În acest an în premieră la Chişinău au fost organizate Zilele Diasporei, urmate de Congresul Diasporei, la care au fost trasate obiectivele de viitor. Despre cât de reuşită a fost revederea moldovenilor, despre doleanţele lor şi despre viitoarele alegeri parlamentare vorbim cu Ala Mîndîcanu, preşedinta Comunităţii Moldovenilor din Québec, Canada.
---
– În premieră, în acest an Guvernul a dispus organizarea Zilelor Diasporei. Cum apreciaţi această iniţiativă şi cât de utilă a fost celor din diasporă?
– De data aceasta evenimentele legate de Diasporă au fost organizate în mod diferit. Anterior congresele Diasporei erau organizate în octombrie, însă în acest an evenimentul a avut loc în august, când sărbătorim cu toţii Ziua Independenţei şi Ziua Limbii Române. S-a organizat nu doar Congresul, dar şi Zilele Diasporei care au inclus mai multe evenimente: conferinţe, întruniri artistice la complexul „Vatra” cu spectacole muzicale şi activităţi culinare. În linii mari, a fost bine... Cred că formula asta o să se menţină, pentru că în august mulţi vin acasă şi în felul acesta la Zilele Diasporei pot participa nu doar delegaţii la Congres, dar mult mai mulţi cetăţeni stabiliţi peste hotare, inclusiv copii veniţi în vacanţă. Am avut parte de o atmosferă deosebită, iar anumite activităţi organizate de reprezentanţii Diasporei mai continuă şi acum. Mă refer la acţiunile Tamarei Schiopu din Marea Britanie, care promovează aici nutriţia sănătoasă şi organizează picnicuri deosebite la ferme ecologice din Republica Moldova.
Aş vrea să menţionez şi organizarea în premieră a Zilei Uşilor Deschise la ministere şi Parlament, precum şi participarea miniştrilor la atelierele de lucru din timpul Congresului.
Înainte era altfel. Liderii apăreau doar la deschidere, rosteau câteva cuvinte de salut şi plecau. De data aceasta am avut o vizibilitate aparte, ceea ce înseamnă că proiectul integrării europene a Republicii Moldova îşi face efectul.
– Unii reprezentanţi ai organizaţiilor din Diasporă au adus în discuţie lipsa cărţilor în limba română, a centrelor culturale etc. Alţii chiar au cerut bani pentru a rezolva astfel de probleme. Cum credeţi, există soluţii fără să se apeleze la ajutorul unui stat sărac cum este Republica Moldova?
– Cred că ar trebui puse altfel accentele. Avem aproape un milion de oameni plecaţi din Republica Moldova anume din cauza sărăciei. Problemele economice ale statului nu sunt nicidecum cauzate de Diasporă. Din contra, în mare parte familiile rămase acasă, dar şi statul se menţin datorită remitenţelor (peste un miliard şi jumătate de dolari anual) trimise aici pentru consum. Cât despre cărţi, tradiţii şi cultura naţională, e bine să urmăm exemplul României, care are grijă de promovarea imaginii sale peste hotare, de păstrarea limbii române şi a culturii naţionale prin reprezentanţii Diasporei şi este un purtător viu al culturii şi promotor fidel al imagini pozitive a ţării. Emil Cioran are o vorbă extraordinară care se referă la fiecare dintre noi, oriunde am fi: „Nu locuim într-o ţară, locuim într-o limbă. Patria asta înseamnă şi nimic altceva”...
Ţine de interesul direct al statului să susţină pe toate căile păstrarea limbii române, a tradiţiilor culturale şi artistice în mediul celor plecaţi. Pentru că migraţia circulară prevede o mobilitate continuă. Iar cei care uită limba şi tradiţiile nu mai au niciun interes pentru ţara lor de origine. Copiii cresc şi pleacă şi ei, părintii rămaşi acasă se petrec cu timpul. Se rup relaţiile de rudenie şi de prietenie. Pierde nu doar cultura şi tradiţia naţională, pierde întreaga societate. România a înţeles acest lucru. Prin Institutul Cultural Român, stabilit în 20 de mari capitale, statul român susţine plenar păstrarea culturii şi tradiţiei româneşti, sprijină şcoli, biblioteci, organizează expoziţii de pictură, concerte pentru membrii Diasporei.
Diaspora nu cere bani, cere susţinere, ca în această activitate dezinteresată de promovare a valorilor naţionale statul să fie alături. De aceea, dacă în bugetul naţional s-ar găsi mijloace pentru centre de cultură cât de mici, cu 1-2 persoane de pe loc, angajate pentru câteva ore pe zi, s-ar putea rezolva multe probleme în oraşele unde Diaspora este numeroasă şi unde numărul de copii e mare. Editurile din România şi Republica Moldova ar oferi cu plăcere un fond de carte, s-ar găsi şi sponsori atât în interior, cat şi în exterior.
Uneori am impresia că cei care rămân acasă sunt mai puţin patrioţi decât cei plecaţi, care păstrează şi promovează valorile naţionale pe cont propriu, în timpul lor liber. Ei o fac din suflet, din dorinţa de a păstra tradiţia, limba, obiceiurile, dar nu poate nimeni să-i oblige să facă lucrul acesta. Este o muncă voluntară. Eu aş vrea să-i întreb pe cei de acasă: cât timp cheltuie fiecare cu muncă voluntară pentru ţara sa? Nu mă refer la proiecte finanţate din afară. Câţi organizează activităţi culturale sau de binefacere pentru copiii comunităţii pur şi simplu aşa, din îndemnul inimii?
