Analiză IPN: Republica Moldova a reuşit să transforme recenta criză politică dintr-un mare handicap într-un beneficiu nesperat. Este una dintre concluziile care pot fi trase din vizita premierului moldovean Iurie Leancă la Bruxelles.
În relaţiile cu Uniunea Europeană, Republica Moldova a reuşit să transforme recenta criză politică, de o profunzime şi durată fără seamăn în istoria de după Independenţă, dintr-un mare handicap într-un nesperat beneficiu. Aceasta este una dintre concluziile care pot fi trase din vizita premierului Iurie Leancă la Bruxelles, la sfârşitul săptămânii trecute. Motivele principale ale acestei întorsături de lucruri sunt cel puţin două: 1) O parte din clasa politică moldovenească a reuşit să se depăşească pe sine şi să contribuie la depăşirea crizei, atunci când aproape că nu mai existau şanse. În plan extern, aceasta a însemnat, confirmarea, reală sau mimată, urmează să vedem, a cursului european al ţării; 2) Comisia Europeană, care reprezintă acum Uniunea Europeană în ansamblu, şi-a însuşit lecţia dată de politicienii moldoveni şi nu vrea să admită repetarea crizei. O nouă întunecare la faţă a „istoriei de succes a Parteneriatului Estic” ar avea consecinţe suficient de grave pentru actuala componenţă a Comisiei şi ar influenţa semnificativ rezultatele alegerilor europene din 2014, respectiv, soarta politică a actualilor demnitari europeni şi a formaţiunilor politice pe care aceştia le reprezintă.
Indici tehnici şi cantitativi ai vizitei
După anumite criterii, vizita din 13-15 iunie a fost mai degrabă o vizită-fulger. Aceasta pentru că, la modul real, nu au existat decât câteva zile pentru pregătirea ei. Să ne amintim că Guvernul Leancă a fost învestit abia joi, 30 mai, şi a depus jurământul vineri, 31 mai, iar până atunci a existat un Guvern şi un prim-ministru interimar, cu competenţe reduse şi contestate chiar, care niciodată nu prezentă interes în sensul întâlnirilor la nivel înalt. Chiar dacă pregătirile pentru vizită ar fi început în prima zi de lucru, la 3 iunie, după aceea au existat şi câteva zile de week-end, iar cancelariile marilor demnitari nu sunt obişnuite să activeze în regim de urgenţă şi încă mai multe dintr-o dată. Cu toate acestea, într-o zi jumătate, cât a stat, de fapt, Iurie Leancă la Bruxelles, cam la fiecare 1-2 ore, a avut întrevederi cu, practic, toţi cei mai importanţi actori din cadrul Comisiei Europene şi nu doar din Comisie. Ţinând cont de termenele foarte restrânse ale vizitei, de programul foarte încărcat şi bătut în cuie cu mult timp înainte a oficialilor de asemenea nivel, lucrurile ar putea fi explicate doar prin adaptarea specială a agendei acestora la agenda premierului de la Chişinău. Iar această adaptare sugerează că Bruxelles-ul a fost foarte interesat ca o vizită de acest fel să aibă loc.
Doar aşa s-ar putea explica faptul că Iurie Leancă a avut întrevederi, conform unui comunicat guvernamental, şi cu ministrul afacerilor externe al Lituaniei, Linas Linkevicius, şi cu comisarul european pentru extindere şi politică de vecinătate Stefan Fule, şi cu preşedintele Partidului Popular European, Wilfried Martens, cu preşedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, cu comisarul european pentru energie, Günther Oettinger, cu comisarul european pentru afaceri interne, Cecilia Malstrom, cu comisarul european pentru agricultură şi dezvoltare rurală, Dacian Cioloş, cu Helga Schmid, adjunctul înaltului reprezentant pentru politica externă şi politica de securitate al UE, Catherine Aston, cu ministrul afacerilor externe al Belgiei, Didier Reynders, cu co-preşedintele Delegaţiei Parlamentului European pentru relaţiile cu Republica Moldova, Monica Macovei, dar şi cu secretarul General al NATO, Anders Fogh Rasmussen, dar şi cu „alţi oficiali”, dar şi întrevederi repetate cu unii dintre ei, după cum spune acelaşi comunicat. Poate că a fost necesar să punem toate aceste nume şi funcţii una lângă alta ca să se justifice teza despre importanţa vizitei atât pentru Moldova, cât şi pentru UE, iertată fiind nemodestia moldovenească. În acelaşi context nemodest: majoritatea celor cu care s-a întâlnit Leancă, au acceptat invitaţiile de a face vizite în Moldova, o parte dintre ele deja au şi fost programate pentru următoarele săptămâni sau luni.
Indici calitativi
Iurie Leancă s-a întors acasă cu 90 de milioane de euro. Este de presupus că şi decizia de a fi acordaţi anume acum a fost luată ad-hoc, pentru această vizită, pentru că până acum UE nu a avut cui să-i dea şi nu avea de unde să ştie dacă se va merita să dea în genere. O parte din bani sunt pentru reformarea justiţiei şi sperăm să fie folosiţi anume în aceste scopuri. Pentru că, de fapt, în condiţiile Moldovei, aceasta este reforma reformelor, care trebuie să asigure funcţionalitatea instituţiilor statului, cu toate derivatele foarte importante pentru om şi societate. Altă parte sunt pentru implementarea Acordurilor de Asociere şi Liber Schimb, încă neparafate la Vilnius şi încă nesemnate după Vilnius. Dar faptul că cineva dă bani deja pentru implementarea lor, constituie o speranţă în plus că Acordurile vor fi şi parafate, şi semnate, şi implementate. Cel puţin, cei care dau banii vor avea grijă mai multă să se întâmple aşa, ca să nu trebuiască să răspundă pentru mare risipă nejustificată de bani.
Iurie Leancă a venit şi cu data începerii lucrărilor de construcţie a gazoductului Iaşi-Ungheni, de Ziua Independenţei, gazoduct care va pune baze reale pentru independenţa energetică, şi nu doar, a Republicii Moldova.
Vizita a demonstrat că europenii transformă şi mai mult Moldova într-un centru de greutate pentru activităţile lor-simbol în spaţiul Parteneriatului Estic. Inclusiv: transferul masiv de experienţă şi expertiză sub forma unei conferinţe organizate la Chişinău, cu participarea a miniştrilor agriculturii din ţările membre ale UE, dar şi ale Parteneriatului Estic. Inclusiv: desfăşurarea la Chişinău a Summit-ul șefilor de stat şi de guvern din cadrul Parteneriatul Estic, membri ai Partidului Popular European, deja pe 11 iulie. Inclusiv: Desfăşurarea în Moldova a Forului Societăţii Civile, în octombrie, pentru prima dată în afara Uniunii Europene.
Toate aceste şi alte semnale puternice, adresate Moldovei, arată că UE este gata să meargă foarte departe în sprijinirea cursului european al ţării. Ele s-ar putea constitui, până la urmă, în eşecul UE, în propria capcană pe care şi-o întinde cu propriile mâni, dacă nu va avea în persoana Republicii Moldova un partener demn. Dar s-ar putea să se constituie şi într-o şansă a noastră, a tuturor. Rămâne să demonstrăm, şi clasa politică, şi societatea în ansamblu, dacă vrem şi putem să facem faţă propriilor aşteptări pentru o viaţă mai bună.
Valeriu Vasilică, IPN
