Afilierea unei instituţii media cu un partid politic este primul pas spre dispariţia acestei instituţii. Interviu Info-Prim Neo cu ministrul Justiţiei Alexandru Tănase

[ - Într-o discuţie anterioară, pledaţi pentru ca presa din Moldova să abordeze subiecte reale. Trebuie să înţelegem că asemenea subiecte nu există în presa noastră?] - Ideea subiectelor reale mi-a venit atunci când am constatat că am făcut parte dintr-o guvernare (şi sunt ministru într-o guvernare) care nu a avut parte de opoziţie. Este un caz unic în felul său. Deşi, formal, există comuniştii, în realitate opoziţia nu a existat, pentru că mesajul critic la adresa guvernării care venea din partea comuniştilor, nu era auzit, perceput şi convingător pentru nici un alegător de al nostru. Ca şi invers, de altfel. Electoratul lor este impenetrabil. Situaţia derivă din faptul că trăim într-o societate divizată, cu două comunităţi, cu lumi paralele care nu se intersectează în nici o formă între ele. Astfel, pe segmentul nostru, cum îi zicem noi, democratic, nu am avut o opoziţie şi în sensul acesta a creat şi presa o dificultate. Toată presa ani în şir a avut un mesaj anti-comunist, deoarece a simţit ce înseamnă guvernarea comunistă, a simţit ce înseamnă limitarea libertăţii de expresie, presiuni, atacuri şi altele. Involuntar, presa a fost forţată uneori să susţină schimbarea democratică şi a făcut-o sincer, uneori foarte mult. Odată venind la putere guvernarea democratică, presa a continuat să aibă acelaşi mesaj. Nu poţi schimba mesajul în două zile şi în felul acesta guvernarea a fost scăpată de sub o atitudine critică a presei. Presa, oricum, trebuie să aibă o atitudine critică faţă de guvernare, faţă de orice guvernare, din oficiu. Iată din ce cauză spuneam că presa trebuie să abordeze subiecte reale. [ - Puteţi oferi ceva exemple de subiecte reale?...] - E suficient să urmărim foarte atent ordinea de zi a şedinţelor Guvernului şi Parlamentului şi să încercăm să analizăm proiectele care sunt promovate de către guvernare. Vom vedea foarte multe subiecte şi situaţii unde presa ar trebui să aibă o atitudine critică. De exemplu, Legea votată deja privind politica bugetar-fiscală. În calitate de ministrul al Justiţiei am dat aviz negativ la foarte multe propuneri incluse în ea. Am adus argumente că toate aceste propuneri sunt idei care îi aparţineau lui Vasile Tarlev {(prim-ministru în perioada guvernării comuniste – n.r.)} şi care au reapărut nu se ştie cum ca şi iniţiativă a ministerului Finanţelor. Deşi în şedinţe de Guvern, aparent s-a manifestat un interes pentru semnalele date de noi, propunerile au ajuns în Parlament şi au ajuns să fie votate. Acum toată lumea îşi pune mâinile în cap. Cred că nu se ajungea la aceasta dacă presa ar fi fost mai atentă, dacă ar fi solicitat informaţii suplimentare şi ar fi bătut alarma: „uite, ideile lui Tarlev ajung să devină text de lege în Guvernul Filat”. Sau să luăm un alt caz luăm, să zicem, reforma Ministerului Afacerilor Interne. Eu nu am văzut nici un articol şi nici o abordare în nici o instituţie media care să-mi răspundă mie ca cetăţean la o simplă întrebare: cum va arăta sistemul de interne când reforma va fi finalizată? Eu am încercat să aflu din documentele care le-am avut la dispoziţie, dar nu am putut să-mi conturez o imagine despre care va fi finalitatea. Schimbarea unui departament cu altul sau încorporarea unei subdiviziuni în alta, asta nu este reformă. Presa nici aici nu a manifestat interes. În ultimul timp, vrem nu vrem, presa electronică, în mod special, internetul, cultivă un interes sporit pentru ştiri senzaţionale ca formă, dar goale ca substanţă. [ - Dacă presa nu are subiecte reale, ce are în schimb?] - Nu, presa, are subiecte reale, problema este alta. Ea nu acordă atenţie acestor subiecte, deoarece suntem într-o economie de piaţă. Presa îşi vinde produsul, până la urmă e mult mai uşor să vinzi un produs unde scrii că „este explozie în Alianţă” , „s-a cerat acesta sau celălalt i-a răspuns” şi mai departe te-ai oprit, dar în schimb nu se observă ce proiect de lege a venit în Parlament. Care este esenţa guvernării? Legile, acesta este actul prin care o guvernare există şi administrează ţară, legile, hotărârile de Guvern, de Parlament. Prin acte există guvernarea, nu prin apariţii publice, acesta este un element adiţional, ca de promovare. Într-un fel, toţi sunt obligaţi să-şi