 |
|
| Dionis Cenușa, Columnist principal | |
Singurele țări din Parteneriatul Estic cu Acorduri de Asociere - Ucraina, Moldova și Georgia - au nimerit în pachetul de extindere al UE în perioada 2022-2023. Acest lucru i-a separat de restul statelor din vecinătatea estică a UE, unde fie domină regimurile autoritare (Rusia, Belarus și Azerbaidjan), fie se încearcă o contrabalansare robustă în direcția UE (Armenia). În prezent, Ucraina, Moldova și Georgia au statut de țări candidate, iar primele două au primit aprobarea pozitivă din partea Comisiei Europene pentru a lansa negocierile de aderare în iunie 2024. La această etapă, Bruxellesul nu poate separa Ucraina de Moldova din motive politice și geostrategice. În consecință, agenda europeană a Moldovei va rămâne deocamdată strâns legată de cea ucraineană, care, la rândul său, depinde în mod considerabil de circumstanțele războiului în desfășurare.
După ce Comisia Europeană a calificat că Ucraina și Moldova sunt pregătite pentru începerea negocierilor, cele 27 de state membre trebuie să ofere și un răspuns pozitiv și unanim în cadrul Consiliului UE (guvernele naționale). Ungaria poate fi singura țară interesată să amâne inițierea negocierilor cu Ucraina. Blocajul maghiar nu este prevăzut pentru dosarul moldovenesc. Până acum, Victor Orban nu s-a pronunțat niciodată în termeni negativi față de Chișinău. Deși autoritățile moldovenești ar fi de acord să înceapă negocierile cât mai curând posibil, lansarea negocierilor înaintea Ucrainei ar provoca nemulțumiri în rândul partenerilor ucraineni, dar și al celor europeni. Atât Bruxelles-ul, cât și capitalele naționale, precum și Chișinăul, sunt conștienți că fără demersul ferm al Kievului, nici Moldova și nici Georgia nu ar fi devenit țări candidate. Cel puțin pe durata războiului de agresiune rusesc, UE va fi sub presiunea argumentului moral de a pune nevoile Ucrainei pe primul loc. Acest aspect este inevitabil, având în vedere că, în conformitate cu planurile UE, pașii integrării europene a Ucrainei sunt legați de reconstrucția ei postbelică. Inclusiv din acest motiv, autoritățile moldovenești depun eforturi pentru a include Moldova în planurile europene de refacere multidimensională (economie, energie, infrastructură etc.) și europenizare (legislativă, instituțională, de politici publice) a Ucrainei.
Alegerile parlamentare europene (6-9 iunie) și președinția rotativă a Ungariei în Consiliul UE nu ar avea în niciun caz potențialul de a perturba agenda negocierilor de aderare stabilite pentru Ucraina și Moldova. Dacă apar, principalele obstacole în calea negocierilor de aderare pot fi evenimente locale, precum situația militară din Ucraina sau poziția anumitor state membre, precum Ungaria. Lipsa perspectivei de a începe un curs de aderare a Ucrainei la NATO, aspect care oricum va fi discutat la summit-ul NATO de la Washington (9-11 iulie 2024), impune Occidentului să ofere un fel de angajament strategic față de Ucraina prin includerea acesteia într-un scenariu viabil de extindere a UE spre Est. Astfel, Ucraina va fi parte a oricăror calcule occidentale, sprijinul său fiind văzut ca o investiție critică în protejarea frontierei sale de est împotriva unei Rusii revanșiste în proces de militarizare. Moldova și Georgia vor avea traiectorii complet diferite, care vor depinde în mare măsură de situația politică internă, mai mult decât de problemele de securitate regionale.
