Săptămâna trecută s-a stins din viață Mihail Gorbaciov, fost conducător al fostei Uniuni a Republicilor Sovietice Socialiste. În timpul vieții, el s-a autocaracterizat printr-o formulă contradictorie, declarând că „Gorbaciov este un politician care a pierdut, dar a cărui politică a învins”. La fel de contradictorii sunt și aprecierile care i le-au dat și i le dau în continuare alții. De exemplu, în propria țară – Federația Rusă de astăzi, el este contestat de majoritatea populației, în timp ce în Occident i se aduc cele mai înalte onoruri. Și în Republica Moldova circulă cele mai polarizate aprecieri: de la „omul care ne-a adus libertatea” la „demolator al URSS”. În cea de a doua apreciere se pune, de regulă, un sens negativ: adică „a distrus o țară care nu trebuia distrusă”. De unde vine această apreciere și, în general, câtă dreptate au „nostalgicii” când îi atribuie lui Mihail Gorbaciov acest rol de „demolator al URSS” au discutat participanții la dezbaterea publică organizată de Agenția de presă IPN.
Igor Boțan, expertul permanent al proiectului, a declarat că „perestroika” (перестройка) este denumirea generică pentru reformele și noua ideologie a conducerii Partidului Comunist din Uniunea Sovietică, folosită pentru a face referire la schimbările în structura economică și politică a URSS, care intrase în declin. „Perestroika” a fost inițiată de către secretarul general de atunci al Comitetului Central al Partidului Comunist din Uniunea Sovietică, Mihail Gorbaciov. Potrivit lui, începutul acestui proces se consideră anul 1987, când la plenara Comitetului Central al Partidului Comunist, „perestroika” a fost anunțată ca un curs politic al statului. Scopul era reformarea și democratizarea cuprinzătoare a sistemului socio-politic, economic, care să contribuie la dezvoltarea URSS.
„Este adevărat că planurile de reformare economică a Uniunii Sovietice au fost lansate încă în perioada 1983-1984, atunci când secretar general al Comitetului Central era Iurie Andropov, fostul șef al KGB. La 11 martie 1985, după ce am avut o perioadă oarecum instabilă din cauza gerontocrației, care guverna Uniunea Sovietică, Gorbaciov a devenit secretar general al Comitetului Central, iar deja la 23 aprilie a aceluiași an, în cadrul plenarei Comitetului Central a anunțat necesitatea reformării sistemului sub sloganul: „Accelerarea socială economică a țării și dezvoltarea acesteia!””, explică expertul. Potrivit lui, reformele inițiate de fapt nu erau bine gândite.
Referindu-se la nostalgici, Igor Boțan spune că acestea sunt persoanele care regretă că trecutul, când aveau un anumit statut, nu mai poate fi întors. Din aceste considerente, cetățenii nostalgici au cumva o afiliere față de vremurile trecute. „În cuvinte pledează pentru reîntoarcerea acestora, dar atunci când sunt puși în fața faptului să facă o alegere, nu tocmai toți sau mai bine de jumătate dintre ei totuși pledează pentru vremurile noi”, a notat Igor Boțan.
Comentatorul politic Anatol Țăranu, doctor în istorie, a menționat că Mihail Gorbaciov era un comunist, educat în sistemul sovietic, iar din frageda copilăriei a parcurs toate etapele unui om sovietic, pornind de la pionerie. El a făcut o carieră exemplară, poate chiar una fulminantă în cadrul Partidului Comunist și deja la vârsta de 18 a ani a fost decorat cu Ordinul Drapelului Roșu de Muncă. La 31 de ani conducea una dintre regiunile Uniunii Sovietice. Însă, în același timp, biografia lui Gorbaciov este foarte comună pentru foarte mulți oameni sovietici, car au trăit într-un regim totalitar și care au purtat toate stigmatele acestui regim. „Doi dintre bunicii lui Gorbaciov au fost la timpul respectiv deportați. Erau chiaburi sau cel puțin au nimerit în această categorie de chiaburi. Există multă literatură și multe date, unele dintre ele sunt niște speculații ordinare, care îi atribuie lui Gorbaciov rolul de agent al unor servicii secrete străine și care a implementat politica de „perestroikă”, prin încercarea de a reforma profund sistemul sovietic cu gândul de a-l distruge. După toate probabilitățile, acestea sunt speculații”, a notat ex-ambasadorul Republicii Moldova în Federația Rusă.
