Analiza IPN: Duminica trecută cetăţenii României şi-au ales noul lor Preşedinte. Noi, cei care îi invidiem puţin pe vecinii noştri pentru posibilitatea de a-şi alege liderul prin vot direct, putem analiza unele particularităţi ale campaniei lor prezidenţiale. Cu atât mai mult cu cât cu unele dintre aceste particularităţi ne vom confrunta, posibil, şi noi peste o săptămână.
Candidatul Bruxelles-ului
Principalul eveniment senzaţional din România constă, indiscutabil, în faptul că preşedinte al acestei ţări ortodoxe a devenit un german-protestant. Acest final al luptei electorale li se părea unora neverosimil. Social-democratul Victor Ponta, care a întrunit conform rezultatelor primului tur de scrutin 40% din voturi, asigurându-se cu susţinerea unor concurenţi care au părăsit cursa electorală, şi-a îmbunătăţit rezultatul în cazul votării decisive doar cu 5%. Liderul Partidului Naţional Liberal, Klaus Iohannis, care a luat la 2 noiembrie doar 30 la sută din sufragii, peste două săptămâni a beneficiat de susţinerea unui număr de cetăţeni de aproape două ori mai mare.
Dar sosirea la Palatul de la Cotroceni a „unui german exotic” este doar partea exterioară a lucrurilor, care provoacă multe discuţii, dar nu reflectă principalul conţinut al alegerilor din România. Totuşi, momentul-cheie, care a determinat rezultatul final al campaniei, a devenit miza evidentă a conducerii Uniunii Europene pe „candidatul său”, Iohannis.
De partea cărui candidat la prezidenţialele româneşti au fost simpatiile comunităţii europene este uşor de ghicit după titlurile materialelor din publicaţiile de frunte atât pe parcursul campaniei electorale, cât şi după anunţarea rezultatelor. De exemplu, ziarul spaniol El Mundo şi-a intitulat articolul despre rezultatele turului decisiv al alegerilor „România votează contra corupţiei”. Ziarul german Spiegel s-a pronunţat şi mai direct. Publicaţia a menţionat în articolul „Unul contra mafiei” că Iohannis a repurtat victoria „cu toate că post-comuniştii au încercat prin toate mijloacele să-l oprească”.
Sasului transilvănean i-au exprimat susţinerea şi politicienii europeni de frunte, principalul dintre care a devenit cancelarul Germaniei, Angela Merkel. Liderul german i-a expediat lui Iohannis încă până la cel de-al doilea tur de scrutin o scrisoare, prin care i-a urat succes în alegeri. Caracterul evident al acestei susţineri le-a permis multor observatori şi experţi să declare despre viitoarea alianţă strategică a României şi Germaniei, graţie căreia Bucureştiul se va strădui să soluţioneze problemele acumulate în vederea consolidării poziţiilor sale în interiorul Uniunii Europene. Iar astfel de sarcini sunt, într-adevăr, multe – de la aderarea la Zona Euro până la intrarea în spaţiul Shengen. Asupra acestei teme s-a pronunţat publicaţia italiană La Repubblica, care a presupus că noul preşedinte al României „va beneficia de susţinerea Bruxelless-ului într-o măsură mai mare decât predecesorii săi”.
Vocea diasporei
O altă circumstanţă importantă care a influenţat rezultatul final al alegerilor a constituit-o participarea activă a diasporei româneşti. Pe 17 noiembrie toate fluxurile de ştiri din Moldova erau saturate de noutăţi cu privire la faptul că la toate secţiile de votare de la noi din ţară şi din alte state, în care locuiesc numeroasele comunităţi româneşti, s-au format cozi interminabile ale cetăţenilor români, care doresc să participe la alegerile preşedintelui ţării lor. Mai spre seara aceleiaşi zile a devenit clar că secţiile de votare nu vor fi în stare să satisfacă dorinţele acestui mare număr de oameni şi, dacă timpul votării nu va fi prelungit, mulţi dintre ei, pur şi simplu, nu vor reuşi să aibă la mână buletinul de vot. În multe ţări aşa şi s-a întâmplat. În Italia şi în Franţa, numărul românilor care nu au reuşit să-şi satisfacă dreptul de vot a fost atât de mare încât poliţia locală a fost nevoită să-i convingă să plece cu ajutorul forţei fizice şi al gazelor lacrimogene.
Cu toate acestea, la cele circa 300 de secţii de votare din afara României au votat 378 mii de cetăţeni români, din care 90 la sută l-au susţinut pe Iohannis. Diaspora şi-a adus, totodată, contribuţia la victoria naţional liberalului nu numai prin participarea nemijlocită la vot. Deficienţele identificate în organizarea alegerilor peste hotare, care au condus la aşteptări umilitoare de multe ore la cozi şi confruntarea cu oamenii legii, i-au mobilizat pe adversarii primului-ministru în funcţiune şi au asigurat o prezenţă suplimentară în România însăşi.
Victorie în pofida...
Alegerile în Parlamentul Republicii Moldova vor avea, incontestabil, trăsăturile lor distinctive de cele ale cursei electorale consumate din România. Cu atât mai mult cu cât noi vom alege o altă instituţie a puterii. Totuşi, la 30 noiembrie, noi nu vom putea evita doi dintre factorii menţionaţi – „votul diasporei” şi poziţia Uniunii Europene.
Judecând după numărul secţiilor de votare pe care Guvernul Moldovei intenţionează să le deschidă peste hotare, este clar că concetăţenii noştri care locuiesc în ţările europene vor beneficia de condiţii mai favorabile decât cei care în ziua alegerilor se vor afla pe teritoriul Rusiei. Iar turneele electorale active ale liderilor partidelor proeuropene prin Italia, Spania şi Franţa, unde ei se întâlnesc cu cetăţenii moldoveni, dau de înţeles că în diaspora moldovenească se pune multă speranţă.
Cât priveşte influenţa Uniunii Europene şi susţinerea forţelor proeuropene din Moldova, susţinerea aceasta va deveni, posibil, mai evidentă după data de 30 noiembrie. Populaţia noastră nu este obişnuită să ţină seama de apelurile politicienilor europeni în aceeaşi măsură ca şi cetăţenii României. Totodată, situaţia cu stările de spirit sociale actuale care, potrivit ultimelor date ale Barometrului opiniei publice, pot fi numite eurosceptice, îi conving pe liderii europeni de iraţionalitatea de a fi modeşti în declaraţiile publice şi în apeluri. Europenii vor aplica principalele lor mecanisme după numărarea voturilor, influenţând activ formarea noii coaliţii. Iar discuţiile se vor desfăşura nu atât cu liderii actuali ai partidelor proeuropene, cât cu politicienii pe care noi am obişnuit să-i considerăm „oamenii Rusiei”.
Reprezentantul minorităţii etnice şi religioase din România, al cărui rating constituia doar cu câteva luni în urmă nici 30%, astăzi a devenit şef de stat. În Moldova, unde majoritatea covârşitoare a populaţiei consideră că ţara se mişcă într-o direcţie greşită, reprezentanţii coaliţiei de guvernământ au multe şanse de a menţine puterea. De aceea că Uniunea Europeană este gata să întreprindă toate măsurile posibile pentru a păstra Republica Moldova pe orbita sa.
Veaceslav Craciun, IPN
