Săptămâna trecută, Comisia Europeană a recomandat începerea negocierilor de aderare a Republica Moldova la Uniunea Europeană. Este un eveniment foarte important în acest proces complicat și complex de aderare și nu este întâmplător că el a generat un nou impuls în discuțiile la tema „dacă”, „de ce”, „cum”, „când”, „în ce condiții” Republica Moldova urmează să adere la UE. La capitolul „de ce are nevoie Republica Moldova de aderare la UE” în spațiul public au fost formulate până acum mai multe argumente, pro și contra: de ordin economic, social, politic, geopolitic, de securitate etc. În același timp, în același spațiu public, există mai puține considerente concrete de ordin istoric. De exemplu: în ce relație s-a aflat acest teritoriu și această societate cu Europa de-a lungul secolelor și mileniilor? Și ce drepturi și obligații provenite din aceste relații are Republica Moldova pentru a pretinde la statutul de membru cu drepturi depline al UE care, astăzi, reprezintă continentul european în foarte mare măsură. Despre aceste alte aspecte istorice au discutat participanții la dezbaterea publică: „Arborele genealogic european al Moldovei”, organizată de Agenția de Presă IPN.
Expertul permanent al proiectului, Igor Boțan, a menționat că genealogia este o disciplină istorică auxiliară, de fapt, o disciplină istorică aplicată. Se ocupă de studiul relațiilor familiale ale oamenilor, istoria comunităților, originea indivizilor, stabilirea legăturilor familiale, întocmirea listelor generaționale și a arborilor genealogici. Genealogia este legată de heraldică, diplomație și multe alte discipline istorice. În sens figurat, potrivit expertului, folosirea acestui termen presupune examinarea unui fenomen în dinamica dezvoltării sale etapizate, când, pe fondul unei cronologii generale, se poate urmări relația dintre anumite trăsături caracteristice.
„Arborele genealogic este o reprezentare schematică, adesea stilizată, a legăturilor familiale sub forma unui „arbore” simbolic, la „rădăcinile” căruia este indicat strămoșul, pe „trunchi” avem reprezentanți ai liniei principale, după vechime, ale clanului sau comunității, iar pe „ramuri” avem diferite linii ale descendenților”, explică Igor Boțan.
Potrivit lui, geografic, Europa este o parte a lumii în emisfera nordică a Pământului, spălată de Oceanul Atlantic în vest, de Oceanul Arctic în nord și având o suprafață de aproximativ 10,3 milioane de kilometri pătrați. În Europa locuiesc aproximativ 750 de milioane de oameni, ceea ce o face a patra cea mai populată parte a lumii după Asia, Africa și America. În Europa există 50 de țări. „Europa este adesea numită „bătrânul continent”, fiindcă este acea parte a lumii care era familiară europenilor în Evul Mediu până când Cristofor Columb, în 1492, a descoperit America. Spre deosebire de Eurasia și Africa demult cunoscute, America a început să fie numită Lumea Nouă, deoarece totul era diferit acolo – alte locuri, râuri, animale, păsări, plante și oameni cu trăsături specifice. Cultural, America a devenit o extensie a Europei, de alici – Lumea Veche și Lumea Nouă”, susține expertul.
Moștenirea culturală a Europei se bazează în special pe civilizația Greciei antice, a Imperiului Roman și creștinismului din Orientul Mijlociu. Respectiv, civilizația europeană este una iudaico-creștină. „Odată cu prăbușirea Imperiului Roman în Europa, a început Marea Migrație a popoarelor. Și începând cu secolul al VII-lea, nomazii arabi au cucerit părțile de est și de sud ale Europei. După, Carol cel Mare, încoronat împărat al Romei în anul 800, a condus zone extinse din Europa de Vest și Centrală. El a fost numit „Părintele Europei”. După prăbușirea regatului său, a fost fondat Sfântul Imperiu Roman al națiunii Germane. Respectiv, cea de a doua parte a fostului imperiu roman, cu capitala la Constantinopol era numită Imperiu Bizantin sau Imperiul Roman de națiune grecească”, a notat Igor Boțan.
