 |
|
| Dionis Cenuşa | |
Autoritățile moldovenești au îndeplinit toate procedurile de invalidare a alegerilor locale noi pentru primăria Chișinăului, în care a ieșit câștigător reprezentantul opoziției extra-parlamentare, Andrei Năstase. Punctul final, la nivel procedural, îl constituie decizia Comisiei Electorale Centrale prin care alegerile au fost declarate nule (29 iunie 2018). În consecință, capitala Moldovei a rămas fără primar cu mandat deplin până la alegerile locale ordinare în prima jumătate a anului 2019. Circa 240 mii de voturi (aprox. 40% din votanții capitalei) și 14 milioane MDL, cheltuiți pentru desfășurarea alegerilor în două tururi, au fost irosite în van. Invalidarea alegerilor a evidențiat în mod repetat o neîncredere masivă față de integritatea sistemului judecătoresc, acuzat de incompetență, servilism politic și respectiv corupție politică. Situația creată a sporit critica pe intern (opoziția, societatea civilă) și neîncrederea externă față de guvernarea, care continuă să se asocieze cu Occidentul, dar și a generat oportunități politice noi pentru revitalizarea opoziției extra-parlamentare.
Invalidarea alegerilor atinge apogeul interferenței în exercițiul democratic și alimentează îngrijorarea că democrația electorală din Moldova poate deveni totalmente disfuncțională. Randamentul participării populației la scrutine deja este în scădere (de la 67.5% în 2001 până la 57.2% în 2014, cu o înviorare în 2010 – 63.3%), iar introducerea votului mixt și anularea alegerilor pentru municipiul Chișinău poate amplifica absenteismul electoral. Votul mixt are un potențial enorm de a descuraja competiția politică, reprezentativitatea alegerilor și participarea la alegeri, din cauza celor 51 de circumscripții uninominale unde votul este preconizat într-un singur tur.
Cota ridicată a percepției corupției și politizarea sectorului public (instituții de stat, întreprinderi publice etc.) și a justiției la fel multiplică factorii ce alterează voința autentică a populației. Aceasta explică pe deplin reacția de condamnare din partea opoziției extra-parlamentare și mesajele critice venite din partea partenerilor externi, în particular din partea UE (UE, 27 Iunie 2018) și SUA (Departamentul de Stat al SUA, 28 Iunie 2018). Alături de independența justiției, modul arbitrar de interpretare a legii a constituit de fapt nucleul îngrijorărilor externe, deoarece diminuează drastic încrederea publicului în principiul de egalitate în fața legii (statul de drept). Mai mult ca atât, decizia de invalidare a alegerilor pune bazele unui precedent grav pentru viitoarele exerciții electorale din Moldova, începând cu alegerile de la finele lui 2018.
Poziția guvernării și cei „doi vinovați”
În condițiile în care toate acuzațiile interne și externe au fost direcționate către partidul de la guvernare, cel din urmă neagă exercitarea oricărei influențe asupra justiției. Principalul argument al Partidului Democrat este că nu câștigă nimic din criza politică generată de invalidarea alegerilor din Chișinău. Până acum, reprezentanții guvernării au transferat toată responsabilitatea pe: 1) legislația electorală în vigoare, care ar fi insuficient de specifică (de exemplu, definiția „agitației electorale”) cauzând în consecință interpretări care permit „derapaje de la procesul electoral” (Gov.md, 29 Iulie 2018); și, 2) rețelele de socializare (Facebook) ce necesită a fi reglementate pentru că ar avea capacitatea de a influența comportamentul votanților și respectiv rezultatele alegerilor (Unimedia, 21 Iunie și 29 iunie 2018).
Până acum (1 iulie 2018), Partidul Democrat nu a publicat nicio reacție de dezmințire contra acuzațiilor despre rolul său în invalidarea alegerilor din Chișinău. Pe de o parte, guvernarea a evitat răspândirea acuzațiilor în mediile pe care le controlează, unde există un deficit acut de informație cu privire la protestele organizate de opoziție. Pe de altă parte, Democrații au lansat în spațiul public, dominat de către opoziție, declarații despre iraționalitatea învinuirilor anti-guvernamentale și necesitatea ajustării legislației pentru a împiedica repetarea cazului de invalidare a alegerilor.
Folosind decizia instanței din 19 iunie 2018, care legitimează interdicția de a chema la vot prin intermediul Facebook în ziua alegerilor, diverși exponenți ai PDM și-au exprimat interesul pentru inițiativa de a reglementa rețelele de socializare în perioada electorală (Sergiu Sîrbu- pe 21 iunie, Vlad Plahotniuc - pe 26 iunie, Andrian Candu și Pavel Filip – 29 iunie). În acest fel, pe lângă anularea voturilor exprimate democratic, invalidarea alegerilor mai poate servi ca și pretext pentru a restricționa folosirea rețelelor de socializare („dreptul la exprimare”), unde opoziția extra-parlamentară este mai populară atât decât Democrați, dar și decât Socialiști.