Eu vin cu experienţa din Canada, unde munca voluntară în beneficiul comunităţii este extrem de apreciată şi susţinută de societate. M-aş bucura ca proiectele naţionale de păstrare a culturii în afara hotarelor Republicii Moldova să găsească înţelegere şi susţinere în societatea moldovenească.
– În contextul semnării şi ratificării Acordului de Asociere dintre Republica Moldova şi UE, care este imaginea Republicii Moldova pentru cei din Diasporă? A devenit mai atractivă pentru a se putea întoarce?
– A trecut prea puţin timp de la semnarea acordului ca să pot comenta schimbările de imagine, dar să ştiţi că Diaspora urmăreşte cu mare atenţie parcursul european al Republicii Moldova. Semnarea Acordului este un eveniment important, dar încă nu înseamnă integrare în UE. Atitudinea diasporei faţă de Uniunea Europeană, şi asta s-a văzut la Congres, este una pozitivă. Integrarea europeană este interpretată în afară ca unica şansă de dezvoltare şi progres pentru Republica Moldova.
– A fost ceva special în acest an care a marcat Diaspora moldovenească?
– Pe lângă semnarea şi ratificarea Acordului de Asociere cu UE, după mine, un impact important şi pozitiv asupra Diasporei europene l-a avut regimul liberalizat de vize, pentru că a permis multor familii să se revadă după mulţi ani de despărţire. Această realizare a guvernului, obţinută cu mult efort şi atitudine profesionistă, va rămâne în istorie. Nici Georgia, nici Ucraina nu au reuşit această performanţă.
Chiar şi moldovenii stabiliţi în ultimii ani în SUA şi Canada beneficiază de paşapoarte biometrice, având acum posibilitatea, mergând spre Chişinău, să „dea fuga” şi pe la rudele din Italia, Spania, Franţa, fără să piardă timp şi bani cu vizele.
– La Congresul Diasporei a fost prezentată o schiţă a Strategiei „Diaspora-2025”, care urmăreşte reîntoarcerea moldovenilor acasă, nu doar fizic, dar şi financiar. Se presupune că Diaspora va investi în deschiderea unor noi afaceri şi va aduce în Republica Moldova şi experienţa obţinută în afară. Cum credeţi, vor avea încredere cei din Diasporă în sectorul justiţiei, cel financiar şi politic ca să fie motivaţi să investească în următorii ani?
– Oamenii de afaceri din Diasporă, ca şi orice alţi investitori din interior sau din exterior, vor investi în Republica Moldova dacă sistemul judiciar va fi reformat, dacă va fi asigurată securitatea investiţiilor, dacă va fi extirpată corupţia. Eu consider că Diaspora nu trebuie tratată în mod special în acest sens. În clipa în care orice cetăţean va avea condiţii favorabile pentru investiţii, banii vor veni. Am ascultat la conferinţa economică organizată în cadrul Zilelor Diasporei prezentările unor tineri din Diasporă care au venit cu idei foarte frumoase privind programe investiţionale. Să vedem în ce măsură Republica Moldova va reuşi sa pună în valoare ideile şi cunoştinţele acestor tineri.
– Cum apreciaţi apelul făcut de guvernare către Diasporă să susţină parcursul european al Republicii Moldova prin votul său la scrutinul din toamnă?
– Guvernarea face apel la Diaspora, Diaspora face apel la guvernare... Delegaţii la Congres au adoptat în unanimitate un Apel în care au îndemnat liderii, deputaţii, miniştrii şi membrii de rând ai partidelor pro-europene să păstreze unitatea şi coeziunea în activitatea lor, să participare în alegeri cu o listă comună, pentru a demonstra că voinţa politică în obţinerea scopului de integrare în Uniunea Europeană e mai puternică decât ambiţiile personale şi interesele înguste. Delegaţii au avertizat guvernarea că, dacă apelul lor nu va fi auzit şi înţeles, reacţia Diasporei ar putea fi absenteismul.
Liderilor partidelor politice pro-europene li se cere acum responsabilitate maximă. Consecinţele unor conflicte interne, iniţiate din interior şi din exterior, ar putea fi dramatice şi responsabilitatea pentru rezultate va cădea pe umerii guvernării.
La 28 noiembrie 2010, formaţiunile pro-europene au luat în Diasporă 80-85% din voturi. Noi am fi vrut foarte mult ca acum să putem repeta această performanţă. Dacă punem pe cântar viitorul european şi ambiţiile personale, cred că e clar care trebuie sa tragă mai greu.
Dar dacă liderii nu se vor înţelege între ei, dacă vor continua conflictele în interiorul echipelor, dacă bănuielile de corupţie la cel mai înalt nivel vor persista în societate, dacă cei care au demonstrat eficienţă şi au susţinere din partea alegătorilor atât în Republica Moldova, cât şi în afara ei, nu se vor regăsi în liste la locurile cuvenite, Diaspora va fi absentă la urnele de vot. Şi acest lucru se va întâmpla nu pentru că delegaţii la Congres vor promova ideea neparticipării, ci pentru că cetăţenii care au crezut la un moment dat în guvernarea pro-europeana şi au apreciat eforturile comune ale tuturor componentelor sale şi realizările despre care am vorbit mai sus se vor decepţiona şi nu vor mai crede promisiunilor. Şi atunci vor avea de câştigat cei care optează pentru Uniunea Vamală, ceea ce ar constitui un regres uriaş.
Dezastrul poate fi evitat numai dacă liderii partidelor vor da dovadă de maturitate şi responsabilitate maxima. Rămân în continuare optimistă şi sper să pot participa peste doi ani la un nou congres al Diasporei, la care să putem constata cu mândrie progrese substanţiale în reforma juridică, economică şi socială, precum şi în realizarea integrării europene a Republicii Moldova.
Alina Marin, IPN