Decuplare graduală
Principiul diferențierii este deja folosit de UE pentru a gestiona procesele de aderare a Ucrainei, Moldovei și Georgiei. Datorită alinierii Moldovei la viteza ucraineană, aceste țări sunt tratate, în prezent, ca parte a unui „pachet unic”. În acest fel, UE a răsplătit și sprijinul necondiționat oferit de conducerea Moldovei eforturilor occidentale de a ajuta Ucraina în timpul războiului. Spre deosebire de alte țări vecine din cadrul UE, Chișinăul nu a blocat tranzitul cerealelor ucrainene, deși au existat costuri pentru fermierii moldoveni. Partea moldovenească a asigurat, de asemenea, rutele naționale de transport și infrastructura pentru a livra mărfuri pentru nevoile de război ale Ucrainei. Adițional, până la 100 de mii de refugiați ucraineni s-ar afla în continuare pe teritoriul Moldovei. Cu alte cuvinte, alinierea geopolitică completă a Moldovei în raport cu UE și Ucraina este apreciată și încurajată prin accelerarea pașilor pregătitori pentru lansarea negocierilor de aderare.
Georgia nu face parte din „pachetul ucraineano-moldovenesc” din cauza relațiilor tensionate pe care guvernul de la Tbilisi le are cu Bruxelles-ul, pe de o parte, și cu opoziția, societatea civilă și mass-media de opoziție, pe de altă parte. Adoptarea legii „cu privire la transparența influenței străine” (IPN, iunie 2024), cuplată cu legislația rusă care incriminează activitatea ONG-urilor și a mass-media finanțate din străinătate, a provocat proteste antiguvernamentale în masă și a atras primele sancțiuni internaționale (deocamdată sancțiuni individuale din partea SUA) împotriva guvernului. Legislația autoritară și animozitățile dintre guvernul georgian și UE fac imposibilă orice discuție serioasă despre lansarea negocierilor de aderare cu Georgia în viitorul apropiat. În consecință, Georgia s-a separat deja în mod natural de Ucraina și Moldova, iar cele din urmă se vor decupla în cele din urmă fie din cauza evenimentelor din Ucraina (războiul), fie ca urmare a situației din Moldova (preluarea puterii de către forțele eurosceptice și/sau pro-ruse).
Trei factori majori în procesul de decuplare
Factorii determinanți în decuplarea continuă și viitoare dintre Ucraina, Moldova și Georgia se referă la dreptul de veto, care se poate converti în "abuz", în cadrul UE (opoziție intra-UE), situația de pe câmpul de luptă din Ucraina (factorul geopolitic și de securitate) și politica internă a celor trei țări (dinamica reformelor).
Din punctul de vedere al opoziției față de o eventuală extindere spre est în cadrul UE, în prezent se pune accentul doar pe Ungaria și poziția acesteia față de Ucraina datorită sincronizării viziunilor geopolitice dintre Orban și Moscova. În realitate, așa cum demonstrează cazul Macedoniei de Nord sau Turciei, alte două țări candidate, vetoul poate apărea în procesul negocierilor de aderare din partea altor state membre din diverse motive, inclusiv politice. În cazul Ucrainei, totuși, pot apărea obstacole din cauza concurenței pentru pozițiile pe piața unică europeană. Franța, Italia, Spania și chiar Polonia sunt sensibile la alocațiile de la bugetul european pentru agricultură, domeniu în care Ucraina poate deveni un concurent masiv pentru producătorii europeni. Astfel, posibilele blocaje în cadrul UE riscă să afecteze cel mai mult traiectoria Ucrainei, creând motive suplimentare pentru decuplarea Ucrainei de Moldova, Georgia aflată deja pe o viteză diferită de aderare europeană.
Al doilea factor care va influența în continuare diferențierea și respectiv decuplarea este dinamica războiului de agresiune rusesc. Absorbția atenției politice și a resurselor financiare pentru nevoile războiului poate duce la încetinirea eforturilor pe partea de integrare europeană. Prin urmare, Kievul va trebui să integreze eforturile de apărare și reconstrucție pe durata războiului cu cât mai multe elemente de integrare europeană pentru a nu pierde angajamentul UE. Ucraina încearcă să se pregătească pentru aderarea la UE, chiar dacă aceasta depinde de reziliența sa militară. Astfel, incertitudinile din jurul războiului fac ca Ucraina să-și dezvolte propria viteză în relația cu Bruxelles-ul. Din aceste motive, Moldova simte nevoia să-și consolideze dialogul separat cu UE, iar Georgia încearcă să-l mențină pe cel existent, deși nu reușește din cauza factorului oligarhic. Fără a funcționa relațiile individuale cu UE, Moldova și Georgia vor trebui să își asume poziții secundare pe o platformă mai largă în care Ucraina se află într-o competiție acerbă pentru asistența europeană, dictată de lupta pentru supraviețuire ca stat în fața amenințării ruse.
