 |
|
| Dionis Cenuşa | |
Pe fundalul multiplelor crize prin care trece Uniunea Europeană se creează impresia că aceasta şi-ar fi pierdut interesul în Parteneriatul Estic. Această percepţie nu este însă împărtăşită de către Suedia, unde aşteptările faţă de relaţia UE cu vecinătatea estică rămân foarte înalte.
Alături de Polonia, Suedia reprezintă iniţiatorul şi promotorul principal al Parteneriatului Estic, lansat în 2009. Totodată, spre deosebire de Polonia, absorbită recent de agenda internă, Suedia îşi menţine atenţia bine focusată asupra Parteneriatului Estic, chiar dacă întâmpină concomitent constrângeri enorme legate de criza refugiaţilor şi valul de solicitanţi de azil (35.369 de solicitări în 2015 faţă de 7.049 de aplicaţii în 2014). Astfel, Suedia continuă să investească circa 1% din PIB-ul său (571 miliarde USD în 2014) pentru furnizarea de asistenţă externă la nivel regional şi internaţional. Ţările Parteneriatului Estic, printre care şi Moldova, se numără printre principalii beneficiari ai sprijinului financiar oferit de către autorităţile suedeze. Doar pentru perioada 2016-2020, partea suedeză preconizează să aloce circa 500 milioane EUR pentru diverse proiecte care sprijină procesul de integrare europeană în ţările Parteneriatului Estic.
Percepţia Suediei faţă de Moldova
Prin intermediul Agenţiei suedeze pentru Dezvoltare şi Cooperare Internaţională (Sida), Moldova beneficiază de circa 13 milioane EUR anual pentru iniţiative legate de apropierea de UE. Domeniile de interes maxim ale Suediei în Moldova ţin de consolidarea democraţiei, drepturilor omului şi egalităţii de gen, sporirea eficienţei energetice şi aplicarea surselor regenerabile, şi creşterea competitivităţii sectorului privat moldovenesc.
Atât oficialii, cât şi experţii suedezi, menţionează Moldova printre ţările prioritare spre care Suedia va direcţiona asistenţa sa. Deocamdată, însă, nu este clar cât timp Moldova va fi păstrată în această listă, din care mai face parte Georgia şi Ucraina, care la fel au semnat Acorduri de Asociere cu UE. Este cert faptul că asistenţa suedeză în volumul actual va depinde de performanţa autorităţilor moldoveneşti.
Poziţia Stockholmului a fost mereu pragmatică în raport cu beneficiarii asistenţei sale. Criza refugiaţilor şi efectele sale colaterale asupra sustenabilităţii sectorului public şi stabilităţii politice în Suedia impun însă un pragmatism şi mai ascuţit. Prin urmare, situaţia din Moldova nu produce altceva decât sentimente de dezamăgire, dar şi de neîncredere din partea oficialilor suedezi.
Imaginea negativă a Moldovei în Europa, inclusiv în Suedia, face ca deseori dosarul moldovenesc să devină sursă de critică dură adresată guvernării de la Chişinău sau să fie omis în general din discuţie. Georgia şi Ucraina la fel primesc critici pentru corupţie şi alte neajunsuri legate de calitatea guvernării. Atitudinea faţă de Moldova este însă mai nefavorabilă. În mare parte, aceasta se datorează fraudelor din sistemul bancar, care au developat o combinaţie de factori destructivi pentru funcţionalitatea statului – instituţii extrem de slabe, justiţie cariată şi influenţabilă, precum şi grupări oligarhice mai puternice decât statul.
Cele mai pozitive percepţii faţă de Moldova ţin de activitatea sectorului non-guvernamental, cu care sunt legate speranţe privind promovarea reformelor şi a valorilor (drepturile omului, egalitatea de gen, democraţia etc.) pe care se bazează asistenţa externă a Suediei.
