logo

Câtă injustiție există în Republica Moldova de azi? Interviu IPN cu avocatul Ion Dron


https://www.ipn.md/index.php/ro/cata-injustitie-exista-in-republica-moldova-de-azi-interviu-8004_1074709.html

Câtă injustiție există în Republica Moldova de azi? Care sunt rădăcinile, formele injustiției și soluțiile pentru a o combate? Care este rolul politicului în raport cu justiția și cum mecanismele create se întorc împotriva lui. Cum decurge implementarea reformei în justiție și ce se impune de făcut? Răspuns la aceste și alte întrebări – în interviul Elenei Nistor cu președintele AO Centrul de Inițiative și Monitorizare a Autorităților Publice, avocatul Ion Dron.
---


 – IPN: Domnule Dron, discutăm în cadrul unui proiect care pune un accent central pe noțiunea „injustiție”. Cum ați defini Dvs. această noțiune? Credeți că pe lângă trăsăturile generale are și trăsături locale, moldovenești?

– Ion Dron: Chestiunea aceasta, în special la noi, nu mai ține de legi, nu mai ține de sistem, nu mai ține de conduită, de pedeapsă. Această injustiție la noi, dacă vreți a devenit o stare de opinie. Și iată felul cum avansează această opinie în mentalitatea noastră, cred că ar trebui să-l îngrijoreze pe statul Republica Moldova. Astăzi noțiunea pe mai puțini îi interesează.

Nu mă voi hazarda să dau o definiție pornind de la un concept filosofic sau moral. Voi face una scurtă – chiar pornind de la conținutul filologic al acestui cuvânt. Până la urmă, injustiția este antonimul noțiunii justiție. Și până la urmă ce este justiție? Nu vreau să vorbesc în context filosofic sau moral. Dar strict academic, eu am o definiție proprie: justiția este lege aplicată pe bază de probe. Prin urmare, atunci când nu avem nici legea aplicată sau legea este aplicată în afara probelor, sau legea este aplicată fără probe, suntem în prezența injustiției.

– IPN: Deci, este vorba despre o percepție generală în societate?

– Ion Dron: E o stare de opinie, este o percepție. Mă tem să nu devină o mentalitate cu care să ne obișnuim. Acesta este pericolul cel mai mare, care ne paște, fiindcă aceste discuții în jurul subiectului injustiției se pare că devine un fel de subiect de dezbateri publice, cu diferite caracteristice, cu amploare pe undeva. Pe când acest lucru este foarte îngrijorător. Noi ar trebui să vorbim cu îngrijorare, fiindcă, în caz contrar, acest fenomen existent va deveni o mentalitate.

– IPN: De unde credeți că se trag rădăcinile? De când persistă sau s-a intensificat această percepție?

– Ion Dron:
Este o întrebare dificilă, pentru că eu cu părere de rău sau cu părere de bine am cu ce compara. Eu am activat în sistemul judecătoresc începând cu anul 1991, în calitate de judecător. Din 1989 sunt avocat. Adică pe parcursul a 30 de ani, am prins acest sistem la diferite faze. Și faza cea mai proastă pentru justiția moldovenească este a cea fază pe care o trăim în ultimii ani de zile.

Prin urmare, când mă întrebați despre rădăcini, încerc să le caut pornind undeva de la 1989 încoace. Fiindcă, începând cu această perioadă, când eu am avut fericirea să intru în acest sistem, timp de zece ani de zile, lucrurile stăteau altfel. Nu că eu eram în acest sistem, dar să urmăriți și sondajele de opinie. Încrederea în justiție era alta prin anii 1996 și cu totul astăzi este astăzi. În 1996-1998, ani 90, destui de dificili din punct de vedere chiar și al salarizării avocaților, lumea nu vorbea atât de frecvent despre corupție în justiție, cum se vorbește azi ca despre un fenomen firesc. În anii 90, judecătorii nu primeau salariu câte jumătate de an, dar sondajele era cu totul altfel. Cetățenii aveau o altă încredere în justiție.

Cred că rădăcinile pornesc de undeva greu de perceput, fiindcă noi am renunțat pe undeva la modelele și la reperele morale. Am considerat, cum spun politicienii, dacă în politică nu există morală, de ce ar exista ea în justiție, în viața cotidiană? Cu alte cuvinte, de când am plecat dintr-un sistem politic, în această perioadă de tranziție în care ne aflăm, am renunțat la acel set de valori în care am fost crescuți și ne-am educat și am intrat într-un sistem fără valori, absolut.

Avem o generație de procurori, o generație de judecători, care nu au modele de urmat în sistemul în care activează. Eu, când am început activitatea mea de judecător, aveam repere profesionale, morale. Tânăra generație, care începe activitatea astăzi se pare că nu are aceste repere. Prin urmare, lipsa de moralitate la toate etajele societății ar fi rădăcinile de la care pornește injustiția. Și injustiția nu este o circulație pe o singură bandă, ci și cu sens opus. Cel care vine și întinde plicul în justiție o face tot cetățeanul, care este rupt de la careva rădăcini, repere morale și acceptă să facă aceasta.

