilizat pe larg în Occident, în special în țările europene, dar și în spațiul post sovietic. Este un fel de chestie că toți sunt răi, pentru a-i proteja de responsabilitate pe agresorii adevărați”, a declarat expertul.
Potrivit lui, este vorba despre tehnologii politice pregătite și gândite din timp, ba chiar testate și măsurate sociologic. Scopul acestora este de a bulversa opinia publică și pentru a scădea la nivel internațional impactul negativ asupra Federației Rusă. „În Republica Moldova avem valuri masive de dezinformare. Principala sursă sau canal de distribuire de la începutul războiului sunt rețelele sociale, pentru că volumul acestor tipuri atacuri informaționale în presă, în special la TV, s-a redus foarte mult. La fel, s-a redus și în spațiul clasic online – site-uri de știri etc. Dar pe rețelele sociale se desfășoară campanii orchestrate de răspândire a versiunii rusești sau a Kremlinului, mai bine zis, asupra evenimentelor – atât despre cum se face pretins vinovată Ucraina, că sunt naționaliști agresivi sau că nu există pierderi în rândul armatei ruse”, a mai spus Valeriu Pașa.
Dezbaterea publică la tema „Cine aprobă războiul și de ce?”, organizată de IPN, a fost ediția a 229-a din ciclul „Dezvoltarea culturii politice în dezbateri publice”, susținut de către Fundația germană „Hanns Seidel”.