Multe dintre instituţiile de învăţământ din ţară nu sunt adaptate pentru copiii cu cerinţe educaţionale speciale (CES), iar angajarea în câmpul muncii a tinerilor cu CES este o adevărată provocare. Directorul executiv al Asociaţiei obşteşti „Femeia şi copilul, protecţie şi sprijin” din Criuleni, Victoria Secu, a declarat, într-o conferinţă de presă la IPN, că în localităţile în care există organizaţii neguvernamentale care sensibilizează comunitatea cu privire la nevoile copiilor şi tinerilor cu cerinţe speciale atitudinea este mai pozitivă.
„Sunt organizaţii şi instituţii care dispun de pârghii pentru a schimba situaţia copiilor cu cerinţe educaţionale speciale, dar este nevoie de schimbat şi atitudinea cetăţenilor. Legea privind incluziunea socială a persoanelor cu dizabilităţi prevede dreptul la muncă şi angajamentele pe care trebuie să şi le asume angajatorii pentru a asigura acest drept. Dar nu există mecanisme de reglementare a legislaţiei şi practica demonstrează că angajatorii evită să angajeze persoane cu dizabilităţi din mai multe motive”, a spus Victoria Secu.
Au fost cazuri când persoanele cu dizabilităţi angajate în câmpul muncii au fost disponibilizate la scurt timp. „Nu poţi angaja o persoană cu dizabilităţi în câmpul muncii atât timp cât nu există nişte programe competitive de formare prin intermediul cărora potenţialul fiecărei persoane să fie valorificat pe bună dreptate. Sunt un şir de necesităţi care demonstrează imperfecţiunea cadrului legal şi suntem datori să facem paşi concreţi în schimbarea mentalităţii”, a menţionat directorul executiv Asociaţiei obşteşti „Femeia şi copilul, protecţie şi sprijin”.
Victoria Secu a mai spus că, din păcate, nu avem o definiţie clară a dizabilităţii, iar din această cauză asociaţiile obşteşti se confruntă cu probleme metodologice, este greu şi pentru partenerii străini să colecteze date la acest capitol.