Logica guvernării poate fi decodificată prin examinarea riguroasă a interviului semnat de către liderul PDM, oligarhul Vladimir Plahotniuc și publicat ziua următoare după decizia finală adoptată de către Curtea Supremă de Justiție (Timpul, 26 iunie 2018).
În primul rând, interviul indică că guvernarea vrea să construiască percepția că „invalidarea alegerilor” este rezultatul combinat al justiției și legislației, fără a fi insinuate ingerințe externe, ale căror urme să ducă la Rusia. Astfel, Democrații nu invocă deloc factorul rusesc, care anterior a fost văzut ca sursă potențială de ingerință în alegeri, precum și ca amenințare pentru securitatea informațională a țării (IPN, 11 Decembrie 2017). Cu toate acestea, acoperirea mediatică rezultată din Rezoluția ONU cu privire la retragerea completă și imediată a forțelor străine, adoptată pe 22 iunie, a țintit Rusia. Votul pe marginea acestei Rezoluții practic a coincis uluitor cu perioada examinării dosarului privind invalidarea alegerilor în instanțele superioare de judecată (Curtea de Apel – 21 iunie, Curtea Supremă – 25 iunie). Deci, oricum, factorul rusesc a fost exploatat, dar cu scopul de a distrage partenerii externi și parțial opinia publică din Moldova de la protestele inițiate de opoziția extra-parlamentară.
În al doilea rând, Vladimir Plahotniuc recunoaște că au fost adoptate măsuri alternative pentru a asigura că Moldova va primi asistența financiară din alte surse decât cele europene. Astfel, la doar 3 zile după interviu și în contextul anunțului făcut de UE despre amânarea asistenței macro-financiare (Europa Liberă, 27 Iunie 2018), FMI anunță despre acordarea unei noi tranșe de circa 34 milioane USD (FMI, 29 Iunie 2018). Așadar, putem deduce că în interiorul PDM erau prognozate cel puțin niște complicații în jurul alegerilor din capitală sau chiar decizia instanțelor de a nu confirma legalitatea alegerilor. Altfel, este inexplicabil de ce guvernarea a adoptat măsuri de precauție, totodată, afirmând că a îndeplinit primele 10 condiții pentru asistența macro-financiară a UE. Este important de reținut că autoritățile moldovenești au modificat bugetul pentru a spori alocările pentru Autoritatea Națională pentru Integritate, cerută de UE în urma Consiliului de Asociere din luna mai (IPN, 7 Mai 2018). La fel, UE era foarte aproape de a lua o decizie favorabilă pentru acordarea primei tranșe în iulie sau cel târziu pentru toamnă, înainte de alegerile parlamentare.
În al treilea rând, prin intermediul interviului, liderul PDM acuză indirect UE și alți actori de presiuni asupra guvernării de la Chișinău cu scopul de a valida alegerile. Totodată, a fost reiterată ideea că forțele externe, împreună cu opoziția, șantajează autoritățile moldovene cu (ne)acordarea asistenței și cu pedepsirea întregii țări pentru decizia instanțelor. În realitate, partenerii externi au cerut respectarea votului și voinței politice a cetățenilor. Solicitarea subtilă față de guvernare a fost de a înceta influențarea judecătorilor pentru că persistă o convingere solidă că toate instituțiile din Moldova, inclusiv justiția, sunt controlate de către partidul de la guvernare. Cu toate acestea, guvernarea a substituit asumarea propriei responsabilități pentru discreditarea sistemului judecătoresc cu formularea unor învinuiri de ingerință externă în procesele de luare a deciziei și respectiv în actele justiției moldovenești.
În al patrulea și în ultimul rând, liderul PDM evidențiază necesitatea evitării escaladării situației, care ar putea fi exploatată de către unele forțe din exterior, fără a se referi explicit la Rusia. Astfel, pe de o parte, aceasta denotă intenția clară a guvernării de a demobiliza protestele impulsionate de către forțele de opoziție. Testarea capacității opoziției de aduna cetățenii în jurul său și, totodată, epuizarea energiei opoziției înainte de alegeri, reprezintă unul din potențialele motive care ar explica motivația guvernării de a împinge instanțele în direcția invalidării alegerilor (IPN, 25 Iunie 2018). Pe de altă parte, liderul PDM transmite un mesaj foarte clar partenerilor europeni prin care dorește ca UE să contribuie la moderarea opoziției, determinată să transforme „invalidarea alegerilor” în mesajul-cheie al campaniei electorale pentru scrutinul din 2018.
Ce poate face Uniunea Europeană?