Potrivit expertului, convențional Europa este împărțită în patru părți – de Vest, de Est, de Nord și de Sud. De obicei, țările care au ieșire la mările calde fac parte din Europa de Sud, cele care au ieșire la Marea Baltică și Marea Nordului fac parte din Europa de Nord, etc. Moldova și România fac parte convențional din Europa de Est.
Rectorul Universității de Stat din Moldova, Igor Șarov, doctor în istorie, consideră că este imposibil să vorbești despre istoria Republicii Moldova, fără a vorbi despre istoria spațiului românesc în general. Or, orice tentativă de acest gen duce într-o extremă și la perspective ce țin de domeniul trecutului – fie de perioada de după anul 1812, fie de inventarea unor clișee, a unor prototipuri ale istoriei de după 1945.
„Cum spunea Stalin, istoria este mult prea importantă ca să o lași pe seama istoricilor. Și din perspectiva dată adesea atragem atenția la anumite lucruri care au fost inventate în perioada de după 1944. Mă refer la arborele nostru genealogic și pornesc din perspectiva că este imposibil să delimitezi o istorie a Republicii Moldova aparte, indiferent de perioade. Fie că e perioada nomadismului și a migrației, fie că e perioada diviziunii limbilor indo-europene, fie că e perioada formării limbilor romanice, fie că e perioada legăturilor cu Grecia, a legăturilor cu Roma ori o perioadă neagră, în sensul că avem o insuficiență de material. Dar chiar și în aceste perioade s-au făcut tentative pentru a demonstra viabilitatea unor idei de apartenență a acestui spațiu al Republicii Moldova nu într-un context românesc, dar într-un context estic”, a menționat doctorul în istorie.
Potrivit lui, apartenența din perspectivă geografică la un anumit spațiu, prin intermediul hărților, a fost una din predilecțiile principale, din punct de vedere ideologic, căror lumea nu le acorda atenția. Și anume din aceste considerente, astăzi când se vorbește despre plasarea Republicii Moldova într-un spațiu românesc, pe harta Europei, în opinia sa, este un lucru foarte important. „Parcurgând istoricul nostru, arborele genealogic al spațiului nostru românesc, al Moldovei istorice, vedem că este o perioadă foarte tumultoasă. Am trecut prin multe culturi și fiecare din ele și-a lăsat amprenta asupra tradiției, asupra culturii, asupra limbii etc. Și tendințele adesea de a ne arunca într-o extremă pentru a demonstra că am făcut parte dintr-un singur popor – ne aducem aminte de sintagma „poporul sovietic” – își găsesc astăzi repercusiuni sub diferite forme, dar care nu sunt departe de cele inventate în laboratoarele sovietice. Europa este singura cale a noastră și nu trebuie obligatoriu să o justificăm din punct de vedere istoric”, a notat rectorul USM.
Igor Șarov a declarat că s-au făcut mai multe tentative de a îndepărta spațiul românesc, Moldova istorică de adevărul istoric. Un exemplu este cel din 1812 – anexarea Basarabiei la Rusia. Mai exact, între anii 1812-1828, istoria acestei regiuni era tratată într-un context general, ca parte componentă a Moldovei istorice, limba română este vorbită de locuitorii aceste regiuni și aceste lucruri erau spuse și de istoricii ruși. În anul 1828, apar șase lucrări „Istoria veche a Basarabiei” în care se face o tentativă de a demonstra că denumirea de Basarabia provine de la denumirea triburilor bessilor, triburi de origine slavă, care au fost pe aceste teritorii în secolele VI-V înaintea erei noastre. În opinia sa, aceasta nu este altceva decât inventarea unei scheme care nu are nimic cu istoria.
