 |
|
| Anatol Țăranu | |
În condițiile desfășurării crizei energetice globale, marele beneficiar al situației este Rusia în calitatea sa de furnizor dominant de gaze naturale pe piața europeană. Rusia se grăbește să folosească la maximum conjunctura favorabilă pe piața gazelor nu doar în interes economic, dar și geopolitic. Obiectivele principale geopolitice fiind scindarea solidarității țărilor UE prin manipularea prețurilor la gazele furnizate de la țară la țară, compromiterea Pachetului 3 energetic european de demonopolizare a pieței energetice și grăbirea autorizării conductei Nord Stream 2. Un loc aparte în strategia Moscovei ocupă cazul Ucrainei, fără constrângerea căreia Rusia riscă să piardă perspectiva refacerii efective a dominației sale în spațiul post sovietic. În acest mozaic complicat al geopoliticii ruse cazul Moldovei se prezintă doar ca o pietricică măruntă în tabloul de ansamblu.
Monopolul rusesc sau Alianță a politicienilor corupți de la Tiraspol, Chișinău și Moscova
Însă pentru Republica Moldova criza gazului a luat proporțiile unei probleme existențiale. Dacă să facem abstracție de corupția sistemică, sectorul energetic este una dintre cele mai mari vulnerabilități ale Moldovei. Compania rusă Gazprom joacă rolul monopolistului în sectorul gazelor din Moldova, atât ca furnizor, cât și ca distribuitor. Rusia acoperă aproape 100% din necesarul de gaze al Moldovei. Monopolul Gazprom-ului pe piața de gaze a republicii este asigurat prin calitatea sa de principal acționar la Moldovagaz (o pondere în acționariat de 50 la sută plus o acțiune), care importă și distribuie gaze în Moldova. Gigantul rusesc de gaze gestionează, de asemenea, o cotă de 13,4% din Moldovagaz, care aparține regiunii separatiste Transnistria, prin intermediul unei companii numite Tiraspoltransgaz. În acest fel, Gazprom controlează indirect o mare parte din rețeaua de distribuție a Moldovei.
Și la capitolul energie electrică dependența Moldovei de Rusia ajunge până la 70 la sută din volumul necesar pentru teritoriul republicii de pe malul drept al râului Nistru, făcând Moldova extrem de vulnerabilă la întreruperile de curent electric. Compania rusă Inter RAO controlează centrală electrică de la Cuciurgan, situată în Transnistria, cel mai mare producător de energie electrică din republică, care poate genera electricitate din surse alternative - cărbune, petrol și gaz. Însă Inter RAO preferă să utilizeze doar gazul rusesc pentru producerea energiei electrice, gaz pe care îl primește în Transnistria la un preț mai mic decât agenții economici care activează pe teritoriul controlat de Chișinău. Gazul ieftin asigură producerea energiei electrice nu numai pentru consumatorii de pe malul drept, ci și pentru industria cripto-minieră în plină expansiune pe malul stâng (Transnistria), proprietari fiind oligarhi din Rusia. Acest lucru, la rândul său, mărește considerabil volumul importului de gaze al Moldovagaz, firma-fiică a Gazprom, și aduce datoria ei aproape de suma de 8 miliarde de dolari pe segmentul transnistrean. Această datorie astronomică se formează datorită faptului că, în ciuda încasării plăților de la consumatorii locali din Transnistria, acești bani nu sunt transferați pe conturile Moldovagaz, dar sunt folosiți parțial pentru finanțarea regimului separatist de la Tiraspol, iar cealaltă parte pleacă pe conturile offshore ale beneficiarilor schemelor de corupție. În așa fel, în Moldova corupția și dependența energetică merg mână în mână, legând într-o alianță a politicienilor corupți de la Tiraspol, Chișinău și Moscova.
