 |
|
| Anatol Țăranu | |
„Adunarea Națională Moldova Europeană” urmează să aibă loc pe 21 mai, cu numai 10 zile înainte de summit-ul Comunității Politice Europene, găzduit de Republica Moldova, pe 1 iunie. Summit-ul la care sunt așteptați majoritatea liderilor europeni este văzut de autoritățile moldovene ca o manifestare de suport politic internațional major pentru Moldova, dar și ca o ocazie de a avansa către începerea negocierilor de aderare a Republicii Moldova la UE. Manifestarea forțelor pro-europene, pe 21 mai, la Chișinău, vine să anticipeze întrunirea liderilor europeni, simbolizând atașamentul majorității cetățenilor moldoveni valorilor civilizației europene.
Mobilizare pe fundal de destabilizare
Totodată, autoritățile moldovenești, fiind îngrijorate de avalanșa de proteste stradale organizate de Partidul Șor, care evident sunt sincronizate cu planurile Kremlinului de destabilizare a Republicii Moldova, sunt preocupate de necesitatea mobilizării adepților cursului european. După ce a devenit cunoscut documentul în curs de dezvoltare „Obiectivele strategice ale Federației Ruse în Republica Moldova”, care precizează un plan de schimbare a guvernării pro-europene, Chișinăul este forțat să acționeze mai decisiv. Mitingul pro-european, din 21 mai, se înscrie în aceste eforturi ale guvernării de a contracara acțiunile destabilizatoare ale Moscovei în Moldova prin mobilizarea segmentului pro-european majoritar al societății moldovenești.
Agresiunea rusă împotriva Ucrainei transformă sprijinul pentru integrarea europeană și dorința de emancipare de Moscova într-un asentiment tot mai larg în societatea moldovenească. Pe această dimensiune s-a ajuns până la îmbrățișarea cursului european de către partide și lideri politici din Republica Moldova, care încă mai ieri se identificau fățiș cu orientarea pro-rusă. Chiar dacă sinceritatea acestei metamorfoze uluitoare a unor politicieni moldoveni este contestată de mulți, totuși, explicația se datorează faptului că amenințarea militară directă pentru Moldova a trecut atunci când armatei ruse nu i-a reușit să străbată un culoar spre Odessa cu scopul de a face joncțiune cu Transnistria separatistă. În acest fel miza pe Moscova a fost compromisă, impunând unor politicieni pro-ruși din Moldova necesitatea de a se distanța de asocierea politică perdantă cu statul agresor.
Evoluțiile pe teatrul de război din Ucraina au permis Chișinăului să treacă la măsuri mai decisive în lupta împotriva ingerinței Rusiei în politica internă a Republicii Moldova. În același timp, înăsprirea cursului distanțării de Moscova lui Putin nu întâmpină multă respingere în societatea moldovenească. În ciuda sentimentelor istorice puternice pro-ruse, acum marea majoritate a cetățenilor moldoveni sunt de acord că cooperarea strânsă cu Moscova provoacă riscuri și pericole majore, iar avantajele integrării europene, cum ar fi un regim fără vize și oportunitatea de a lucra în UE, sunt prea tentante ca să le refuze de dragul „lumii ruse”.
Securitatea ca prioritate națională
Relaționarea Moldovei în raport cu Rusia a suferit o nouă cursă de înăsprire după ce conducerea Cabinetului de Miniștri a fost preluată de Dorin Recean, care anterior a ocupat funcția de consilier al președintelui pe probleme de securitate națională și apărare, având în cariera sa politică și șefia la Ministerul Afacerilor Interne. Numirea unei persoane cu un asemenea background administrativ a fost un semnal că problemele de securitate, pe fonul războiului din Ucraina, au ieșit în prim-plan pentru Chișinău.
La începutul anului curent, Președintele Maia Sandu a vorbit despre planul Kremlinului, interceptat de serviciile secrete ucrainene, de a organiza o lovitură de stat în Moldova. Acest plan nu prevedea punerea sa în aplicare prin mijloace militare, ci cu ajutorul protestelor opoziției și cu implicarea mercenarilor străini. Fiabilitatea acestor informații se bazează inclusiv pe faptul că, tradițional, Rusia a avut întotdeauna o rețea largă de influență în Moldova și s-a bucurat în mod tradițional de sprijinul a aproximativ jumătate din populație. Chiar și acum, sondajele arată că, în timp ce majoritatea moldovenilor au condamnat invazia rusă a Ucrainei, aproape fiecare al treilea dintre cetățeni încă îl simpatizează pe Putin.
Această stare a mentalului colectiv în societatea moldovenească se explică, în primul rând, prin influența excesivă a mass mediei ruse asupra spațiului informațional al Moldovei. Încercarea de a redresa situația a adus l-a oprirea difuzării principalilor posturi propagandistice de televiziune rusești, iar noul guvern a devenit mult mai activ în a transmite cetățenilor infirmarea produsului propagandistic rus. Concomitent, au fost extinse atribuțiile Serviciului de Informații și Securitate, iar un număr de oficiali ruși, inclusiv președintele Putin, au primit interdicția de a intra în Republica Moldova.