Doctorul în istorie mai spune că, în fază inițială, din 1813 până 1828, a fost păstrată autonomia Basarabiei în componența Imperiului Rusiei, dar către anul 1828, în urma războiului ruso-turc, Rusia nu mai avea interes să-și desfășoare politica sa în mod binefăcător și a trecut la politica forței. Punctul final a fost 1871 – transformarea Basarabiei într-o simplă gubernie rusă. „Este un simplu exemplu cum istoria se face în laboratoare, destul de primitiv, pentru că nu o să găsiți nicio trimitere la surse în lucrările date. Alte lucrări sunt nepublicate în arhivele din Moscova și în Sankt-Petersburg în care se face o tentativă de acest gen – de a arăta prin intermediul istoriei viabilitatea pretenției Rusiei asupra acestui teritoriu”, explică Igor Șarov.
Jurnalistul Alecu Reniță, deputat în Primul Parlament, consideră că, dacă cetățenii Republicii Moldova și-ar fi dorit să-și cunoască propria istorie, acest lucru era atât de simplu. Or, lucrurile sunt extrem de cunoscute în realitate, mai ales la nivel de experți, istorici, specialiști etc. „Noi suntem parte integrantă a Europei și există volume, arhive, documente foarte multe în acest sens. Suntem parte integrantă a spațiului românesc, dar o parte din cetățenii Republicii Moldova sau cei care au făcut parte din Republica Sovietică Socialistă Moldovenească, au fost și rămân deocamdată o parte din ei, cred că în jur de 35-40%, rămân victime ale unei ideologii, care a deformat grav istoria națională”, a declarat Alecu Reniță.
În opinia sa, acest arbore genealogic a avut un ram foarte viguros – Moldova istorică – un ram care a făcut parte din acest arbore al culturii românești totdeauna. „De aceea noi suntem parte a Europei, noi suntem parte a spațiului românesc și toată istoria noastră este legată de aceste areale foarte importante pentru ființa noastră națională. Evident că s-a cultivat o altă istorie decât cea adevărată și în contextul ăsta, partea stângă a Prutului, noi am rămas ancorați, așa cum s-a dorit și cum s-a spus de la 1828, dar de fapt din 1812, am fost incluși, ceea ce ar fi în terminologia actuală, în lumea rusă. Și a trebuit să ne inventeze și rădăcini slave, a trebuit să ne inventeze și o altă cultură, și să fim cu toții altfel decât cei din dreapta Prutului”, susține jurnalistul.
Potrivit lui, aceste eforturi îndelungate care s-au produs în această parte a spațiului românesc, din păcate, au dat roade, care sunt foarte toxice din considerentul că Moldovei nu i se permite să se dezvolte, dar poporul este ținut legat de niște teorii false care nu au nimic cu originea lui, cu ADN-ul lui, cu cultura lui. „Și cred că în acest context, poate din punct de vedere, mai mult politic, ar trebui să ajutăm societatea moldovenească să se apropie cât mai rapid de adevărurile istorice, de tot ceea ce s-a întâmplat în 1812 sau în 1940. Fiindcă înțelegând istoria adevărată, noi nu am avea confruntări de ordin politic, nu am avea confruntări de ordin etnic. Și aceasta pentru că în ansamblu această parte a neamului românesc care a rămas în stânga Prutului, ea nu este ostilă nici Europei, nici neamului românesc. Pur și simplu a fost educată într-un spirit ostil și acest lucru îl putem demonstra chiar după 1859, când Cancelaria de la Petersburg a încercat în fel și chip, când a simțit că se construiește un stat modern român în dreapta Prutului, ca să ridice un „zid berlinez” și moldovenii, niciodată, să nu aibă înțelegerea, viziunea că și eu sunt parte a acestei Românii moderne, care a apărut după 1859”, a mai afirmat Alecu Reniță.
Dezbaterea publică cu tema „Arborele genealogic european al Moldovei” este ediția a 22-a din ciclul „Impactul trecutului asupra proceselor de consolidare a încrederii și păcii”, desfășurat de Agenția de presă IPN cu sprijinul Fundației germane „Hanns Seidel”.