„Este absolut evident că Gorbaciov, dacă e să judecăm despre faptele și declarațiile lui după începutul politicii de „perestroikă”, el dintotdeauna manifesta o dorință deschisă de a păstra sistemul, dar într-o formă reformată. Din acest punct de vedere, este greu să-l acuzi pe Gorbaciov, poate chiar este imposibil să-l acuzi de o pornire subiectivă de a distruge sistemul sovietic. El dorea să-l perfecționeze, cel puțin aceasta reiese din toată politica pe care a promovat-o și din toate declarațiile pe care le-a făcut”, explică comentatorul politic.
Anatol Țăranu a declarat că afirmația „cauza lui Gorbaciov a triumfat, dar el ca politician a naufragiat”, este una aproape de adevăr, care relatează într-o formă foarte precisă drama acestui politician. El a pornit o reformă cardinală, însă a plătit foarte scump, cu propria carieră politică, pentru această reformă.
Profesorul universitar Grigore Belostecinic, ex-rector al Academiei de Studii Economice din Moldova, a spus că Gorbaciov însuși a explicat de ce URSS trebuia reformată sub toate aspectele: „mai departe așa nu se mai poate”. Or, economia Uniunii Sovietice intrase într-un declin total și absolut. „În general, în întreaga istorie a acestei țări au fost câteva momente sau perioade în care economia, dar și societatea în întregime putea să meargă pe altă cale. Mă refer la Noua Politică Economică din anii 20, când se luaseră decizii foarte radicale, pentru că se înțelegea că o altă modalitate de a ieși din comunismul ăsta militar nu era posibilă. Este și cazul reformei cunoscută ca „reforma lui Kosîghin, care a fost stopată”, exemplifică fostul rector.
„Ultima încercare a făcut-o Mihail Gorbaciov. În prima perioadă în care s-a aflat la putere s-a pus accent pe reforma economică prin folosirea termenului de „ускорение”. Acest termen se referea nu doar la ritmul de dezvoltare economică, ci la toate aspectele vieții sociale, politice ale Uniunii Sovietice din acea perioadă. Era un dezastru total sub aspect economic. Sunt total de acord cu domnul Țăranu când a zis că probabil nu-i aparține lui Gorbaciov această calitate de distrugător al Uniunii Sovietice. Susțin această idee în măsura în care am fost și eu, ca și dumneavoastră, martor al acestor evenimente. Aș atribui această calitate și altor factori”, precizează Grigore Belostecinic.
Profesorul a punctat drept unul din motivele disoluției URSS cursa înarmării, extrem de costisitoare în condițiile unei economii șubrede. În opinia sa, s-a format un efect sinergetic asupra destrămării Uniunii Sovietice, iar Gorbaciov, prin insuccesele reformelor pe care le-a promovat, a fost catalizatorul acestei destrămări. „Însă, Uniunea Sovietic oricum, mai devreme sau mai târziu, ar fi dispărut de pe hartă. Firește, în condițiile reducerilor catastrofale de venituri în valută a devenit foarte dificil să se facă importuri de produse alimentare și de alte bunuri industriale. Un deficit total în magazine – să ne amintim despre cozile enorme care erau în toate magazinele. Situația economică în anul 1985 deveniseră una catastrofală cu perspective foarte proaste pentru viitorul Uniunii Sovietice. Gorbaciov a conștientizat acest lucru și a inițiat mai întâi reforma economică și socială pentru fostul stat Uniunea Sovietică, pe care a transformat-o ulterior în „perestroikă””, a menționat Grigore Belostecinic.
Dezbaterea publică la tema „Ce greșesc nostalgicii când îi atribuie lui Mihail Gorbaciov rolul de demolator al URSS?” este a 3-a ediție din ciclul „100 de ani de URSS și 31 de ani fără URSS: Nostalgia după Himere”. Ciclul de dezbateri este organizat de Agenția IPN cu sprijinul Fundației germane Hanns Seidel.