Destrămarea Uniunii Sovietice nu trebuie privită ca pe o catastrofă, așa cum a calificat-o președintele rus Vladimir Putin, ci ca pe o legitate. O spune doctorul habilitat în drept Boris Negru, potrivit căruia URSS a fost entitatea statală unde majoritatea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului au fost ignorate, iar astfel de practici continuă și în Rusia de astăzi. În timpul dezbaterii publice organizate de Agenția de Presă IPN, istoricul a mai menționat că Rusia ignoră legislația internațională la capitolul drepturilor omului, dând prioritate legilor naționale, urmare a unei decizii a Curții Constituționale de la Moscova.
Dreptul la proprietatea intelectuală, cel al libertății de exprimare, libertatea întrunirilor erau noțiuni aproape inexistente în Uniunea Sovietică. Cetățenii sovietici trăiau într-o lume iluzorie, controlată excesiv de partid, spune juristul Boris Negru.
„Principiul prezumției nevinovăției, un principiu aparent firesc, dar în condițiile Uniunii Sovietice el nu era funcțional. Sau neretroactivitatea legilor. Legea adoptată azi, este aplicată pentru viitor, nu pentru trecut. Au venit eliberatorii cu ghilimelele de rigoare în 1940, iar în iunie încep deportările în masă. 14 mii de familii au fost deportate. Nu e vorba de persoane, ci de familii care erau numeroase”, a spus profesorul universitar, Boris Negru.
Potrivit juristului, la trei decenii de la căderea Uniunii Sovietice, Rusia n-a reușit să se transforme într-o democrație veritabilă, sistemul totalitarist sovietic devenind o realitate și a Rusiei de astăzi.
„La nivel formal lucrurile stau bine în Federația Rusă. Constituția rusă e bazată pe principiile reflectate în Declarația Universală a Drepturilor Omului, a Cartei Europene. Dar Federația Rusă nu mai dă prioritate reglementărilor internaționale în domeniul drepturilor omului când e vorba de abateri. Federația Rusă printr-o hotărâre a Curții Constituționale nu mai recunoaște prioritatea reglementărilor internaționale, față de cele interne. Pentru că este prea evidentă încălcarea legislației ce vizează drepturile și libertățile omului. În cazul alegerilor, sunt multe exemple din Rusia când omul n-a participat la alegeri, dar s-a constatat că a participat la scrutin. Sau, deși se spune că votul este secret și liber exprimat, sunt intentate dosare împotriva celor care în buletinul de vot scriu Nu războiului”, a mai spus Boris Negru.
Fenomenul căderii URSS nu poate fi calificat drept unul tragic. Destrămarea Uniunii Sovietice a adus independență, libertate și prosperitate pentru multe dintre statele membre, spune juristul.
„Destrămarea Uniunii Sovietice nu trebuie privită ca pe o catastrofă, ci ca pe o legitate. Imperiile apar, ating apogeul în dezvoltarea lor și ulterior dispar. În Uniunea Sovietică exista libertatea cuvântului doar atunci când era vorba de retorica ce era convenabilă diriguitorilor. Dreptul la mitinguri și întruniri era, de fapt, dreptul de a ieși în mod obligatoriu la 3 mai și 7 noiembrie la demonstrații”,a conchis Boris Negru.
Dezbaterea publică la tema: „Drepturile omului și libertățile fundamentale în URSS: mituri și realități”, ediția a 4-a din ciclul „100 de ani de URSS și 31 de ani fără URSS: Nostalgia după Himere” este organizată de Agenția de Presă IPN, cu sprijinul Fundației germane Hanns Seidel.
