Adopția unui copil în Republica Moldova este permisă doar persoanelor care au capacitate deplină de exercițiu, au atins vârsta de 25 de ani și sunt cu cel puțin 18 ani mai în vârstă decât cel pe care doresc să-l adopte, dar nu cu mai mult de 48 de ani.
Într-un răspuns pentru IPN, Direcția politici de protecție a drepturilor copilului și a familiilor cu copii, în cadrul Ministerului Sănătății, Muncii și Protecției Sociale, precizează că, adoptatorii trebuie să îndeplinească garanțiile morale și condițiile materiale necesare dezvoltării multilaterale și armonioase a personalității copilului. Totodată, adopția copilului de către soți este permisă numai în cazul în care căsătoria lor durează de cel puțin trei ani până la momentul depunerii cererii de adopție.
Interdicții în adopția copiilor
Conform prevederilor legale, nu pot adopta copii pe teritoriul Republicii Moldova persoanele decăzute din drepturile părintești și cele care se eschivează de la exercitarea obligațiilor părintești, inclusiv de la plata pensiei de întreținere a copiilor biologici. Nu pot adopta copii cei a căror stare de sănătate nu le permite îndeplinirea corespunzătoare a obligațiilor și responsabilităților privind creșterea și educarea copiilor, cei care au adoptat anterior copii, însă nu și-au exercitat corespunzător obligațiile părintești și sunt decăzuți de drepturile părintești sau copilul este luat din grija lor în temeiul unei hotărâri judecătorești, fără decădere din drepturi. Lista interdicțiilor se extinde și asupra persoanelor care sunt exonerate de obligațiile de tutore sau de curator, care au prezentat documente sau informații false pentru încuviințarea adopției sau care au fost condamnate pentru săvârșirea unor infracțiuni intenționate.
Persoanele care doresc să adopte copii depun cerere la autoritatea tutelară teritorială (Direcția asistență socială și protecție a familiei sau Direcția municipală pentru protecția drepturilor copilului Chișinău) în a cărei rază își au domiciliul. Cererea de adopție trebuie să conțină mai multe detalii cu caracter personal, motivele adoptatorului de a adopta și eventuala disponibilitate de a adopta mai mulți copii, inclusiv frați. Cererea de adopție poate conține și alte date, informații și solicitări în vederea adopției. La cererea de adopție se anexează: copia de pe actul de identitate, copia de pe certificatul de naștere, copia de pe certificatul de căsătorie, în cazul adopției de către un cuplu căsătorit sau copia de pe certificatul de divorț, dacă este divorțat, certificatul de la locul de muncă despre funcția deținută și despre cuantumul salariului sau copia de pe declarația de venituri sau un alt act similar, pentru ultimele 12 luni, copia autentificată de pe actul ce confirmă dreptul său de proprietate sau dreptul de folosință asupra unui spațiu locativ, cazierul judiciar, certificatul medical privind starea de sănătate a adoptatorului, eliberat în modul stabilit de Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale, în care se indică aptitudinea de a adopta din punct de vedere medical și datele sale biografice, precum și alte acte permise de lege.
Procedura adopției naționale nu prevede taxe
În Republica Moldova, procedura de adopție națională nu prevede taxe, susțin reprezentanții Ministerului. În cazul adopției internaționale, odată cu depunerea cererii de adopție internațională, adoptatorul, personal sau prin intermediul reprezentantului organizației străine cu atribuții în domeniul adopției internaționale în Republica Moldova, achită o taxă unică de trei mii de lei. „ Taxa reprezintă contravaloarea cheltuielilor ocazionate de efectuarea de către Minister a serviciilor aferente îndeplinirii procedurii de adopție internațională pe teritoriul Republicii Moldova”, se arată în răspuns.
Indiferent de numărul de copii care pot fi adoptați, specificat de către adoptator în cererea de adopție internațională, cuantumul taxei pentru procedurile de adopție internațională rămâne aceeași. Banii obținuți în urma achitării taxei se direcționează pentru achitarea cheltuielilor administrative. Acești bani pot fi transferați și caselor-internat pentru copii cu deficiențe mintale din subordinea ministerului, din care acestea pot procura lenjerie de corp și de pat, îmbrăcăminte, încălțăminte și produse igienico-sanitare.
Un copil devine adoptabil când nu s-a reușit integrarea lui în familia biologică sau extinsă
Un copil poate fi considerat adoptabil după epuizarea tuturor măsurilor de reintegrare a acestuia în familia biologică ori în familia extinsă. Autoritatea teritorială de la domiciliul copilului emite o decizie privind stabilirea statutului de copil adoptabil. Măsurile de reintegrare a copilului în familia biologică sau în familia extinsă se fac potrivit unui plan individualizat de asistență, care se realizează în termen de șase luni de la data luării la evidență, în condițiile Codului Familiei, ca fiind copil orfan sau copil rămas fără ocrotire părintească.
Copilului rămas fără ocrotire părintească din cauza abandonului, dispariției fără urmă a părinților, stării de sănătate mintală a părinților, eschivării de la educația copilului, de la apărarea drepturilor și a intereselor lui legitime i se stabilește statutul de copil adoptabil după devenirea irevocabilă a unei hotărâri judecătorești privind decăderea părinților din drepturile părintești, instituirea măsurii de ocrotire judiciare sub forma tutelei în privința părinților sau declararea părinților ca fiind dispăruți fără urmă sau decedați. Copilului găsit ai cărui părinți nu sunt cunoscuți i se stabilește statutul de copil adoptabil la epuizarea tuturor investigațiilor de identificare a părinților, care se efectuează în termen de șase luni.
Părinții biologici nu participă nicidecum în procesul de adopție
Despre decizia privind stabilirea statutului de copil adoptabil, autoritatea teritorială îi informează pe părinții biologici, inclusiv pe cei decăzuți din drepturile părintești, pe tutore sau curator, informează de asemenea instituția socială sau serviciul de tip familial în care este plasat copilul. Părinții biologici nu participă nicidecum în procesul de adopție. Părintele este în drept să întreprindă măsurile necesare în vederea reintegrării copilului în familia sa. În cazul inițierii procedurilor de repunere în drepturile părintești, procedura de încuviințare a adopției se suspendă până la soluționarea acestor probleme.
În ultimii cinci ani, dar și prima jumătate a anului 2020, în Republica Moldova au fost adoptați 547 de copii. Cei mai mulți copii, 123, au fost adoptați în anul 2017, iar cei mai puțini, 87 de copii, în 2019.
Sabina Rebeja, IPN
