logo

Așteptându-l pe... Patriarhul Kirill, Op-Ed


https://www.ipn.md/index.php/ro/asteptandu-l-pe-patriarhul-kirill-op-ed-7978_1075061.html

Ceea ce se poate afirma despre atitudinea președintelui Dodon față de intenția președintelui Erdogan de a transforma bazilica Sfânta Sofia în moschee, dacă o comparăm cu atitudinea altor președinți de țară, prim-miniștri și miniștri de externe din spațiul european, este că șeful statului a preferat să se spele pe mâini
---


Comunicarea înalților demnitari cu cetățenii are un rol important în asigurarea unui climat de încredere în societate. Cetățenii trebuie să aibă posibilitate să pună întrebări pentru a se convinge că politicieni își onorează promisiunile și angajamentele. Un exemplu de comunicare eficientă ni-l oferă Președintele Igor Dodon, care în cadrul emisiunilor sale săptămânale cu genericul “Președintele răspunde” le oferă cetățenilor și jurnaliștilor posibilitatea de a dialoga pe marginea celor mai presante probleme.

La ce servește mandatul de la Dumnezeu

Ne-am deprins că, de obicei, în comunicarea sa cu cetățenii Președintele Dodon le povestește acestora despre inițiativele sale de îmbunătățire a vieții lor materiale, despre majorarea salariilor și pensiilor, transformarea țării într-un șantier de construcții etc. Dar în cadrul ultimei sale emisiuni din 17 iulie 2020 (min29.35 -30.32) președintelui i s-a amintit că „omul nu trăiește numai cu pâine...” și iată că acest lucru l-a luat prin surprindere. La întrebarea despre atitudinea domniei sale față de intenția președintelui Turciei, Recep Erdoğan, de a transforma bazilica Sfânta Sofia din Istanbul în moschee, președintele Dodon a oferit un răspuns șovăitor: „Poziția mea în calitate de președinte al Republicii Moldova este următoare – aceasta ține de treburile interne ale oricărui stat, evident că în calitate de creștin mi-aș dori ca în continuare acest ... nu doar monument, dar simbol ... ar fi bine să rămână creștin-ortodox, dar ca președinte al țării consider că fiecare țară își are drepturile sale interne și ia decizii... și nu avem noi dreptul în calitate de funcționari, conducători ai țării să-i spunem altui conducător de țară:  fă așa sau așa. Și eu îmi doresc același lucru, aceeași abordare s-o aibă toți față de Republica Moldova”.  

Dacă Președintele Dodon ar fi un simplu mirean nu ne-ar fi uimit atitudinea exprimată. Vorba e că pentru a obține mandatul prezidențial, domnul Igor Dodon s-a angajat solemn să protejeze ortodoxia pentru că “în fiecare zi au loc provocări în adresa Bisericii Ortodoxe”. Mai mult, Președintele Dodon ne-a asigurat că protejarea ortodoxiei este strâns legată de prietenia cu Rusia: „De Rusia ne leagă secole de istorie comună, de prietenie și făurire. Timp de sute de ani împărtășim aceeași credință, cea Ortodoxă... Împreună cu Rusia am obținut eliberarea de sub jugul otoman. Eu voi restabili relațiile ample de prietenie cu Federația Rusă. Voi proteja credința noastră Ortodoxă”. Pentru această intenție și atitudine tranșantă, Patriarhul Kirill al Moscovei și întregii Rusii l-a blagoslovit pe domnul Dodon, spunându-i: „Domnule Președinte, acest mandat este dat de la Dumnezeu”.