În fine, al treilea factor determinant pentru decuplare îl reprezintă procesele interne din Ucraina, Moldova și Georgia. Acest aspect se bazează pe două componente: sustenabilitatea vectorului european și calitatea reformelor. Ucraina are cel mai stabil vector de politică externă, în timp ce situația este mai fragilă în Moldova și Georgia. Situația social-economică deplorabilă și legitimitatea scăzută a guvernului pro-UE din Moldova, ambele ținte ale dezinformării și narațiunilor critice, fac ca posibilitatea unei ascensiuni a forțelor eurosceptice și/sau pro-ruse să fie foarte mare. În cazul Georgiei, problema constă în influența factorului oligarhic și a tendințelor autoritare ale guvernului, care nu este îngrijorat că acțiunile sale dăunează agendei europene pentru a rămâne la putere. Ambele țări vor trece prin procese electorale critice în octombrie, care vor dezvălui dacă forțele de opoziție dețin capacități suficiente pentru a prelua puterea în mod democratic. Integritatea și calitatea reformelor este o altă latură a problemei. Deocamdată, Ucraina se află într-o poziție mai favorabilă, întrucât guvernul este supus unei duble monitorizări critice de către societatea civilă și mass-media din țară și de către instituțiile europene, inclusiv presiunile statelor membre (în special Ungaria). Astfel, guvernul de la Kiev este nevoit să ia în considerare criticile. Acest lucru nu se întâmplă în Moldova, unde chiar și diplomații occidentali sunt surprinși de tonul tolerant al majorității societății civile. Presa critică aflată în proces de dispariție este tratată cu suspiciune că ar fi implicată în dezinformarea rusă, iar vocile critice din sectorul ONG-urilor (Amnesty International etc.) sunt de regulă ignorate. În Georgia, deși ar părea că există o simbioză între opoziție, societatea civilă, mass-media antiguvernamentală, pe de o parte, și partenerii externi, pe de altă parte (UE, SUA etc.), partidul de guvernământ manifestă rezistență. Acest lucru a devenit evident în cazul adoptării legislației „privind agenții străini”, care a provocat proteste în masă și răcirea relațiilor dintre guvernul georgian și majoritatea partenerilor săi occidentali. Toate aceste constatări denotă că dinamica politică internă din Ucraina, Moldova și Georgia poate contribui suplimentar la decuplarea celor trei țări în parcursul lor european.
În loc de concluzii...
Sunt plauzibile constatările că Ucraina, Moldova și Georgia au traiectorii separate în procesul de aderare europeană, chiar dacă în prezent ar exista aparența "unui pachet ucraineano-moldovenesc". Există trei factori care determină deja o abordare diferențiată a UE și un proces practic inevitabil de decuplare între cele trei țări cu Acorduri de Asociere. Dacă nu veto-urile care (foarte probabil încă) urmează în cazul Ucrainei, inclusiv a celor non-maghiare, atunci procesele de reformă internă și (in)stabilitatea orientării pro-europene vor influența multiplele viteze cu care se vor mișca Ucraina, Moldova și Georgia spre UE. În orice caz, agresiunea rusă împotriva factorului ucrainean va avea un impact puternic asupra calculelor UE privind lărgirea sa spre est, întrucât dimensiunea (in)securității va juca un rol semnificativ în viitoarele decizii europene privind acceptarea noilor state membre.
Domenii de cercetare: Politica Europeană de Vecinătate, relațiile UE-Moldova, politica externă a UE și Rusia, migrația și securitatea energetică.
Urmărește-l pe Dionis Cenușa în Twitter.
IPN publică în rubrica Op-Ed articole de opinie semnate de autori din afara redacţiei. Opiniile exprimate în aceste materiale nu neapărat coincid cu opiniile redacţiei.