 |
|
| Dionis Cenuşa | |
Desfășurarea reformelor se transformă într-o misiune complicată pentru autorități, deoarece angajamentele față de UE devin mai concrete, iar reprezentanții societății civile mai activi, incisivi și, respectiv, mai periculoși pentru politicienii și politicile defecte.
Deși promisiunile către Bruxelles capătă claritate, guvernarea de la Chișinău oricum reușește să jongleze cu ele, prin a le suprapune, tergiversa sau, din contra, grăbi, în funcție de prioritățile sale politice. Guvernarea nu poate însă manipula cu exponenții sectorului asociativ, implicat activ în monitorizarea și semnalarea abaterilor comise de către guvernanți. Lipsa de control asupra societății civile independente deranjează partidul de la guvernare, adică Partidul Democrat. Parțial, acest lucru se datorează colaborării armonioase dintre sectorul asociativ și instituțiile europene. Or, opiniile societății civile sunt ascultate cu atenție de Bruxelles, care are nevoie acută de parteneri locali, de încredere, în Moldova și în alte țări ale Partneriatului Estic, pentru a evalua obiectiv progresul real al reformelor.
Guvernarea de la Chișinău depune eforturi substanțiale pentru a crea o percepție pozitivă față de sine în instituțiile europene, dezmințită însă de către exponenții independenți ai societății civile. Lucrurile capătă o nouă turnură în contextul tentativelor de a schimba sistemul electoral de către Partidul Democrat. Pe de o parte, în societatea civilă apare o schismă artificială, produsă de către asociațiile non-guvernamentale afiliate cu Partidul Democrat, care sprijină forțat sau benevol modificarea sistemului electoral. Pe de altă parte, mediile de informare pro-guvernamentale încearcă să descalifice societatea civilă independentă, asociind-o cu opoziția extra-parlamentară. În consecință, guvernarea urmărește atât să spargă monopolul societății civile anti-guvernamentale în relațiile cu Bruxelles-ul, cât și să-i coboare credibilitatea.
Societatea civilă versus societatea civilă
Schisma prin care trece societatea civilă, deși este artificială, poate avea efecte negative pe termen lung.
În primul rând, societatea civilă nu mai este un teren sigur pentru forțele progresiste care se mențin la distanță și supraveghează obiectiv comportamentul guvernanților. Or, guvernarea infiltrează în sectorul asociativ entități ce promovează în mod vădit agenda politică a Partidului Democrat, ceea ce poate eroda încrederea opiniei publice în tot sectorul asociativ.
Al doilea aspect ce trebuie să îngrijoreze este campania masivă de discreditare, lansată de guvernare și întreținută de către entitățile civice afiliate, contra societății civile independente. Drept argument este folosită simpatia pe care unii lideri ai societății civile independente o dedică Maiei Sandu și opoziției extra-parlamentare.
Nu în ultimul rând, ațâțarea conflictelor în interiorul societății civile poate distrage atenția de la agenda europeană. Împăcarea taberelor din interiorul societății este improbabilă, având în vedere că o tabără este independentă în raport cu guvernarea, iar cealaltă – într-o măsură mai mică sau deloc. De aceea, în viitor este posibilă o activitate paralelă a celor două tabere. În timp ce prima își va menține poziția critică față de performanța guvernării în materie de integrare europeană, a doua o va contrazice apreciind pozitiv autoritățile.
Punctele vulnerabile ale societății civile autentice
Societatea civilă prin definiție trebuie să fie autonomă în raport cu autoritățile și, respectiv, să se opună mișcărilor care sunt în detrimentul interesului public. Prin urmare, în limitele acestui concept, societatea civilă autentică din Moldova este constituită din acele organizații care se împotrivesc schimbării sistemului electoral.
Pe lângă faptul că aceste schimbări favorizează Partidul Democrat, acestea au loc cu încălcarea flagrantă a principiului transparenței decizionale, ignorând bunele practici electorale și recomandările societății civile specializate în legislație electorală.
Cu toate acestea, societatea civilă autentică are câteva puncte slabe esențiale care sunt exploatate de către guvernare în prezent. Primul punct slab constă în simpatiile deschise a unor reprezentanți ai societății civile față de opoziția extra-parlamentară. Evident, aceasta nu influențează calitatea expertizei lor sau a rapoartelor de monitorizare a guvernării. Dar aceste simpatii servesc ca material propagandistic pentru mediile pro-guvernamentale, care îi ilustrează drept entități politizate.
A doua slăbiciune reiese din lipsa de conexiune puternică cu cetățenii și cu regiunile. Or, mesajele lor sunt insuficiente pentru a declanșa o mobilizare civică semnificativă. Parțial, acest lucru este determinat de faptul că multe dintre aceste organizații sunt mai reprezentative și mai influente în capitală decât la nivel de țară.
În fine, societatea civilă autentică este destul de redusă ca proporție și depinde de finanțările externe. Starea lucrurilor s-ar putea schimba dacă legea celor 2% va contribui la fortificarea financiară a sectorului asociativ, încurajând apariția unor noi organizații apolitice. Atingerea acestui obiectiv va dura în timp, iar sectorul asociativ afiliat guvernării poate la fel beneficia de cele 2% din impozitele de venit. Deși calitatea este mai presus, cantitatea contează la fel. Or, guvernarea se simte mai puțin confortabil când presiunea este exercitată de un număr cât mai mare de organizații non-guvernamentale.
În loc de concluzie...
Reformarea țării nu poate fi concepută în lipsa unei societăți civile viabile. Totodată, funcționalitatea societății civile depinde de existența unor organizații non-guvernamentale independente, active și credibile. Acțiunile guvernării amenință aceste legături de interdependență, atât prin discreditarea societății civile cât și prin promovarea unor linii de separare în interiorul acesteia.
Solidaritatea în interiorul societății civile independente, dar și din partea cetățenilor, este esențială pentru restabilirea echilibrului. Chiar dacă partenerii externi își vor păstra încrederea neschimbată, pentru ei societatea civilă reprezintă un partener cu roluri complexe. Pe de o parte, societatea civilă este un câine de gardă în raport cu guvernarea, iar, pe de altă parte, aceasta reprezintă o voce neutră de care se ghidează opinia publică. Prin urmare, o serie de acțiuni trebuie prevăzute de către partenerii externi pentru a sprijini societatea civilă independentă, aparte de asistența financiară.
În fine, exponenții societății civile independente trebuie să-și asume pe deplin riscurile care derivă din apropierea de forțele politice. Aceștia urmează să demonstreze o echilibristică perfectă pentru a combina interesul public, integrarea europeană și simpatiile politice personale.
IPN publică în rubrica Op-Ed articole de opinie semnate de autori din afara redacţiei. Opiniile exprimate în aceste materiale nu neapărat coincid cu opiniile redacţiei.