Analiză: Activismul fără precedent al partidelor în Autonomia Găgăuză ar putea împinge alegătorilor spre o decizie neaşteptată: fie să ignore alegerile, fie să pună capăt fragmentării politice în regiune, sprijinind „monopoliştii politici” de odinioară.
---
Paleta politică găgăuză întotdeauna s-a deosebit printr-o claritate aparte. Înainte de fiecare alegeri se putea spune cu suficientă doză de încredere cine este favoritul şi cine este outsider-ul. De exemplu, înainte de parlamentarele din 2001 nu era nici o îndoială că majoritatea locuitorilor din regiune vor pleda în favoarea Partidului Comuniştilor. Aşa cum nu se punea la îndoială faptul că la alegerile pentru funcţia de guvernator din 2006 candidatul comuniştilor va pierde. Actualele alegere parlamentare, în acest sens, se disting prin imprevizibilitate.
Speranţe neîmplinite
Încă la începutul acestui an mulţi analişti recunoşteau că guvernatorul Găgăuziei, Mihail Formuzal, are toate şansele să treacă în „divizia politică naţională”, din cea regională. Pe 2 februarie, în regiune a fost organizat, cu participarea lui activă, un referendum cu privire la priorităţile politicii externe a Republicii Moldova. Aceste acţiuni au fost apreciate drept un preludiu pentru participarea la alegerile parlamentare a Partidului regiunilor, creat de guvernator. În urma referendumului, mai mult de 98% din participanţi au votat pentru integrarea în Uniunea Vamală. Referendumul a condus la o nouă înrăutăţire a relaţiilor cu Chişinăul, dar şi a contribuit la mobilizarea electoratului găgăuz în jurul ideii de integrare în Uniunea Vamală. Se părea că este suficient să se anunţe lansarea în campania electorală cu sloganul „Pentru Uniunea Vamală” şi succesul era garanta. În realitate lucrurile sunt mai complicate. Partidul Regiunilor aşa şi nu a reuşit să-şi asigure sprijinul multor activişti locali şi chiar a trecut prin faza plecării unor membri ai săi, care ocupau locuri importante în ierarhia formaţiunii. Pe scurt, potenţialul obţinut la începutul anului astăzi pare suficient de şubred.
La umbra „investitorilor”
De fapt, motivul pentru care strategia de transformare a succesului „2 februarie” în succesul „30 noiembrie” a eşuat se datorează intervenţiei în acest joc politic a Partidului Socialiştilor al lui Igor Dodon. Anume această structură mai întâi a sprijinit ideea referendumului găgăuz, iar ulterior şi-a asumat rolul de avocat al sloganului „Pentru Uniunea Vamală!” în politica moldovenească. Acum este greu de spus cu exactitate, dacă aceste acţiuni ale socialiştilor au constituit argumentul decisiv pentru Kremlin pentru a miza anume pe acest partid, şi nu pe proiectul politic al lui Formuzal. Sau miza a fost identificată mai devreme şi exploatarea temei Uniunii Vamale este o parte a strategiei, elaborate de „investitorii” ruşi.
Oricum, socialiştii se aşteaptă să primească o bucată considerabilă de tort politic. Nu în ultimul rând din contul alegătorilor găgăuzi.
Comratul democratic
Contribuie la fragmentarea politică a electoratului găgăuz şi Partidul Democrat. După ce echipa primarului de Comrat, Nicolai Dudoglo, a aderat la echipa democraţilor, PDM a ocupat un loc important în politica găgăuză, la care anterior nu putea pretinde. Astăzi democraţii sunt cei mai activi în regiune – desfăşoară forumuri şi întâlniri cu populaţia, fac agitaţie prin intermediul mass-media. Cu toate acestea nu se poate spune că locuitorii autonomiei îi răspund PDM cu acelaşi interes. Reputaţia ambiguă a reprezentanţilor conducerii partidului, „bivectorialitatea” tradiţională a democraţilor, apreciată şi drept lipsă de principialitate, precum şi popularitatea locală a lui Nicolai Dudoglo, limitată la hotarele Comratului şi câtorva sate din raion, nu permit democraţilor sa-şi transforme potenţialul său în popularitate.