– IPN: Și până la urmă cine suferă cel mai mult de injustiție în Republica Moldova și de ce?

– Ion Dron: O primă percepție este că suferă cel care a avut nefericirea să aibă parte de un act de injustiție, fie judecătoresc, fie un act emis de procuror, fie de o autoritate publică. Dar, până la urmă, suferă și cel care crede că a „beneficiat” de un act, care în opinia lui, îl avantajează în raport fie cu adversarul său sau cu altcineva. Până la urmă, de pe seama injustiției suferă toți, chiar și cel care grație „plicului” a reușit să obțină un act de justiție, în opinia sa, favorabil.

Pentru că atunci, când o companie, de exemplu, când este sancționată pe nedrept printr-o hotărâre de judecată, ea își recuperează pierderile pe seama celui cărui i se pare că l-a câștigat. Compania ori livrează produse de proaste calitate la un preț mai înalt, ori pur și simplu ridică prețurile din oficiu pentru a-și acoperi acele cheltuieli pe care le-a suferit.

– IPN: E un cerc vicios?

– Ion Dron:
E un cerc vicios. Cel care pare că a câștigat un act de justiție prezentând un plic, acolo într-un birou, pentru faptul că nu a fost sancționat, că de exemplu a livrat medicamente contrafăcute, până la urmă suferă și el, pentru că nu-l poate vinde prietenului, vecinului etc. Chestiunea este că noi nu încercăm să ne schimbăm punctele de vedere, dar încercăm să spunem că injustiție este doar atunci când eu nemijlocit am de pierdut în urma unui asemenea act. Atunci când avem de câștigat, avem o altă optică. Noi trăim pe alocuri într-un concept de darwinism social – cine este mai puternic, acela supraviețuiește, dar acesta este drumul spre abis, spre nicăieri.

– IPN: Există oameni sau categorii de oameni pe care injustiția nu-i afectează? Sau sunt mai presus de justiție?

– Ion Dron:
La o primă vedere este o iluzie deșartă că cineva este deasupra justiției. De regulă, la noi deasupra justiției sunt cei care se află putere, atunci când se află la butoane pot accelera, pot sufoca cineva prin puterea pe care o au. Dar până la urmă suferă și ei, pentru că mecanismele pe care le construiesc, ajung până la acea fază de perversiune încât îi desființează chiar pe dânșii.

Eu deseori spuneam, atunci când era promovat acel proiect de lege cu privire la procuratură și spuneam guvernării de atunci: „nu încercați să promovați un sistem care reacționează la reflexe de „fas”, așa cum îi dai comanda unui câine, pentru că într-un moment se va schimba stăpânul, dar reflexul în sistem va rămâne. Și uitați-vă, astăzi cei care sunt fugari beneficiază de „reformele” sau de rezultatele acelui sistem pe care singuri le-a construit. Și le părea că construiesc un sistem foarte bun, dar este o iluzie deșartă că atunci când ești deasupra unui sistem ești în siguranță – nu, niciodată. Nu te poți menține mereu deasupra sistemului, iar atunci când pleci, acest sistem va deveni un măcelar și pentru tine.

De ce la noi unii politicieni încearcă cu orice preț să se mențină la putere și nu există acest fenomen în Occident. Acolo - A fost primar, a fost prim-ministru, iar peste patru-cinci luni de zile se întoarce la oficiul la care a fost angajat anterior. În Republica Moldova nu se obișnuiește, pentru că ei știu că mecanismele de represiune pe care le-au construit sunt un pericol chiar pentru dânsul. Și fosta, și actuala putere nu înțeleg că este necesar de a construi mecanisme care să-ți dea siguranță chiar ție atunci când pleci din funcție. Prin urmare, nu trebuie să ai scopul să fii întotdeauna deasupra sistemului și să beneficiezi de aceste butoane, pentru că, mă rog, ești azi tu jupânul, iar mâine....

– IPN: Și de la cine trebuie să vină schimbare, pentru că vorbim despre reforma justiției de atâta vreme, și vreau să vă întreb ce părere aveți despre modul în care se realizeazăaceasta. Și revenind la politic, de la cine trebuie să vină inițiativa și cine trebuie să insiste pe reforme, pe schimbări, dacă tot fiecare guvernare se ține de „butoane”?

– Ion Dron:
Eu aș renunța la această sintagmă „reforma justiției”, ar trebui să trecem la o altă paradigmă – transformarea sistemului judecătoresc. Fiindcă noi reformăm, reformăm, dar nu avem niciun rezultat. Aceste sistem a ajuns până la o fază în care el trebuie transformat, pentru că până acum reformele nu au dat niciun rezultat. De ce nu au dat niciun rezultat? Să luăm acea Strategie de reformă, care a fost aprobată în 2011, dacă nu greșesc, până la urmă nu a fost o strategie adoptată în temeiul unui studiu solid, nu are un fundament solid de cercetare care ar fi sectoarele prioritare, dar a fost elaborat ca un document tehnic pentru a primi banii din Occident, oferiți la acel moment. Occidentalii spuneau că aveau nevoie de un document sub care să fie livrați acești bani. Moldovenii noștri au elaborat acest document numit Strategie.

