ROMÂNA și ... (puncte-puncte)! – rubrică de cultivare a vorbirii
Salutare, prieteni și prietene.
Mă bucur că ați accesat platforma Agenției de presă IPN.
Sper să ne simțim confortabil aici.
Am însă, de la bun început, o rugăminte: să nu ziceți că nu trebuia să se revină (a câta oară!) la chestiunea ce ține de verbul „a trebui”.
Vă mulțumesc.
Forme (im)perfecte ale verbului „a trebui”
a. La imperfect
„Tu trebuia să te pătrunzi
De acel farmec sfânt,
Și noaptea candelă s-aprinzi
Iubirii pe pământ.”
Mihai Eminescu. „Pe lângă plopii fără soț.”
Într-o discuție cu o tânără, talentată și ambițioasă profesoară de română, am căzut de acord cu faptul că pe lângă frumusețea versului eminescian trebuie să apreciem și logica verbului eminescian.
̶ De ce „Tu trebuia ... ”?
̶ Deoarece „a trebui”, în acest context, e verb modal, cu o singură formă la toate persoanele.
Nu doresc, prieteni și prietene, să fac abuz de termeni gramaticali, clari pentru filologi și nițel obositori pentru publicul larg.
De aceea voi relua versul eminescian trecând structura verbală prin toate persoanele gramaticale.
a. La imperfect
1. Eu trebuia să mă pătrund de acel farmec sfânt ... (greșit: trebuiam)
2. Tu (Dumneata) trebuia să te pătrunzi de acel farmec sfânt ... (greșit: trebuiai)
3. El (Dânsul / Dumnealui) trebuia să se pătrundă de acel farmec sfânt ...
Ea (Dânsa / Dumneaei) trebuia să se pătrundă de acel farmec sfânt ...
4. Noi trebuia să ne pătrundem de acel farmec sfânt ... (greșit: trebuiam)
5. Voi (Dvs.) trebuia să vă pătrundeți de acel farmec sfânt ... (greșit: trebuiați)
6. Ei (Dânșii / Dumnealor) ... (puncte-puncte)
Ele (Dânsele / Dumnealor) ... (puncte-puncte)
Ați înțeles corect: apare problemă la folosirea persoanei a III-a plural.
Știu că unii dintre dumneavoastră vor zice că atât de mult s-a scris și s-a vorbit (la radio și la televizor) despre „ei / ele trebuiau să ... vs. ei / ele trebuia să ...”, încât discuțiile în continuare devin inutile.
Poate chiar ridicole.
De acord.
Parțial totuși.
De ce?
Deoarece rămâne o mare nedumerire faptul că nu găsim în dicționare explicații clare referitoare la unele aspecte controversate.
Nu mă refer strict la verbul „a trebui”.
În acest sens, vă propun să vedem ce explicații găsim pe paginile de început ale DOOM-2 cu referire la folosirea verbului „a trebui”?
„… a trebui are la indicativ prezent, persoana a III-a forma trebuie, dar la conjunctiv prezent (să) trebuiască.”
Asupra acestei exlicații vom reveni puțin mai târziu.
Mai găsim acolo o trimitere (notă în josul paginii) care specifică următoarele: a trebui, ... „care este și personal, cu persoana a III-a plural la imperfect trebuiau, perfectul simplu trebuiră, perfectul compus au trebuit, mai-mult-ca-perfect trebuiseră, viitor vor trebui etc.”
Ceea ce trebuie dedus din stipularea respectivă, am aplicat în fraza ce urmează.
„Când le trebuiau bani, ei treceau des pe la mine. Acum nu mai vin.” =
„Când aveau nevoie de bani, ei treceau des pe la mine. Acum nu mai vin.”
Pentru confruntare:
„Când îi trebuia ajutor, mă chema destul de des la el.” =
„Când avea nevoie de ajutor, mă chema destul de des la el.”.
Considerăm că nota din DOOM-2 trebuie aplicată corect, nu interpretată.
Și nu e vorba doar de persoana a III-a plural, ci și de celelalte persoane gramaticale.
„Când îți trebuiam, lăsam totul baltă și veneam la tine.” = „Când aveai nevoie de mine, lăsam totul baltă și veneam la tine.”
(Continuați, vă rog, folosind celelalte persoane gramaticale!)
Să revenim totuși la persoana persoana a III-a plural a imperfectului.
Ce ziceți de o astfel de „răsturnare”?
„Trebuia să se pătrundă și ei (ele / dânșii / dânsele / dumnealor) de acel farmec sfânt ... ”
Sau:
„Trebuia ca și ei (ele / dânșii / dânsele / dumnealor) să se pătrundă de acel farmec sfânt ... ”
De ce nu și …
„Ei (Ele / Dânșii / Dânsele / Dumnealor) trebuia să se pătrundă de acel farmec sfânt ... ”?
Nu-mi săriți în cap, vă rog!
Eu respect statutul modalului a trebui ca verb cu o singură formă pentru toate persoanele.
