Anul agricol 2006 – veşti proaste, noutăţile bune ar putea să vină în 2008. Comentariu Info-Prim Neo

Anul 2006 pentru sectorul agricol al R. Moldova a fost unul în care performanţele au cedat locul contraperformanţelor, anul în care „paharul s-a umplut”, iar lucrurile nu mai pot continua în acest fel. O eventuală nedorinţă a Guvernului de a observa problemele reale ale agriculturii ar putea să transforme acest sector într-o adevărată „rană” a economiei R. Moldova, ce va crea probleme la nivelul întregului organism. [Lipsa reformelor] Principala problemă a sectorului agricol este că după marea reformă funciară – de împroprietărire a locuitorilor rurali – acest sector practic nu a avut parte şi continuă să nu aibă o strategie temeinică de dezvoltare. Planurile de dezvoltare a agriculturii, aprobate mai că anual de Guvern, demonstrează lipsa unei abordări strategice pe termen mediu şi lung vizavi de concepţia de dezvoltare agricolă şi rurală. Sunt stabilite plafoane maxime în ceea ce priveşte volumul producţiei pe diferite grupuri agricole, ce urmează să fie atinse într-o perspectivă medie, însă majoritatea din aceste calcule nu au un suport practic, adică nu sunt racordate la realităţile de pe piaţă. Mai mult, aceste pseudo-strategii seamănă mai degrabă a planuri cincinale sovietice, decât a strategii de dezvoltare. De exemplu, insistenţa ministerului de a spori producţia de tutun, în condiţiile în care aproape toate fabricile de fermentare sunt insolvabile, demonstrează mai degrabă o încăpăţânare de a repune în funcţiune motorul defect al unei industrii (prevăzută pentru a acoperi necesităţile economiei ex-URSS), care nu mai poate fi salvată, decât o strategie de piaţă bine gândită. Iar această situaţie provoacă incertitudine printre producătorii agricoli, dar şi printre investitori. [Politici nestimulatorii] Totodată, Ministerul Agriculturii în loc să devină un partener de încredere al producătorilor agricoli, oferindu-le, de exemplu, importante informaţii privind cererea şi oferta pe piaţa internă, cât şi cea externă, precum şi eventualele evoluţii în acest sens, aplică politici care îl îndepărtează de agricultor. Consolidarea aproape forţată a terenurilor agricole, susţinerea selectivă a producătorilor, în funcţie de parametri destul de ambigui, promovarea unor culturi cu titlu de „strategice”, fără a oferi garanţii de profitabilitate – iată doar câteva exemple. În schimb, în sectorul agricol lipseşte o strategie bine gândită de atragere a investiţiilor, de dezvoltare a bazei tehnice, de dezvoltare a infrastructurii de transport şi depozitare, de ambalare şi prelucrare primară, de promovare a exporturilor. Prin urmare, agricultura moldovenească continuă să fie „la mila Domnului”, adică toate evoluţiile sunt direct dependente de volumul de precipitaţii, de iernile geroase, dacă reuşita la timp a prăşitului etc. Cu alte cuvinte, agricultura continuă să fie la o etapă primară de dezvoltare, când o bună parte din lucrări sunt efectuate manual. De aceea nici nu este de mirare că productivitatea muncii este atât de joasă încât asigură agricultorilor doar surse pentru existenţă, nu şi pentru dezvoltare, extindere şi implementarea tehnologiilor performante. [An de cotitură] Toate aceste realităţi ne fac să credem că anul 2006 va fi unul cu rezultate destul de negative în ceea ce priveşte performanţele agriculturii. Iar o reducere a producţiei cu 2%, aşa cum prevede Ministerul Agriculturii (după ce la începutul anului prognoza creşteri cu 3%), ar putea să fie încă un rezultat bun. Deşi există temeiuri ca recesiunea să fie mult mai profundă şi să se facă simţită şi în anul 2007. În astfel de condiţii, anul 2007 ar trebui să fie unul crucial în ceea ce priveşte promovarea reformelor de piaţă în agricultură, ca abia din 2008 să se întrevadă începutul unei relansări treptate a sectorului.