Anul economic 2006 – cel mai rău de la 2000 încoace. Analiză economică Info-Prim Neo

Anul economic 2006 va fi unul dintre cele mai rele de după 2000 – primul an de creştere economică după o lungă perioadă de recesiune. Deşi Guvernul indică un ritm de creştere a PIB-ului (revăzut în sens negativ) de 4% la finele anului, experţii independenţi sunt mai pesimişti şi spun că 3% va fi un nivel destul de bun. „Principalele găuri” ale PIB-ului vor fi industria şi agricultura (sectoare cu o pondere de aproape 24% din PIB), care vor încheia anul cu minus. Probleme vor fi şi în sectorul cu cea mai mare pondere în PIB – serviciile (cca. 63%). Deşi construcţiile vor încheia anul cu o creştere de peste 20%, iar comunicaţiile se dezvoltă rapid, totuşi, transporturile, chiar dacă au o pondere foarte mică în PIB, vor încheia anul cu o reducere de peste 7%. Astfel, la creşterea economiei vor contribui doar serviciile, excluzând transporturile, şi impozitele pe produse şi import. În schimb, agricultura, industria şi transporturile vor trage economia în jos. Examinată din altă perspectivă, creşterea economică va fi asigurată, în mare, de consumul final. În primul semestru curent, consumul final a contribuit cu aproape 12% la creşterea reală a PIB. Pe de altă parte, importurile mari – de 2,1 mlrd. USD, care depăşesc cu circa 1,3 mlrd. USD exporturile, în zece luni, vor avea o contribuţie extrem de negativă în structura PIB. În primul semestru curent, importurile au contribuit cu minus 10,4% la evoluţia PIB. Prin urmare, cu o creştere economică de 3%, aşa cum prevăd experţii independenţi, ba chiar şi cu 4%, cum prognozează Guvernul – anul 2006 va fi primul an de micşorare atât de rapidă a ritmului de creştere economică în perioada 2000-2006, precum şi anul cu cea mai mică creştere din perioada 2001-2006. Evoluţia PIB, conform statisticilor oficiale, în anii 2000-2006 arată astfel: 2000 – o creştere cu 2,1%; 2001- cu 6,1%; 2002 – cu 7,8%; 2003 – cu 6,6%; 2004 – cu 7,4%; 2005 – cu 7,1%; 2006 - cu 4% sau 3% (pronostic oficial şi independent). [Şocuri] Una din principalele cauze ce au contribuit la reducerea ritmului de creştere economică sunt şocurile externe: creşterea preţurilor la gazele naturale şi la produsele petroliere de import, precum şi blocarea unor pieţe externe pentru produsele moldoveneşti. Toate acestea au contribuit la creşterea costurilor în economie, la micşorarea volumului producţiei, la reducerea exporturilor şi creşterea datoriilor creditoare. În final, este firesc ca aceşti factori să se reflectate în evoluţia PIB. Totuşi, problema cea mare este că într-o economie bine structurată şi reformată, şocurile venite din exterior ar fi avut o influenţă mai puţin dureroasă, şi ar fi putut fi mult mai uşor depăşite decât în cazul R. Moldova. Prin urmare „maladiile” care atacă economia moldovenească nu îşi au originile doar în exterior, ci, în mare parte, în interior. Adică, economia continuă să fie ţinută într-un mediu ”insalubru”, care generează apariţia unei serii de crize interne care puteau fi evitate dacă Guvernul ar fi intervenit la timp pentru a elimina eventualele focare de „infecţie”. Din păcate, acest lucru nu a fost făcut în totalitate. [Reforme întârziate] Deşi s-a făcut o serie de reforme, acestea nu au fost destul de profunde pentru a convinge capitalurile străine să staţioneze în RM şi să contribuie la modernizarea şi sporirea competitivităţii în industrie şi agricultură. Dezvoltarea extensivă, bazată pe punerea în funcţiune a capacităţilor neutilizate, nu a fost în stare să asigure o dezvoltare industrială, ci doar o creştere a nivelurilor de producţie. Pe lângă faptul că nu a beneficiat de investiţii, în lipsa unor politici adecvate, industria nu a putut utiliza nici alte mecanisme - scheme de leasing sau de atragere a creditelor pentru modernizare. Pe de altă parte, geografia exporturilor RM era, la începutul acestui an, parţial asemănătoare cu cea din anii `90 ai secolului trecut. Adică, economia se bazează pe un număr limitat de pieţe externe, dar şi pe un număr limitat de produse pentru export, primul şoc venit din exterior „îngenunchind” o industrie întreagă şi o bună parte din sectorul agricol. O altă greşeală a Guvernului a fost şi continuă să fie lipsa unei politici clare de dezvoltare şi modernizare a infrastructurii. Bugetul de stat are un caracter social sau, mai bine zis, populist – menit să acopere proiecte „de creştere a rating-ului politic”. Toate acestea luate împreună au o influenţă mult mai negativă asupra economiei şi ritmurilor de creştere decât şocurile externe. Şi Guvernul ar trebui deja să înveţe această lecţie o dată şi pentru totdeauna. În caz contrar, nu vom merge, ci doar ne vom târî înainte, iar diferenţele dintre noi şi ţările vecine, mai ales din vest, vor lua proporţii irecuperabile.