Și nu se reușește, fiindcă, pentru a reuși o reformă în justiție, este nevoie de trei lucruri esențiale – voință politică, viziune asupra reformei și sunt necesare capacități de administrare pentru realizarea viziunii. Astăzi, nu avem nici voință politică, nici viziune asupra reformei justiției. Dar atunci când nu există astea două, este greu să faci o concluzie dacă există capacități de administrare. Eu consider că avem capacități de administrare, dar nimeni nu a făcut uz de ele și nici nu a încercat, pentru că nu a interesat pe nimeni,.

Până la urmă am transformat Republica Moldova într-o fabrică care produce zilnic rapoarte de tot felul. Reforma justiției este o industrie care furnizează rapoarte, fiindcă acele reforme care au fost preconizate nu au un lucru esențial – nu au criteriul de evaluare a impactului acestor reforme, cum pot fi percepute în sens palpabil aceste reforme. Aceste criterii de palpabilitate ele nu există în reforma justiției.

Dacă e să vorbim despre noua reformă propusă de Ministerul Justiției, ei au acolo o strategie, un concept. Pai, dacă citești Strategia, primele 11 pagini sunt similare documentului paralel care se numește Concept. Lucrurile sunt dramatice și nu mai pot continua astfel.

Eu consider - și am făcut un apel încă în 2011 – pentru a reuși reformele în justiție, este nevoie de câteva lucruri, care nu s-au făcut. Și anume de a obține un consens minim la faza de reformare a sistemului pe care intenționezi să-l reformezi. Pe cine – sistemul judecătoresc, sistemul procuraturii? Pentru orice reformă îți este necesar un consens inițial cu cei care vor fi actorii acestui proces de reformare. Ministerul Justiției, începând cu 2011 și până în prezent, nu a avut un lider care să dea credibilitate unui sistem care urmează să fie reformat. Mai mult ca atât, grupurile de elaborare a acestor proiecte de legi, de reforme nu au avut un lider în jurul căruia să fie coagulate resursele intelectuale, acei experți. Nu s-a reușit acest lucru. S-a mers pe – vin banii, este ONG-ul, care racolează pe cine consideră. Am ajuns azi la o fază în care reforma justiției în Republica Moldova o face societatea civilă, organizațiile non-guvernamentale, ei elaborează proiecte, le prezintă, dar până la urmă statul este responsabil de o reformă. Or, statul, nu a ieșit nimeni din partea acestuia în fața publicului să spună că „eu în calitate de ministru sau secretar de stat îmi asum responsabilitatea, inclusiv eșecul în această reformă a justiției”.

Să spun exemplul Lituaniei, unde am fost într-o delegație. Acest stat și așa era la o etapă avansată, în comparație cu Republica Moldova. În momentul în care nu se reușea în reforma justiției, în jur de zece persoane – juriști, judecători, procurori – au decis să încerce. Ei s-au adresat Parlamentului, declarând că sunt gata să prezinte setul de acte, amendamente, ce țin de reforma justiției, dar cu o singură condiție, că deputații votează doar politic și nu se implică în detalii tehnice. Ministrul justiției de atunci mi-a spus că clasa politică a fost de acord, dar tot cu o condiție – în cazul în care această reformă a justiției va eșua, Lituania va cunoaște numele celor zece persoane care au ratat această reformă. Spuneți, în Republica avem pe cineva care este gata să-și asume această responsabilitate? Eu cred că avem, dar deocamdată nu sunt auziți, deocamdată statul nici nu are interes să-i recruteze.

Eu de exemplu, care am experiență și în calitate de judecător, nu am fost recrutat de Ministerul Justiției cu toate că am fost și secretar de stat. Am declarat public că sunt gata să-mi asum responsabilitatea eșecului reformei justiției și sunt gata să mă apuc de această reformă în justiție, dacă vreți să fie aprobată în felul cum văd eu și cei care sunt în jurul meu. Nu, nu-i interesează. Vorba unui, apropo, unui reprezentant al unui ONG, care deține monopolul asupra reformei justiției – când  vorbeam într-un spațiu public despre exemplul Lituaniei, știți ce-mi spune? – „da, dar aceasta cred că nu mai este posibil nici în Lituania azi, fiindcă și ei au înțeles care este avantajul să poți controla un sistem judecătoresc”. Vă imaginați, un tânăr, zece ani de zile finanțat din bani străini, a ajuns la o mentalitate de felul ăsta – că acest mecanism de justiție este benefic pentru politicieni și toți înțeleg lucrul acesta. Acesta este un fapt dezolant.
----

Alte aspecte legate de fenomenul corupției, oamenii corupți din sistemul de justiție, măsuri de combatere, dar și despre activitatea Partidului „Mișcarea Politică pentru Drepturile Animalelor”, înființat de Ion Dron, pot fi urmărite în varianta video a interviului cu președintele AO Centrul de Inițiative și Monitorizare a Autorităților Publice.
---

Interviul este realizat în cadrul proiectului Agenției de presă IPN „Injustiția scoasă la vedere prin mijloace multimedia”.