Interacțiunea Președintelui Dodon cu Patriarhul a fost, practic, exemplară. După ce ultimul le-a interzis credincioșilor Bisericii Ortodoxe Ruse să se roage în mănăstirile de pe Sfântul Munte Atos, aflate în jurisdicția canonică a Constantinopolului, Președintele Dodon s-a văzut chiar nevoit să-și întrerupă pelerinajul tradițional în acel loc. Acesta fusese răspunsul la decizia Constantinopolului de a acorda autocefalie Bisericii ucrainene în 2018. Totuși, ceva mai târziu, în 2019, Președintelui Dodon i s-a permis să viziteze din nou Muntele Atos: „cu binecuvântarea Sanctității Sale Patriarhului Kirill, m-am împărtășit la Mănăstirea rusească, Sfîntul Pantelimon”. Actualmente însă observăm o îndepărtare suspectă a președintelui Dodon de Patriarhul Kirill din cauza atitudinilor diferite față de problema bazilicii Sfânta Sofia. Dacă primul este șovăitor și neîncrezător că procedează corect, atunci cel de al doilea a luat o atitudine intransigentă față de intenția Președintelui Erdogan: “Amenințarea la adresa Sfintei Sofia este o amenințare la adresa întregii civilizații creștine!” Nici mai mult, nici mai puțin.

Într-adevăr pare a fi straniu și de neînțeles ceea ce se întâmplă, mai ales după acțiunile anterioare ferme ale șefului statului, precum: glorificarea în decrete prezidențiale și producții cinematografice a lui Ștefan cel Mare, în calitate de atlet al creștinismului împotriva invaziilor turcești; cererea adresată lui Erdogan de a-i întoarce sabia lui Ștefan cel Mare; proslăvirea luptei comune cu Rusia împotriva otomanilor etc. S-ar părea că Președintele Dodon, având mandat de la Dumnezeu, ar trebui să i-a o atitudine fermă de apărător al Ortodoxiei, alături de Patriarhul Kirill, așa cum se angajase. Dar s-a întâmplat ceva. Și ar trebui să existe o explicație pentru această întâmplare. Explicația nu pare a fi de ordin spiritual, ci mai degrabă de ordin financiar, material. Probabil, ca om bine educat, Președintele Dodon are un sentiment profund de gratitudine pentru președintele turc, care a oferit câteva milioane în valută pentru reconstruirea palatului prezidențial al Republicii Moldova. Adevărul e că omul nu trăiește numai cu pâine … el are nevoie și de un palat prezidențial, de unde să-și exercite mandatul de la Dumnezeu.

În privința respectării treburilor interne ale statelor, sigur că Președintele Dodon are dreptate. Dar există și excepții de la regulă. De aceea, domnia sa n-a îndrăznit, în 2018, să-i reproșeze ceva Președintelui Erdogan pentru desfășurarea operațiunii forțelor speciale turcești, mediatizată în presa turcească, de arestare pe teritoriul Republicii Moldova și escortare peste hotare a profesorilor turci, care trăiau și lucrau legal pe teritoriul țării noastre de mult timp.  

Divergențele de opinii și problemele delicate menționate mai sus vor fi, probabil, aplanate și soluționate în cel mai scurt timp. Acum o jumătate de an, în ajunul sărbătorilor de Crăciun, Președinte Dodon ne-a asigurat: „Am avut o întrevedere cu Patriarhul Kirill la Moscova. Am stabilit data exactă când va veni în Republica Moldova, dar nu o voi spune. Va veni în a doua jumătate a anului viitor (2020). Vor fi vizite la Chișinău, Bălți și Comrat”. Deci, rămânem în așteptarea vizitei Patriarhului.

La ce pot servi reglementările constituționale

Sunt și alte probleme importante de discutat. Una dintre ele s-ar referi la recentele amendamente introduse în constituția Federației Ruse, în special cele referitoare la credința în Dumnezeu. Republica Moldova are șansa să învețe din această experiența, mai cu seamă că programul politic al Partidului Socialiștilor din Republica Moldova (PSRM) prevede în mod expres (pag.18): “Moldova, împreună cu Rusia și cu alte țări, formează o civilizație Creștin Ortodoxă distinctă, având ca liant o viziune comună asupra lumii... Pronunțându-se pentru păstrarea valorilor creștine în calitate de temelie spirituală a societății moldovenești, PSRM înaintează următoarele inițiative: Să fie introdus în Constituția Republicii Moldova un preambul, prin care s-ar atribui Creștinismului rolul de fundament al tradiției culturale și naționale a poporului moldovenesc”.

