Analiză IPN: Preşedintele Partidului Liberal Democrat, Vlad Filat, s-a întors din turneul său în Statele Unite ale Americii cu anumite rezultate reale şi clare, dar şi cu altele, care urmează încă să fie descifrate.
---
Liderul PLDM, Vlad, Filat, s-a aflat timp de o săptămână în Statele Unite ale Americii. A avut o agendă plină în mai multe sensuri, pe care un premier sau un preşedinte de ţară în exerciţiu nu şi-ar fi permis-o sau nu o ar fi putut realiza. În acest sens este un format mai nou pentru Republica Moldova de a ţine relaţiile internaţionale, pornit de la realităţile politice ale ţării. Acestea sunt, într-un fel, plusurile demiterii de anul trecut a guvernului.
Evident,ex-premierul, s-a dus în America cu anumite scopuri şi pentru a le atinge, a trebuit, în acelaşi evident mod, să ducă ceva încolo.
De ce la Washington şi nu la Moscova?
Mai întâi de ce s-a dus cu mesaje şi după mesaje la Washington şi nu în alte capitale importante ale lumii? De ce nu la Moscova, de exemplu, unde ar putea fi discutate probleme la fel de arzătoare pentru Moldova şi oamenii ei? Unul din motivele importante este că la Washington a fost acceptat şi primit, iar la Moscova acum nu este acceptat niciunul dintre liderii Republicii Moldova. Se ştie că ministrul moldovean de externe Natalia Gherman a fost încă la începutul lunii aprilie la Moscova pentru a pregăti vizita premierului Iurie Leancă şi întrevederea acestuia cu premierul Dmitri Medvedev, la sfârşitul lunii curente. Se pare însă că agenda premierului rus este prea încărcată ca să poată discuta şi cu premierul moldovean. Nici vizita ministrului rus de externe Serghei Lavrov, anunţată pentru sfârşitul lunii aprilie, nu a avut loc, la sigur, nu pentru că nu a fost primit de către Chişinău. Deranjul constă nu doar în faptul că nu pot fi discutate problemele actuale şi trecute dintre cele două ţări, mult mai important este că aceasta poate servi drept un indiciu nu tocmai optimist pentru relaţiile viitoare din acest an electoral pentru Republica Moldova. Este şi acesta un fel de a ţine relaţiile internaţionale şi cele bilaterale.
Sprijin politic şi gazoduct
Aşa dar, unul din liderii coaliţiei de guvernământ a fost peste ocean. Cuvintele de ordine în cadrul întrevederilor multe şi pe diferite planuri pe care le-a avut au fost: securitatea naţională a Republicii Moldova, cu componentele ei securitatea energetică şi securitatea informaţională, precum şi integrarea europeană a ţării, toate privite prin prisma crizei regionale profunde şi pericolelor care ameninţă Republica Moldova în legătură cu ea. Aceste teme indică atât asupra mesajelor „de luat”, ale ex-premierului; cât şi asupra mesajelor „de dat”.
Vlad Filat s-a întors acasă cu promisiuni de la diferite nivele că Republica Moldova va continua să rămână pe agenda priorităţilor americane, şi aceste promisiuni costă mult în condiţiile neliniştii prin care trece societatea moldovenească, legate de criza din ţara vecină, nelinişti care se referă la suveranitatea şi integritatea teritorială a ţării sau chiar la „a fi sau a nu fi” ca ţară.
Se pare că americanii au acceptat sau vor accepta în regim de urgenţă să ajute Moldovei la construcţia gazoductului Ungheni-Chişinău, cu toate atributele necesare, astfel ca deja în anul acesta, care, repet, este unul foarte important sub aspect electoral şi politic, cel puţin o parte din teritoriul ţării să nu poată fi presat prin frica de a îngheţa la iarnă. Dar presiunile vor fi diminuate şi în anii care vin, pentru că diversificarea reală a resurselor energetice, obţinută prin conectarea la gazele venite din reţelele europene, prin România, înseamnă un plus serios în securitatea energetică a ţării, parte componentă a securităţii naţionale.
Presă independentă
Cineva dintre interlocutorii influenţi ai lui Vlad Filat, îl asigura pe acesta că „SUA au toate posibilităţile de a contribui, în termen restrânşi, la asigurarea securităţii informaţionale a Republicii Moldova, prin investiţii în dezvoltarea instituţiilor media independente”. Acest „în termeni restrânşi” înseamnă că şi peste ocean înţeleg nefirescul situaţiei create în spaţiul informaţional al Republicii Moldova de la obţinerea independenţei ei încoace. În sensul în care Chişinăul pierde mereu lupta informaţională nu doar cu Moscova, ci şi cu Tiraspolul, şi aceasta nu este o confruntare abstractă, ci o luptă reală şi permanentă pentru cetăţenii acestei ţări. Este adevărat că eventualele investiţii americane ar putea deveni inutile, dacă nu îşi schimbă radical optica, în aceeaşi termeni restrânşi, şi clasa politică moldovenească privind statutul şi starea presei în această ţara. Este bine, poate, că s-au găsit bani pentru majorarea salariilor judecătorilor, ca antidot împotriva corupţiei, dar coruperea zi de zi a minţilor milioanelor de cetăţeni moldoveni are efecte „de miliarde de ori” mai mari. Nici măcar pentru compania publică Teleradio-Moldova nu se găsesc niciodată bani pe măsura rolului care i se atribuie şi aşteptărilor legate de constituirea acestei societăţi şi acestui stat. Dar şi condiţiile legislative şi economice de activitate a presei urmează a fi modificate, în termeni restrânşi, conform acestor aşteptări.
