Adevăratul motiv al încercării de a sista retransmiterea TVR1 în R. Moldova este românofobia, care în ultimul timp a devenit o politică convenabilă unor cercuri de la Chişinău. Interviu Info-Prim Neo cu Alexandru Dorogan, Preşedintele Asociaţiei Presei Electronice

[ - În centrul atenţiei opiniei publice din R. Moldova se află obiectul posibilei sistări a retransmiterii TVR1. De ce credeţi că oamenii sunt interesaţi atât de mult de această problemă?] Decizia de a difuza programele Televiziunii Române pe teritoriul R. Moldova a reprezentat expresia interesului public şi naţional exprimată mai întâi în cadrul unui miting din anul 1990 în Piaţa Marii Adunări Naţionale, când la sugestia populaţiei s-a votat pentru difuzarea programelor Televiziunii Române. Astfel, începând cu1 octombrie 1990 în baza unei ordonanţe a Ministerului Informaticii, Informatizării şi Comunicaţiilor, populaţia a început să recepţioneze acest post. Iniţial pentru aceasta a fost utilizat un emiţător din Chişinău cu raza de acţiune de 15 km. La 1 februarie 1992, în baza unei hotărâri a prezidiului Parlamentului, prin ordinul aceluiaşi Minister, ÎS „Radiocomunicaţii” a extins difuzarea Televiziunii Române pe o reţea de emiţătoare care era utilizată pentru difuzarea programului doi al televiziunii centrale a URSS (Reţeaua de stat Nr. II) şi care acoperă circa 80% din teritoriu. Finanţarea difuzării se efectua din bugetul de stat prin intermediul Radioteleviziunii naţionale, care la rândul său difuza programele „Radio Moldova Internaţional” prin emiţătoare din România, cheltuielile fiind suportate de partea română. Ulterior, retransmiterea TVR1 a căpătat un statut determinat de relaţii interguvernamentale. Totodată, trebuie de menţionat faptul că printr-o hotărâre a Parlamentului din anul 1998 cu privire la reţelele publice de difuzare pe teritoriul R. Moldova, se stabilea clar, că Reţeaua Nr. I este prevăzută pentru Compania de Stat „Teleradio-Moldova”, Reţeaua Nr. II pentru Televiziunea Română şi Reţeaua Nr. III pentru posturile TV din Federaţia Rusă şi Ucraina. Din acestea rezultă că difuzarea TVR1 ţine în mare parte şi de deciziile la nivel guvernamental şi că reprezintă voinţa populaţiei din R. Moldova, care nu s-a schimbat, după cum ne demonstrează şi atenţia cu care urmăreşte derularea evenimentelor ce ţin de retransmiterea TVR1. [ - Care este opinia DVS vizavi de decizia CCA din 31 iulie de a scoate la concurs Reţeua Nr II pe care este retransmis postul TVR1?] Decizia respectivă a CCA reprezintă un răspuns al acestui organ la o scrisoare din partea Ministerului Dezvoltării Informaţionale (MDI), care solicită scoaterea Reţelei la concurs. Aceasta însă contravine Codului Audiovizualului, întrucât conform art.68 punct 8 al acestuia „licenţele de emisie eliberate radiodifuzorilor înainte de intrarea în vigoare a prezentului cod rămân în vigoare până la expirarea termenelor pentru care au fost acordate”. Aici trebuie de menţionat că Societatea Română de Televiziune, deţine licenţa de retransmitere a TVR pe teritoriul R. Moldova şi care este valabilă până în 2011. Nu a existat nici un motiv de a scoate frecvenţa la concurs, atâta timp cât nu a fost retrasă licenţa. Deci, hotărârea respectivă a Consiliului Coordonator a fost adoptată cu încălcarea flagrantă a legislaţiei şi sfidează interesul public. În definitiv, cred că această hotărâre scoate în evidenţă şi imperfecţiunea Codului Audiovizualului, care nu stipulează clar statutul acordurilor internaţionale pe segmentul audiovizualului. În această situaţie ne-am pomenit că doar la o simplă solicitare a MDI, CCA a scos la concurs frecvenţele unui post TV care difuzează pe teritoriul R. Moldova în baza unor acorduri interguvernamentale şi în baza interesului populaţiei din R. Moldova. În afară de faptul că decizia CCA a fost adoptată cu încălcarea legislaţiei, aceasta este şi una pripită şi neconformă cu Strategia de acoperire a teritoriului naţional cu servicii de programe audiovizuale (2007 – 2010). Să presupunem prin absurd că România nu ar mai putea suporta cheltuielile de retransmitere (zic prin absurd, pentru că se cunoaşte că Guvernul român a suplimentat deja bugetul SRTv cu sursele necesare pentru acoperirea cheltuielilor de retransmisie). În acest caz, această reţea de frecvenţe ar trebui scoasă la concurs doar cu un caiet de sarcini din partea CCA, din care să reiasă clar pentru public ce fel de canal TV se doreşte. [ - Pentru Reţeaua pe care este retransmis TVR1 aspiră două companii, una dintre care îşi propune retransmiterea în mare a parte a TVR1. Nu este aceasta de ajuns?] În opinia mea, efortul societăţii din ultimii ani a fost orientat spre reforma audiovizualului astfel ca acesta să corespundă interesului public. Aceasta ne-am dorit când s-a adoptat noul Cod al Audiovizualului şi a fost votată noua componenţă a CCA. În acest context, nu este cazul ca difuzarea unui post public să ajungă pe mâna unor comercianţi, mai ales că după cum se vede din grila de programe, autorii prevăd să intervină cu insert-uri proprii în politica editorială a TVR1. Consider că aceasta este o practică depăşită pentru R. Moldova. [ - La scoaterea Reţelei la concurs s-a invocat motivul financiar…] Este un motiv invocat artificial. În conformitate cu prevederile Codului Audiovizualului „CCA supraveghează respectarea modului în care radiodifuzorii îşi îndeplinesc obligaţiile asumate în licenţa de emisie, în condiţiile şi cu respectarea prevederilor legale”. În ceea ce priveşte relaţiile financiare, drepturile şi obligaţiile rezultă din acordurile bilaterale semnate la nivel guvernamental. Astfel, faptul că printr-o scrisoare adresată CCA, MDI nu a întrezărit o sursă identificată de finanţare de către partea română pentru retransmiterea TVR1 pe teritoriul R. Moldova, nu a fost un motiv pentru scoaterea la concurs a frecvenţelor respective. Pretextul invocat de Minister a servit doar ca motiv al acestei decizii a CCA, care nu este una legală. [ - Dar care este adevăratul motiv?] Adevăratul motiv al încercării de a nu mai fi retransmis TVR1 în R. Moldova este românofobia, care în ultimul timp a devenit o politică convenabilă unor cercuri din R. Moldova. Dar să nu uităm că lucruri de acestea s-au mai întâmplat, a mai fost o tentativă de a sista retransmiterea TVR1 şi în anii 2002-2003. Opinia publică nu a permis atunci aceasta, iar în prezent, se pare, că lumea începe să se documenteze mai mult şi îşi dau mai bine seama de realitate. Consider că şi membrii CCA, care între timp au devenit mai documentaţi în această problemă, trebuie să anuleze decizia şi să restabilească în drepturi depline titularul de licenţă – Societatea Română de Televiziune pentru retransmiterea postului TVR1 pe teritoriul R. Moldova. [ - Cum ar trebui să reacţioneze Societatea Română de Televiziune în situaţia creată?] SRTv ar trebui să aibă o poziţie mai fermă şi să-şi protejeze drepturile care rezultă din licenţa de emisie, pe care o deţine şi să vină în întâmpinarea interesului care există în R. Moldova pentru programele TVR1. Trebuie de menţionat că solicitanţii Reţelei de stat Nr. II pretind că vor difuza în mai mare sau mai mică măsură programele TVR1, în timp ce este cunoscut demersul Societăţii Române prin care se confirmă disponibilitatea clară de a difuza programul în formatul existent şi se solicită motivat scoaterea frecvenţelor sale din concurs. De fapt nici nu-mi imaginez cum poţi să mergi la un concurs solicitând licenţă pentru frecvenţele ce aparţin altui post TV (TVR1, în baza licenţei care o deţine până în 2011) şi să-ţi construieşti conceptul pe baza redifuzării programelor aceluiaşi post TV. Greu de înţeles, greu de imaginat, şi îmi exprim speranţa că membrii CCA vor găsi uşor soluţia corectă, respectând drepturile titularului de licenţă, protejând interesul publicului şi eliminând suspiciunile care planează evident în societate, precum că ar exista mai multe interese politice şi de altă natură pe acest segment.