De la declarații politice foarte ascuțite, UE urmează să se miște în direcția unor acțiuni concrete în apărarea principiilor democratice și a statului de drept, incluse în Acordul de Asociere, care a împlinit 4 ani de la semnare. Deocamdată, Comisarul Johannes Hahn a precizat că au fost stopate procedurile pentru acordarea primei tranșe a asistenței macro-financiare (Europa Liberă, 27 Iunie 2018), fapt soldat cu anularea misiunii de evaluare a îndeplinirii condițiilor de către autoritățile moldovenești. Deși Bruxelles-ulul nu a solicitat acest lucru în mod expres, premierul Pavel Filip a cerut Ministerului Justiției să examineze de urgență legislația electorală pentru a identifica lacunele existente și a propune îmbunătățiri spre beneficiul viitoarelor scrutine (Gov.md, 29 iunie 2018).
Măsurile pe care UE le poate întreprinde vizavi de Moldova trebuie să se bazeze pe cel puțin trei raționamente. Primul derivă din necesitatea UE de a-și apăra și promova propriile valori, care numără statul de drept și democrația. Al doilea raționament reiese din interesul de a inspira opoziția extra-parlamentară și votanții pro-europeni, care așteaptă de la UE pași decisivi ce ar sancționa guvernarea pentru faptul că a contribuit direct sau latent la creșterea dependenței justiției față de politic. Al treilea ar fi pentru a demonstra că UE este capabilă să sancționeze regimurile oligarhice, antrenate în discursuri pro-UE, din toată regiunea pentru devierile de la principiile democratice, încorporate în Acordurile de Asociere.
Pentru început, UE trebuie să anunțe public despre faptul că asistența macro-financiară este amânată până la toamnă sau până după alegerile parlamentare, pe motivul nerespectării pre-condițiilor politice. Or, „invalidarea alegerilor” paralizează manifestarea sistemului multipartinic și degradează mediul democratic. Posibil, „invalidarea” nu ar fi avut loc, dacă UE nu ar fi tolerat votul mixt.
Următorul pas ar trebui să fie suspendarea asistenței bugetare, care spre deosebire de asistența macro-financiară este compusă în totalitate din granturi, adică bani care nu trebuie întorși. Deși aceasta ar putea pune în impas implementarea a cel puțin patru programe legate de reformele administrației publice și poliției, dezvoltarea regională și DCFTA, suspendarea asistenței este o măsură excepțională pentru o situație de criză. Banii netransferați pentru aceste programe ar putea fi acumulați în fonduri speciale, deschise pentru aplicații de proiecte din partea societății civile din Moldova.
Cel de-al treilea pas ar putea fi stabilirea unor condiții prioritare pe care autoritățile de la Chișinău trebuie să le adopte pentru ca asistența bugetară a UE să fie dezghețată. În acest sens, deja există precedentul anului 2015, când din cauza furtului din sistemul bancar, UE a decis suspendarea asistenței bugetare și a impus un set de condiții înainte ca ajutorul financiar să fie reluat (o asemenea propunere deja a fost lansată de către Forum Societății Civile a Parteneriatului Estic, 29 Iunie 2018). Din lista cerințelor prioritare trebuie să facă parte eliminarea votului mixt sau cel puțin introducerea turul doi în circumscripțiile uninominale și investigarea transparentă și efectivă a crimei din sistemul bancar.
Datorită banilor de la FMI, Democrații se simt în siguranță, dar pe lângă asistența macro-financiară pe care UE o poate acorda este vorba și de cea bugetară, a cărei lipsă va fi resimțită în activitățile Guvernului (Ministerul Economiei, Finanțelor etc.). Mai mult ca atât, suspendarea asistenței UE impune o nouă realitate în care poziția guvernării va fi fragilizată, în condițiile în care aceasta își alimentează legitimitatea sa din retorica pro-europeană. În fine, prin suspendarea asistenței bugetare, UE va consolida de fapt demersul opoziției extra-parlamentare, în timp ce PDM va intra în dizgrație, a cărei durată va depinde de îndeplinirea condițiilor înaintate.
În loc de concluzii…
Invalidarea alegerilor din Chișinău nu poate să fie tolerată de către UE, ale căror acțiuni trebuie să vizeze problemele din sistemul judecătoresc, care reprezintă o cauză și o consecință inclusiv a actualei guvernării. Altfel, UE va tolera în mod repetat o abatere de la principiile democratice, după cum s-a întâmplat în cazul votului mixt, introdus în 2017.
Suspendarea asistenței bugetare se numără printre cele mai robuste reacții pe care UE o poate avea, repetând practic situația din 2015, când pentru prima dată asistența europeană destinată Moldovei a fost înghețată.
Societatea civilă și opoziția extra-parlamentară din Moldova au așteptări sporite din partea UE, deoarece legitimitatea guvernării depinde de dialogul cu Bruxelles-ul. Poziția UE trebuie mereu să reflecte întocmai situația de criză politică în care se află țara după invalidarea alegerilor din capitală.
IPN publică în rubrica Op-Ed articole de opinie semnate de autori din afara redacţiei. Opiniile exprimate în aceste materiale nu neapărat coincid cu opiniile redacţiei.