Interesele și instrumentele Kremlinului
Interesele Kremlinului în Moldova au fost promovate în mod tradițional nu numai de canalele de televiziune, dar și de partidele pro-ruse. Multă vreme, Blocul Comuniștilor și Socialiștilor a fost considerat principala forță pro-Kremlin în Moldova. Dar după ce s-au deschis dosare penale de corupție împotriva liderului PSRM și ex-președintele Igor Dodon, popularitatea socialiștilor a scăzut. Însă locul socialiștilor s-a grăbit să-l ocupe partidul oligarhului fugar Ilan Shor, care a devenit noul favorit al Kremlinului. Chiar dacă în trecut el nu s-a poziționat prompt ca un partid pro-rus, orientarea public asumată a partidului s-a schimbat după ce Shor a fost condamnat la 15 ani de închisoare pentru implicarea în furtul miliardului. Acum Șor se ascunde de pedeapsă în Israel și schimbarea puterii în Moldova într-una pro-rusă i-ar permite să evite persecuția și să se întoarcă la Chișinău. Aparent, Kremlinul este gata să-i dea lui Șor astfel de garanții în cazul apariției unei guvernări pro-ruse în Moldova.
Propaganda rusă înfățișează protestul animat de Partidul Șor ca fiind antieuropean și îl numește pe Șor liderul opoziției moldovenești. Dar, în realitate, doar câteva mii de oameni participă la aceste proteste, iar participanții nu ascund faptul că sunt stimulați cu bani pentru a ieși în stradă. Cu toate că protestele au îngrijorat autoritățile moldovenești, dar, totuși, ele nu au îndrăznit să ia măsuri dure împotriva manifestanților. Guvernarea pro-europeană nu poate face abstracție de faptul că Partidul Șor deține mandate de deputat în parlament, iar libertatea de întrunire este consacrată în Constituție. În aceste împrejurări, Guvernul deocamdată doar a apelat la Curtea Constituțională cu o cerere de recunoaștere a Partidului Shor ca ilegitim pentru promovarea intereselor unui stat străin în Moldova. Deocamdată, în contrapunere cu mitingurile șoriste, Președinta Sandu a făcut apel la cetățeni să iasă pe 21 mai în piața principală a Chișinăului și să susțină integrarea europeană, în condițiile când sondajele atestă o susținere de 60% dintre cetățenii moldoveni pentru cursul european de dezvoltare.
Alte măsuri pentru diminuarea dependenței de „lumea rusă”
Alte decizii importante ale autorităților pro-europene țin de promovarea politicilor identitare, menite să diminueze influența rusă în Moldova. Pe această dimensiune s-a evidențiat efortul de redenumire în uzul oficial a limbii de stat în „română”. Acest lucru nu a devenit un șoc pentru majoritatea societății pe motiv că în practica publică ea s-a numit mereu așa de ani buni. E semnificativ că opoziția pro-rusă, care insistă pe utilizarea oficială a denumirii „limba moldovenească”, nu a fost capabilă să se opună vizibil redenumirii limbii de stat în română.
Tot în acest registru de ieșire de sub influența Moscovei se înscrie și intenția anunțată de guvernarea de la Chișinău de a abandona CSI, organizație a statelor post-sovietice dominată de Rusia. Plecarea Republicii Moldova din CSI prezintă un pas decisiv și principial de rupere de „lumea rusă” și revenirea în spațiul românesc al lumii europene.
Veșnicele sperietori și lecția războiului din vecinătate
Desigur, cursul Chișinăului către o opoziție mai hotărâtă față de Kremlin nu înseamnă că țara va putea scăpa rapid și fără durere de dependența de Rusia. Nici Moscova nu va renunța atât de ușor la influența sa în Republica Moldova. Cel mai probabil, Kremlinul va continua să se amestece în viața politică moldovenească: să finanțeze partidele pro-ruse; să-i sperie pe moldoveni cu amenințarea NATO; s-o acuze pe Sandu că încearcă să atragă Moldova în război etc.. Cu toate acestea, un astfel de scenariu nu trebuie să ducă la renunțarea privind politica de integrare europeană a Republicii Moldova, care are de demonstrat în practică că a învățat suficient de bine lecția războiului din Ucraina. Și acest lucru urmează să fie demonstrat în cadrul „Adunării Naționale Moldova Europeană”, care prin amploarea sa vine să confirme determinarea majorității cetățenilor moldoveni de a se detașa de „lumea rusă„ și de a se alinia lumii românești și civilizației europene. Iar de la Adunarea Națională încolo, mai rămân doar zece zile până la poziția pe care o va expune Comunitatea Politică Europeană față de aspirațiile și dovezile de europenizare ale Republicii Moldova.
IPN publică în rubrica Op-Ed articole de opinie semnate de autori din afara redacţiei. Opiniile exprimate în aceste materiale nu neapărat coincid cu opiniile redacţiei.