Respectiv: Vlad Filat a adus de la Washington suport politic răspicat formulat, suport pentru securitatea energetică şi suport pentru securitatea informaţională. Ce a lăsat acolo, în schimb?
Orientări politice şi geopolitice clare
Mai întâi, a lăsat mesaj răspicat în privinţa priorităţilor politice şi geopolitice ale ţării pe care o reprezintă, în special în privinţa cursului de integrare a Republicii Moldova. Şi aceasta nu este puţin, dacă ţinem cont de faptul că până nu demult mai toţi liderii moldoveni au fost adepţii politicii „mielului blând care suge de la două mame”. Formularea răspicată a acestor opţiuni este un act demn de luat în seamă în special în condiţiile crizei din Ucraina, care a apărut în mare parte din cauza că vecinii au avut şi ei îndrăzneala să fie la fel de hotărâţi în formule. Pericolul repetării scenariului ucrainean din motive similare pare încă unul destul de real.
Acelaşi interlocutor influent a căzut de acord că „în acest an, Moldova urmează să facă nu doar o alegere politică, dar una geopolitică”. Nu este greu să înţelegi că e vorba de mai mult decât o constatare abstractă. Mai degrabă, SUA aşteaptă şi salută clarificarea poziţiilor Moldovei, într-un final.
Ce a vrut să spună şi nu a spus Filat?
Dar la Washington Vlad Filat a lăsat şi o frază, descifrarea căreia încă urmează. „Eu nu pot să vă spun astăzi ce poate oferi mica noastră ţară în semn de răspuns pentru tot sprijinul acordat, dar sunt sigur că acesta va fi unul pe măsură, poate mult mai mare decât noi toţi ne putem imagina. Realităţile demonstrează că statele mici pot face lucruri mari, pot scrie istorie”, a spus el acolo.
Pe moment, nu este tocmai clar, dacă liderul PLDM nu poate spune despre ce este vorba pentru că un astfel de răspuns încă nu există în realitatea şi el abia urmează să fie identificat şi formulat sau pentru că acest răspuns există, dar încă nu îl poate face public. Şi atunci urmează să intuim ce a avut în vedere Vlad Filat. Mai întâi cred că trebuie să luăm în calcul locul, unde a fost rostită această frază, într-un discurs la sediul Consiliului Nord-Atlantic, şi apoi trebuie să căutăm în zona lucrurilor cu adevărat importante pentru „partenerii de dezvoltare ai Republicii Moldova”, cum li se spune, generic, americanilor şi europenilor. Nu cred că, în condiţiile de astăzi, Filat s-a putu gândi la cererea Moldovei de aderare la NATO. Există suficient de multe motive pentru a respinge această ipoteză. Dar s-a putut gândi, de exemplu, la schimbarea poziţiei Republicii Moldova în raport cu preţul pentru neutralitatea sa. La o poziţie activă în locul celei pasive de până acum. Până acum Moldova nu a făcut decât să „jure la toate colţurile” că nu are de gând să adere la NATO şi tot nu era totdeauna crezută, cu toate prevederile constituţionale pe care le are. Poate că, pentru a renunţa la dreptul său suveran de a adera la orice organizaţie, dacă aceasta îi aduce beneficii şi garanţii, ar fi bine să solicite, de exemplu, rezolvarea reală a conflictului transnistrean sau anumită asistenţă, inclusiv financiară, pentru consolidarea securităţii sale naţionale, în condiţiile deloc sigure pe care le creează vecinătatea crizei regionale. Şirul de ipoteze poate fi prelungit până la momentul când vor fi create condiţiile ca autorităţile moldoveneşti să descifreze fraza de mai sus.
„Păcate americane” atribuite tuturor
Aşa sau altfel, după acest turneu american, Vlad Filat, trebuie să se pregătească de un nou val de atacuri, poate şi mai virulente decât cele de până acum. Dar aceasta nu este o noutate. Noutatea momentului constă în faptul că sunt atacaţi, separat şi împreună, toţi liderii coaliţii de la guvernare, din dreapta şi din stânga, cu şi fără pretexte. Este de aşteptat că „păcatele americane” ale celui care până nu demult era catalogat de o parte din oponenţi drept „mâna Moscovei” să fie atribuite întregii coaliţii, deşi guvernarea actuală se pare că a găsit o formulă echilibrată de partajare a responsabilităţilor pentru relaţiile cu Estul şi cu Vestul. Poate că această abordare „în comun” a liderilor coaliţiei indică asupra unui posibil scenariu, conform căruia partidele componente vor merge în alegeri împreună?
Valeriu Vasilică, IPN