Problema este delicată și abordările respective trebuie examinate cu multă precauțiune. De exemplu, exact după modificarea constituției ruse, deși ar putea fi o simplă coincidență, s-a activizat mișcarea schiegumenul Serghii Romanov de la o mănăstire de maici din regiunea Ecaterinburg, care în numele Domnului îi cere Președintelui Putin să-i predea lui puterea, iar pe Patriarhul Kirill îl acuză de apostazie. Nu e glumă, schiegumenul Serghii se bucură de o mare popularitate și suport din partea unui segment foarte larg de credincioși, printre care VIP persoane – actori renumiți, artiști, militari etc. Sigur, am putea spune că asta nu ne privește, că rușii se vor clarifica cu problemele lor. Dar nu este așa. Republica Moldova are anumită experiență în acest sens, iar o parte a clerul și-a creat deja o reputație în comunicarea cu Patriarhul Kirill, care chiar a anticipat demersul recent al schiegumenul Serghii. Este vorba despre scrisoarea pe care acum 10 ani, în mai 2010, înalți ierarhi din Republica Moldova i-au adresat-o Patriarhului Kirill, în care se afirma: „Noi, credincioșii ortodocși subsemnați, fiind membri ai Bisericii Ortodoxe Ruse, declarăm că ne disociem de toate declarațiile Voastre la adunările și întrunirile religioase internaționale, care încalcă canoanele Bisericii Ortodoxe Sfinte. Mărturisim că nu ne reprezentați și că toate declarațiile Dvs. la întâlnirile internaționale nu reprezintă plinătatea Bisericii Ortodoxe Ruse, ci doar opinia Dvs. personală și a celor care o împărtășesc. Prin urmare, pentru că nu dorim să fim complici în lucrările întunericului, în zidirea „bisericii unice”, cerem: (1) Retragerea Bisericii Ortodoxe Ruse din Consiliul Mondial al Bisericilor; (2) Încetarea actelor care încalcă canoanele Bisericii Sfinte Ortodoxe de către tine și alți ierarhi ai Bisericii și pocăința Voastră personală. De asemenea, mărturisim că toți acei episcopi și preoți care nu-și ridică glasul în apărarea Maicii Bisericii de acțiunile iscusite care o implică în erezia ecumenismului, care duce pe calea distrugerii, sunt ei înșiși campioni ai acestei erezii, pentru că Dumnezeu este trădat prin tăcere ”.

Așadar, înaintea întâlnirii preconizate cu Patriarhul și a eventualei modificări a Constituției, PSRM și Președintele Dodon ar trebui să mediteze asupra necesității amestecării treburilor cezarului cu cele dumnezeiești. Un astfel de amestec, după cum vedem, poate avea efecte adverse. Altminteri, nu putem fi siguri că sfinții părinți nu-i vor reproșa protectorului Ortodoxiei întâlnirea cu Papa de la Roma, așa cum își permite deja s-o facă schiegumenul Serghii în privința președintelui rus.

După roadele lor îi veți cunoaște…

Așa cum s-a menționat, comunicarea Președintelui Dodon este utilă și eficientă, scoțând din conul de umbră o mulțime de probleme interesante. La urma urmei cetățenii își vor face propriile concluzii despre activitatea șefului statului, judecând după roadele acesteia. 

Ceea ce se poate afirma despre atitudinea președintelui Dodon față de intenția președintelui Erdogan de a transforma bazilica Sfânta Sofia în moschee, dacă o comparăm cu atitudinea altor președinți de țară, prim-miniștri și miniștri de externe din spațiul european, este că șeful statului a preferat să se spele pe mâini.

Victor Pelin pentru IPN