vândă produsul, să producă asemenea ştiri care se vând. Şi se vinde ceea ce este mai simplu, mai efervescent, mai exclusiv, dar este şi partea cealaltă. În felul acesta, se scapă de sub control actul guvernării, adevăratul act al guvernării care constă, după cum spuneam, în legi, hotărâri care trebuie să producă acea schimbare. [ - Atunci este încă o parte: îţi educi nişte consumatori de informaţie superficială...] - Este adevărat, dar oamenii în general asimilează ce este mai simplu. Noi putem să facem o evaluare în orice societate din lume care este ratingul la o emisiune analitică, plină de substanţă şi de fond, şi care este ratingul la o emisiune de divertisment care în fond nu conţine nimic altceva decât culori, glume de prost gust. Oamenii consumă, totuşi, ce este mai simplu. Cred că este o problemă, nu vreau să critic presa, dar, totuşi, este o problemă şi a ziariştilor. Capacitatea lor de a prinde senzaţionalul este hiper-dezvoltată, dar cred că în detrimentul capacităţii de a prinde lucrurile care au şi substanţă. Eu vin cu un singur exemplu. Am fost la deschiderea anului judiciar la Curtea Europeană pentru Drepturile Omului şi, după ce m-am întors acasă, am avut o discuţie cu presa şi era la mijloc o chestiune foarte faină. Pentru prima dată de când noi suntem membri la Convenţia Europeană, a scăzut cu o treime numărul de cereri depuse la Curtea Europeană. Ceea ce înseamnă că sistemul nostru judecătoresc produce ilegalităţi cu o treime mai puţin. Era o chestiune de care eu eram convins că va atrage atenţia presei. Dar nimeni nu a manifestat nici un interes. Pe urmă chiar am încercat să discut cu mai mulţi ziarişti, să văd, ce s-a întâmplat. Pe ei nu i-a interesat: „Ei, a scăzut cu 30%! Şi poliţia spune să anul acesta criminalitatea s-a redus cu încă 50%, de acum nu mai avem criminali, dar pe strada nu poţi ieşi noaptea”. Aici este o problemă şi trebuie să încercăm fiecare să prindem nu numai ceea ce arată bine, dar şi ceea ce nu prea arată bine. Căci altfel guvernarea scapă de sub controlul opiniei publice şi obţii imagini foarte frumoase la televizor, declaraţii siropoase, promisiuni foarte şi foarte dulci de tot felul, reforme, integrări, majorări s.a.m.d, dar care, în esenţă, ele nu se regăsesc în realitate. [ - Ce credeţi despre starea presei moldoveneşti la ora actuală? Suntem în zilele libertăţii presei. Câtă libertate, câtă diversitate, câtă legalitate avem aici?] - Eu cred că presă respiră mai liber acum, decât cu doi ani în urmă. Presă nu mai este oprimată la modul direct. În schimb, presă se confruntă cu altă problemă, legată de autocenzură. Nu este de bon ton să vorbeşti de rău despre guvernare. Este o chestie interesantă. Pe timpul comuniştilor existau instrucţiuni care presau destul de serios pe cei care vorbeau de rău de guvernare. Acum, însă, fiecare se autocenzurează şi, astfel, revenim de unde a pornit acestă guvernare. Ea a apărut cu ajutorul presei, cu ajutorul presei democratice. Eu cred că presa trăieşte şi o anumită situaţie de disconfort sau frică de a recunoşte că, ceea ce ai susţinut o perioadă de timp, s-a dovedit a fi nu tocmai ceea ce ai vrut. Indubitabil se va ajunge la o situaţie când toată presa va avea un mesaj critic fată de guvernare sau va analiza critic lucrurile. Aceasta nu înseamnă să fii presă de opoziţie, dar înseamnă să-ţi faci meseria aşa cum trebuie. Presa acum se simte mult mai bine şi nu cred că va fi posibil de a mai încăleca presa aşa, cum a fost altă dată. Internetul, de fapt, riscă să înlăture restul genurilor de presă, inclusiv presa scrisă. Bill Gates spunea că peste 10 ani noi vom rade de faptul cum arată la ora actuală televiziunea, noi nu ne dăm seama ce va face internetul cu televiziunea. Cine ştie unde vom ajunge noi în cinci ani de zile şi dacă va mai fi posibil, în general, ca statul să intervină în procesul de frecvenţe, vor mai exista frecvenţe, va mai avea nevoie de ele cineva...Aşa că o încălecare şi un control total, ca şi pe timpul comuniştilor nu este posibil şi nu va mai avea loc. [ - Nici în cazul în care se întorc comuniştii?] - Eu cred că, dacă s-ar întoarce, comuniştii nu ar mai călca pe aceeaşi greblă. Eu am discutat cu foarte mulţi dintre ei, inclusiv în Parlament o perioadă de timp. Să ştiţi că mulţi, dar foarte mulţi, recunosc erorile care au fost comise în timpul guvernării Voronin. Foarte mulţi! Eu nu vreau să dau nume