Pentru Moscova, Gazprom este o puternică armă geopolitică
Din momentul când în Moldova la guvernare a acces președintele Maia Sandu și partidul PAS pe valul unui pronunțat angajament anti-corupție, a fost pus în pericol tot sistemul bine ajustat și cimentat de relații de corupție, a status- quo-lui dependenței Republicii Moldova de fosta metropolă. Din acest motiv reacția Moscovei nu s-a făcut mult așteptată. Cu atât mai mult, că a intervenit extrem de reușit pentru interesele geopolitice ale Rusiei criza energetică mondială. În aceste condiții, atitudinea Moscovei față de Chișinău a devenit previzibilă. Dependența energetică oferă Rusiei un instrument diplomatic puternic pe care ea nu a ezitat niciodată să îl folosească în Moldova. Încercarea guvernării de la Chișinău de a imprima negocierilor cu Gazprom privind aprovizionarea republicii cu gaze un conținut pur economic, cadra cu naivitatea politică. Pentru Moscova, Gazprom este o puternică armă geopolitică și, doar în al doilea rând, un instrument comercial. În acest fel, blocajul de gaze Rusia-Moldova din 2021 nu a fost o defecțiune de comportament, ci cea mai recentă iterație a unui fenomen recurent.
Cum era de așteptat, Rusia fără ezitare a recurs la tactica de șoc în relațiile cu Moldova, săltând prețul pentru gazul furnizat la nivelul costului speculativ de pe piață. Pentru a-și fortifica pozițiile la negocieri, Gazprom-ul a redus în octombrie livrările de gaze naturale la doar 67 la sută din nevoile necesare, forțând Moldova să-și reducă consumul de gaze. Luat prin surprindere, Chișinăul a plătit prețul spot exacerbat în octombrie și s-a angajat în negocieri cu Gazprom privind un contract de lungă durată. Imediat au devenit clare obiectivele majore ale Gazprom-ului în aceste negocieri. După o pauză de ani de zile, Moscova brusc a cerut transformarea datoriei istorice a Moldogaz (aproximativ 709 milioane de dolari, deși suma este contestată de Chișinău) acumulată de consumatorii de pe malul drept în datorie guvernamentală și rambursarea ei în termen de trei ani. Semnificativ este faptul, că datoria de miliarde de dolari a Transnistriei a fost trecută sub tăcere. În continuare s-a cerut introducerea în noul contract a unei noi formule a prețului gazelor, în care prețurile de pe piața spot deveneau predominante pentru întregul an. S-a cerut și întârzierea separării sectorului energetic la care Republica Moldova s-a angajat ca parte a celui de-al treilea pachet energetic al UE și, astfel, păstrându-se pe ani înainte cvasimonopolul Moldovagaz privind importul și distribuția de gaz.
Pe ultima sută de metri, Moscova brusc și-a temperat discursul ultimativ, semnând cu Moldova un contract de furnizare a gazului rusesc cu durata de cinci ani. Gazprom-ul s-a grăbit să declare contractul semnat convenabil pentru ambele părți. Și Chișinăul oficial a prezentat contractul cu Gazprom în termeni laudativi, invocând înlăturarea pericolului pentru cetățeni de a îngheța în case în această iarnă. Totuși, această idilă informațională începe să pălească pe fundalul ultimilor evoluții a tarifelor și prețurilor la servicii și mărfuri de consum în Moldova. Cel puțin partea moldovenească încă are de suportat consecințele sociale ale contractului semnat cu Gazprom-ul la sfârșitul lunii octombrie curent.
„Cui îi este convenabil”?