Era să zic „unipersonal”.
Dar aceasta semnifică altceva.
Apropo, știți de ce am scris „era să zic”, nu „eram să zic”?
Alegeți, vă rog, forma pe care o considerați logică în următoarea propoziție.
„În Parlamentul R.M. câțiva deputați era / erau să se ia la bătaie.”
b. La perfectul compus
1. Eu a trebuit să mă pătrund de acel farmec sfânt ... (greșit: am trebuit)
2. Tu (D-ta) a trebuit să te pătrunzi de acel farmec sfânt ... (greșit: ai trebuit)
3. El (Dânsul / D-lui) a trebuit să se pătrundă de acel farmec sfânt ...
Ea (Dânsa / D-ei) a trebuit să se pătrundă de acel farmec sfânt ...
4. Noi a trebuit să ne pătrundem de acel farmec sfânt ... (greșit: am trebuit)
5. Voi (Dvs.) a trebuit să vă pătrundeți de acel farmec sfânt ... (greșit: ați trebuit)
6. A trebuit să se pătrundă și ei (ele / dânșii / dânsele / d-lor) de acel farmec sfânt ...
Sau:
A trebuit ca și ei (ele / dânșii / dânsele / d-lor) să se pătrundă de acel farmec sfânt ...
Ori: ... (puncte-puncte)
Alegeți dumneavoastră!
În ceea ce privește a trebui (personal), situația, sper, e clară.
„Când ți-am trebuit, ai venit. Acum nu vii. De ce?” = „Când ai avut nevoie de mine, ai venit. Acum nu vii. De ce?”
Continuați, vă rog, folosind celelalte persoane gramaticale!
c. La viitor (zis literar)
1. Eu va trebui să mă pătrund de acel farmec sfânt ... (greșit: voi trebui)
2. Tu (D-ta) va trebui să te pătrunzi de acel farmec sfânt ... (greșit: vei trebui)
3. El (Dânsul / D-lui) va trebui să se pătrundă de acel farmec sfânt ...
Ea (Dânsa / D-ei) va trebui să se pătrundă de acel farmec sfânt ...
4. Noi va trebui să ne pătrundem de acel farmec sfânt ... (greșit: vom trebui)
5. Voi (Dvs.) va trebui să vă pătrundeți de acel farmec sfânt ... (greșit: veți trebui)
6. Va trebui să se pătrundă și ei (ele / dânșii / dânsele / d-lor) de acel farmec sfânt ...
Sau:
Va trebui ca și ei (ele / dânșii / dânsele / d-lor) să se pătrundă de acel farmec sfânt ...
Ori: ... (puncte-puncte)
(Alegeți dumneavoastră!)
Când a trebui e verb personal, vom spune și vom scrie:
„Dacă îți voi trebui, să mă chemi! Voi veni neapărat!” = „Dacă vei avea nevoie de mine, să mă chemi! Voi veni neapărat!”.
Continuați, vă rog, folosind celelalte persoane gramaticale!
d. La conditional-optativ prezent
1. Eu ar trebui să mă pătrund de acel farmec sfânt ... (greșit: aș trebui)
2. Tu (D-ta) ar trebui să te pătrunzi de acel farmec sfânt ... (greșit: ai trebui)
3. El (Dânsul / D-lui) ar trebui să se pătrundă de acel farmec sfânt ...
Ea (Dânsa / D-ei) ar trebui să se pătrundă de acel farmec sfânt ...
4. Noi ar trebui să ne pătrundem de acel farmec sfânt ... (greșit: am trebui)
5. Voi (Dvs.) ar trebui să vă pătrundeți de acel farmec sfânt ... (greșit: ați trebui)
6. Ei (Ele / Dânșii / Dânsele / D-lor) ar trebui să se pătrundă și de acel farmec sfânt ...
Sau:
Ar trebui să se pătrundă și ei (ele / dânșii / dânsele / d-lor) de acel farmec sfânt ...
Ori:
Ar trebui ca și ei (ele / dânșii / dânsele / d-lor) să se pătrundă de acel farmec sfânt ...
Când a trebui e verb personal, nu vom greși spunând și scriind:
„Dacă mi-ai trebui, te-aș suna neapărat!” =
„Dacă aș avea urgent nevoie de tine, ți-aș telefona neapărat!”.
Continuați, vă rog, folosind celelalte persoane gramaticale!
Atenție la regimul verbelor „a suna pe cineva”, dar „a telefona cuiva”!
e. La conditional-optativ perfect
1. Eu ar fi trebuit să mă pătrund de acel farmec sfânt ... (greșit: aș fi trebuit)
2. Tu (D-ta) ar fi trebuit să te pătrunzi de acel farmec sfânt ... (greșit: ai fi trebuit)
3. El (Dânsul / D-lui) ar fi trebuit să se pătrundă de acel farmec sfânt ...
Ea (Dânsa / D-ei) ar fi trebuit să se pătrundă de acel farmec sfânt ...