acum, dar fruntaşi ai partidului comuniştilor au recunoscut că a fost o mare eroare să foloseşti maşina represivă a statului pentru acapararea afacerilor, pentru înlăturarea oponenţilor politici, să implici poliţia în procesele politice. În schimb noi am făcut alt gen de greşeli pe care nu le-au făcut comuniştii, care sunt convins că o să ni se întoarcă nouă foarte dureros, dacă ei vor veni la putere. Mă refer la modificările de conjunctură ale legislaţiei. Dacă ne convine să alegem un preşedinte de colhoz cu un singur vot, am schimbat legea şi i-am dat un vot, dacă nu ne convine, am băgat majoritate constituţională şi lucrul acesta nu este bun. Regulile de joc, în general, trebuie să fie previzibile. Vreau să vă spun că partidul comuniştilor, venind din sistemul sovietic, unde legea era privită ca ceva rigid, ei, totuşi, nu s-au jucat cu sistemul legislativ. Abuzurile pe care le-au făcut ei, ţin în special de Codul electoral, în felul acesta încercau să-şi dezavantajeze concurenţii, prin lichidarea blocurilor, prin ridicarea pragului electoral... [ - ...şi poate listele de privatizare?] - Privatizarea a fost boala tuturor guvernărilor. Toţi o critică, dar cum ajung în guvernare, toţi manifestă interes politic. [ - Să revenim la presă. Cum aţi comenta Dvs unele afirmaţii potrivit cărora presa de astăzi este marcată de două fenomene: concreşterea ei cu politicul şi concreşterea ei cu economicul?] - Nu putem vorbi de concreşterea presei cu economicul. Foarte puţini oameni de afaceri investesc în presă doar de dragul de a-şi promova propria afacere, chiar nu cunosc asemenea situaţii. Eu cunosc o instituţie media din Chişinău, o publicţie periodică aparţinând unui om de afaceri care face business şi întreţine şi ziarul respectiv. Pot să vă spun că acest businessman nu utilizează publicaţia respectivă pentru a-şi proteja propria afacere. Este mai degrabă un instrument care îţi protejează existenţa într-o ţară instabilă ca Moldova. Atunci când ai o instituţie media ca şi om de afaceri ,te poţi proteja de atacuri. Într-un fel, forţezi guvernarea să-ţi respecte drepturile. Dar aceasta nu este concrestere cu sfera economică. ,În schimb, există concreşterea cu politicul, deoarece banii sunt în zona politicului. Este o afacere profitabilă şi sigur că politicul nu poate exista fără presă, el este interesat să finanţeze şi să deţină controlul. De fapt, afilierea unei instituţii media cu un partid politic este primul pas spre dispariţia acestei instituţii media. Avem zeci de exemple în sensul acesta. [ - Ce se va întâmpla cu presa într-un viitor previzibil: un an, doi, trei?.] - Eu cred că vom asista la o dezvoltare fulminantă a internetului. Cred că multe publicaţii periodice care la moment sunt în versiunea print îşi vor micşora tirajele şi vor migra spre zona internetului. Eu cred că televiziunea, odată cu trecerea la televiziune digitală, va suferi nişte schimbări spectaculoase. În felul acesta vor exista frecvenţe ieftine, multe şi eficiente pentru majoritatea doritorilor. Cred eu că ar fi bine să intervenim cu modificări de legislaţie pentru a reduce mult şi drastic din competenţele Consiliului Coordonator al Audiovizualului, ca dintr-un jandarm al televiziunilor, acestă instituţuie să se transforme într-un instrument regulatoriu care le ajută să se dezvolte, nu să-i streseze că le dă licenţă, că prelungeşte frecvenţa s.a.m.d. Viitorul presei, cred eu, aparţine celor care sunt legaţi şi vor face investiţii, de ce nu, în zona internetului. Să nu uităm că Republica Moldova, comparativ cu alte state din fosta URSS, stă foarte bine la capitolul penetrarea, ca teritoriu, cu internetul. Să nu uităm că jumatate din cetăţeni, într-un fel sau altul, utilizează internetul. Este un indice foarte şi foarte bun. Am rămas mirat când în satele noastre unde nu ai drumuri, unde nu ai alte facilităţi, Moldtelecom-ul oferă internet de calitate la viteză mai bună ca în Europa. Moldtelecom-ul oferă la ora actuală televiziune digitală. 54 de canale, este pachetul de bază, care, pracţic, ţi le livrează gratis, dacă eşti conect şi la internet, ceea ce înseamnă că acest bulgăre de zăpadă doar va creşte. Acesta va fi viitorul presei. Cine va şti să se adapteze şi va răspunde la acestă provocare, va rămâne în continuare. Cine va încerca să trăiască cu iluzii, că va fi posibil că şi în trecut, nu va reuşi. [Valeriu Vasilică, Info-Prim Neo]