Suedia şi realitatea europeană
În prezent, UE este expusă la crize ce forţează transformări, în regim permanent, a politicilor europene în diverse domenii (migraţie şi azil, sectorul financiar şi bancar, securitate, sectorul energetic etc.). Ajustarea UE la noile realităţi implică la fel şi revizuirea Politicii Europene de Vecinătate, iniţiată în 2015. Astfel, UE este în continuă transformare, fapt ce consumă eforturi instituţionale, financiare şi politice.
Adiţional, problemele pe care le înfruntă UE lasă urme adânci la nivelul guvernelor naţionale ale statelor membre. În multe capitale europene supranaţionalismul şi delegarea competenţelor către UE întâmpină opoziţie. Cu toate acestea, fără o integrare mai profundă („mai multă UE”) şi unitate în rândul statelor membre, niciuna din crizele existente nu pot fi soluţionate eficient.
Acest context creează dificultăţi pentru acele ţări care sprijină ideea integrării europene în vecinătatea estică a UE. Suedia se numără printre puţinele ţări în care atenţia faţă de Parteneriatul Estic este constantă. Aparent, Polonia se distanţează de acest grup de ţări. Există voci care consideră că tandemul Suedia-Polonia nu mai este la fel de puternic ca în 2009, atunci când cele două ţări au reuşit să instituţionalizeze Parteneriatul Estic. Unii leagă acest lucru de mişcarea Poloniei în direcţia „iliberalismului” odată cu monopolizarea puterii, în Parlament şi executiv, de către Partidul Lege şi Justiţie (PiS). Alţii relaţionează destrămarea tandemului de personalităţile lui Carl Bildt şi Radoslaw Sikorski, care au pierdut funcţiile de miniştri de externe ca urmare a evoluţiilor politice interne din Suedia şi Polonia.
Realitatea este însă de altă natură. Or, schimbări au avut loc nu doar în Suedia şi Polonia, dar şi în ţările Parteneriatului Estic. Unele ţări şi-au aprofundat relaţia cu UE prin intermediul Acordurilor de Asociere (Moldova, Georgia, Ucraina), altele dezvoltă agende separate cu Bruxelles-ul (Armenia, Azerbaijan, Belarus). Prin urmare, Parteneriatul Estic există formal, fiind reflectat în politica de vecinătate a UE, inclusiv în cea revizuită. Dar eforturile majore, inclusiv asistenţa UE, se alocă în funcţie de realizarea angajamentelor bilaterale. Toate indiciile arată că în UE, precum şi în Suedia, abordarea bilaterală cu ţările din vecinătatea estică prevalează asupra celei multilaterale (Parteneriatul Estic).
În loc de concluzii…
Suedia vede în continuare potenţial în Parteneriatul Estic, deşi se concentrează pe relaţiile bilaterale pe care UE le are cu fiecare dintre ţările din vecinătatea estică. Acest lucru se reflectă în asistenţa externă suedeză, care încearcă să complementeze investiţiile deja existente necesare pentru apropierea ţărilor de UE.
Actuala situaţie politică din Moldova provoacă atitudine rece din partea oficialilor suedezi, la fel ca şi din partea altor europeni. Moldova se află într-un „con de dizgraţie”, iar ghemul de probleme developat de fraudarea sistemului bancar (justiţie coruptă, instituţii neviabile etc.) constituie sursa decepţiei şi îngrijorărilor la Stockholm, dar şi în alte capitale europene.
Contrar atitudinii negative faţă de politicul moldovenesc, societatea civilă şi actorii acesteia sunt percepuţi drept elemente pozitive şi credibile, dar şi cruciale în procesul reformelor. Aşadar, Bruxelles-ul şi capitalele europene au aşteptări mari faţă de sectorul asociativ moldovenesc. Aşteptările date sunt acompaniate de angajamentele politicului moldovenesc, asumate prin intermediul Acordului de Asociere faţă de UE, cât şi faţă de fiecare stat membru în parte, inclusiv faţă de Suedia.
IPN publică în rubrica Op-Ed articole de opinie semnate de autori din afara redacţiei. Opiniile exprimate în aceste materiale nu neapărat coincid cu opiniile redacţiei.