4. Noi ar fi trebuit să ne pătrundem de acel farmec sfânt ... (greșit: am fi trebuit)
5. Voi (Dvs.) ar fi trebuit să vă pătrundeți de acel farmec sfânt ... (greșit: ați fi trebuit)
6. Ei (Ele / Dânșii / Dânsele / D-lor) ar fi trebuit să se pătrundă și de acel farmec sfânt ...
Sau:
Ar fi trebuit să se pătrundă și ei (ele / dânșii / dânsele / d-lor) de acel farmec sfânt ...
Ori:
Ar fi trebuit ca și ei (ele / dânșii / dânsele / d-lor) să se pătrundă de acel farmec sfânt...
Când a trebui e verb personal, există, zic, o claritate:
„Dacă v-aș fi trebuit, m-ați fi apelat?” =
„Dacă ați fi avut nevoie de mine, m-ați fi contactat?”.
Continuați, vă rog, folosind celelalte persoane gramaticale!
Apropo, știți de ce unele persoane, în loc de „M-aș pronunța și eu referitor la această chestiune, dar ...”, scriu „M-ași pronunța și eu în privința acestei chestiuni, dar ...”?
Și eu știu.
f. La indicativ prezent
Sunt de părerea că nota din DOOM-2 cu referire la verbul „a trebui” nu era necesară, deoarece această formă verbală nu prezintă nicio dificultate în exprimare.
1. Eu trebuie să mă pătrund de acel farmec sfânt ...
2. Tu (D-ta) trebuie să te pătrunzi de acel farmec sfânt ...
3. El (Dânsul / D-lui) trebuie să se pătrundă de acel farmec sfânt ...
Ea (Dânsa / D-ei) trebuie să se pătrundă de acel farmec sfânt ...
4. Noi trebuie să ne pătrundem de acel farmec sfânt ...
5. Voi (Dvs.) trebuie să vă pătrundeți de acel farmec sfânt ...
6. Ei (Ele / Dânșii / Dânsele / D-lor) trebuie se pătrundă de acel farmec sfânt ...
Sau:
Trebuie să se pătrundă și ei (ele / dânșii / dânsele / d-lor) de acel farmec sfânt ...
Ori:
Trebuie ca și ei (ele / dânșii / dânsele / d-lor) să se pătrundă de acel farmec sfânt ...
Când a trebui e verb personal, trebuie să spunem și să scriem:
„Îmi trebuiești. Vino urgent, te rog!” =
„Am nevoie de tine. Te rog să vii urgent!”.
Continuați, vă rog, folosind celelalte persoane gramaticale!
g. La viitor (zis colocvial, dar și popular)
Nota din DOOM-2 referitoare la verbul „a trebui” la conjunctiv prezent o consider necesară, în special pentru persoanele care ne învață limba.
E adevărat că se cereau și explicații suplimentare ca străinul îndrăgostit de română să găsească aici subtilitatea ce există, la nivel de formă, între „a trebui” și „a restitui”, de exemplu, pe de o parte (El trebuie să restituie cartea.) și între „a trebui” și „a înlocui” (El are să trebuiască / o să trebuiască să-l înlocuiască pe coleg timp de cinci zile.), pe de altă parte.
Revenim însă la versul eminescian, modificând verbul „a trebui” la viitor colocvial (două forme).
1. O să trebuiască să mă pătrund de acel farmec sfânt ...
Are să trebuiască să mă pătrund de acel farmec sfânt ...
2. O să trebuiască să te pătrunzi de acel farmec sfânt ...
Are să trebuiască să te pătrunzi de acel farmec sfânt ...
3. O să trebuiască să se pătrundă de acel farmec sfânt ...
Are să trebuiască să se pătrundă de acel farmec sfânt ...
4. O să trebuiască să ne pătrundem de acel farmec sfânt ...
Are să trebuiască să ne pătrundem de acel farmec sfânt ...
5. O să trebuiască să vă pătrundeți de acel farmec sfânt ...
Are să trebuiască să vă pătrundeți de acel farmec sfânt ...
6. O să trebuiască să se pătrundă de acel farmec sfânt ...
Are să trebuiască să se pătrundă de acel farmec sfânt ...
Când a trebui e verb personal, o să spunem și o să scriem:
„Dacă o să-mi trebuiești, o să te anunț.” =
„ Dacă o să am nevoie de tine, o să te anunț.”.
Continuați, vă rog, folosind celelalte persoane gramaticale!
Prieteni și prietene, ați ajuns până aici?
Adică, ați citit articolul până la sfârșit?
Mă bucur.
Și vă mulțumesc.
Evident, la final se impun niște concluzii.
Nu le voi face.
Sper că ați înțeles de ce.
Dacă nu – vă voi spune data viitoare.
Împreună cu generoșii colegi de la Agenția de presă IPN, care ne-au pus la dispoziție această platformă pentru discuții, așteptăm sugestii, opinii (inclusiv critice, dar în limita decenței), întrebări, la care vă vom răspunde cu plăcere.
Să auzim de bine!