Din cele expuse mai sus putem deduce că termenii noului contract de gaze cu Moldova se pliază perfect pe interesele Rusiei. Îndeosebi dacă ținem cont de faptul că una dintre politicile consecvente în timp ale Gazprom-ului, menite să asigure dependența clienților săi de gazul rusesc, este să încheie contracte pe termen lung, cea ce se află în contradicție cu politica europeană de liberalizare a piețelor de energie. Așadar, Gazprom-ul are contract pe 5 ani cu Chișinăul și rămâne monopolist pe piața Moldovei. Prețul gazului rusesc este greu de suportat pentru bugetul republicii, cea ce lasă deschisă portița șantajului politic al Chișinăului pe motiv de diminuare a prețului pentru gazul furnizat în schimbul cedărilor de ordin politic. Moldova s-a angajat să se abțină de la implementarea anumitor aspecte ale celui de-al treilea pachet energetic cel puțin un an și, în realitate, poate chiar mai mult. Aceasta este o victorie pentru Gazprom. În plus, acordul bilateral privind relațiile energetice pe care părțile s-au angajat să îl negocieze și să îl semneze anul viitor ar putea restrânge și mai mult libertatea de acțiune a Republicii Moldova. Iar dacă Moscova și Chișinăul nu reușesc să încheie o înțelegere asupra datoriilor și să ajungă la un acord interguvernamental în 2022, întregul acord cu gaze s-ar putea să se destrame și să devină un pretext pentru o nouă criză a gazelor. Semnând acest contract cu Chișinăul, Moscova scade din virulența acuzațiilor că utilizează gazul pe post de șantaj în relațiile interstatale. Și în final, Gazprom păstrează legalitatea aprovizionării cu gaze a Transnistriei care, de fapt, reprezintă o finanțare camuflată a regimului separatist de la Tiraspol, cu perspectiva de a impune cheltuielile pentru acest gaz în datoria de stat a Republicii Moldova. La moment, Moscova nu forțează dezbaterea acestei datorii, dar în perspectiva soluționării conflictului secesionist acest impediment va apărea cu siguranță.
Pentru Chișinău, valoarea acestui contract este mult mai problematică. Partea cea mai valoroasă constă în garantarea aprovizionării cu gaze a malului drept al Nistrului, cel puțin pe un an. Cetățenii Moldovei sunt garantați că nu vor suporta frigul în această iarnă. Judecând din informațiile ce s-au strecurat din spatele ușilor închise ale negocierilor, putem deduce că Moscovei nu i-a reușit să impună Chișinăului condiții politice legate de relațiile comerciale ale Republicii Moldova cu UE și de soluționare a conflictului transnistrean. Însă perspectiva pachetului trei energetic în Moldova rămâne deocamdată suspendată. Aceiași situație se referă și la gazoductul Iași-Chișinău, care riscă să rămână în continuare nefuncțional. Mai multe întrebări decât răspunsuri trezește demisia enigmatică, pe urmele fierbinți ale contractului cu Gazprom, a unuia din principalii lui negociatori din partea Moldovei, viceprim-ministrului Vladislav Kulminski, responsabil pentru soluționarea conflictului transnistrean. Această demisie, în condițiile când o serie din clauzele contractului nu sunt date publicității pe motivul tainei comerciale, tot așa cum și lipsa oricărei mențiuni despre factorul transnistrean în acea parte a contractului devenită cunoscută publicului larg, lasă loc pentru supoziții privind existența anumitor angajamente politice ale Chișinăului. Rămâne în picioare și versiunea, că negociatorilor din partea Chișinăului nu le-a reușit în deplină măsură să folosească vulnerabilitatea poziției Moscovei la negocierea contractului, care decurge din necesitatea de a garanta aprovizionarea cu gaze a Transnistriei.
Căldura în casă, pâinea pe masă și diversificarea surselor...
Semnarea de către Chișinău a recentului contract cu Gazprom-ul a scos într-o evidență și mai pronunțată caracterul geopolitic al gazului rusesc în Moldova, care aruncă în derizoriu latura economică și comercială a problemei. Semnarea contractului de gaze nu a rezolvat criza energetică în Moldova, doar a amânat faza ei acută pe viitor. Rezolvarea cardinală a crizei ține de diminuarea dependenței energetice de un singur furnizor prin diversificarea surselor de aprovizionare cu gaze naturale și energie electrică. Doar în așa fel valoarea geopolitică a gazului în Moldova se va diminua în favoarea componentei economice și comerciale firești. Actualul contract cu Gazprom-ul are o componentă geopolitică pronunțată și anume pe acest motiv criza aprovizionării cu gaze a Moldovei s-a transformat rapid în criza tarifelor pentru gaze. Guvernului i-a reușit rezolvarea problemei căldurii în casele cetățenilor moldoveni în această iarnă, dar acum a devenit stringent necesar ca și pâinea pe masă lor să nu lipsească.
IPN publică în rubrica Op-Ed articole de opinie semnate de autori din afara redacţiei. Opiniile exprimate în aceste materiale nu neapărat coincid cu opiniile redacţiei.