Respectaţi şi criticaţi
Din 2010, când la Comrat pentru prima dată s-a deschis un oficiu al PLDM, liberal-democraţii au reuşit să câştige în Găgăuzia o mică, dar stabilă bază electorală. Colegii găgăuzi ai lui Vlad Filat, ca şi reprezentanţii din teritoriu ai altor partide ale coaliţiei de guvernământ au trebuit să facă faţă unei atitudini negative previzibile faţă de conducerea ţării şi aspiraţiile ei proeuropene, pe larg răspândite în regiune. Cu toate acestea, tenacitatea cu care echipa locală a PLDM susţine obiectivele europene i-a permis nu doar să-şi consolideze poziţiile printre puţinii susţinători ai vectorului proeuropean din societatea găgăuză, dar şi să capete respectul multor adversari ideologici.
Активная работа ЛДПМ с гагаузским населением и участие в политических процессах привели к тому, что их мизерные показатели в 2009 году выросли до аппетитов, с которыми нельзя не считаться.
Lucrul activ al PLDM cu populaţia găgăuză şi participarea în procesele politice au dus la creşterea, comparativ cu anul 2009, a indicatorilor popularităţii partidului până la apetituri care nu pot fi ignorate.
Fantoma revanşei
Un loc aparte în acest mozaic politic îl ocupă Partidul Comuniştilor. Este greu de spus ce rol joacă PCRM în Găgăuzia. Mulţi lideri de organizaţii primare ale PCRM au trecut în alte partide. Comuniştii sunt slab reprezentaţi în Adunarea Populară a Găgăuziei şi nu conduc niciuna din comisii. Nu există nici un comunist în rândul membrilor puterii executive a regiunii. Dar, pe de altă parte, detaşarea de pârghiile puterii a fost utilizată de echipa PCRM ca o oportunitate de a critica pe toţi ceilalţi actori politici. În ultimii ani în Găgăuzia s-au întâmplat mai multe conflicte, de la atacuri verbale până la încăierări fizice. Comuniştii nu s-au grăbit să ia partea cuiva, stând de o parte şi recompensând egal pe toţi cu critici necruţătoare.
Strategia „ambii sunt răi” a comuniştilor poate da rezultate. Principala masă a electoratului găgăuz, pe de o parte, nu acceptă partidele coaliţiei de guvernământ. Iar pe de altă parte, este dezamăgită de lipsa de consolidare a formaţiunilor pro-ruse. În acest context se simte clar totala stare de oboseală a găgăuzilor din cauza suprasaturaţiei de multiple structuri politice într-o regiune liberă odinioară de prezenţa activă a partidelor moldoveneşti.
Те, кто решатся выйти к урнам, получив в руки партийное меню, будут иметь соблазн остановить свой выбор на красном блюде. Не потому что оно лучше. А лишь потому, что вкус горечи от него успел забыться, а остальные не впечатляют. Но станет ли вероятная гагаузская поддержка базой для национального реванша – другой вопрос.
Dacă PCRM va reuşi să-şi folosească cu cap atuurile şi vor beneficia de dezorientarea politică a găgăuzilor, atunci pe 30 noiembrie pe teritoriul autonomiei vom avea fie o participare neobişnuit de scăzută, fie un vot consolidat pentru PCRM. Cei care vor îndrăzni să iasă la urne, primind în mâini meniul partinic, vor avea tentaţia de a alege „bucatele” roşii. Nu pentru că sunt mai gustoase. Pentru că gustul amar al acestuia a fost uitat, iar restul bucatelor nu au impresionant. Dacă însă va deveni suportul găgăuz bază pentru o revanşă la nivel naţional este o altă întrebare.
Veaceslav Craciun, pentru IPN
