Activizarea controalelor fiscale în sectorul de consum – sindrom de febră în economia naţională. Comentariu economic al Agenţiei Info-Prim Neo

Valul de controale, de instituire a posturilor fiscale la poarta agenţilor economici, anunţate de Inspectoratul Fiscal Principal de Stat demonstrează, pe lângă dorinţa statului de a dezrădăcina evaziunea fiscală, faptul că Guvernul se confruntă cu serioase probleme la acoperirea cu venituri a cheltuielilor programate. Surplusul de încasări, care era menţionat de Ministerul Finanţelor la începutul crizei din vinificaţie, se pare că nu a putut acoperi golul ce se formează în capitolul de venituri. Iar acest gol demonstrează în continuare tendinţe de creştere. Micile vânzări şi uşoarele reorientări ale industriei de vinificaţie pe alte pieţe aduc venituri încă prea mici. În plus, o bună parte din datoriile creditoare, chiar dacă termenul lor de plată a fost revizuit, ajung la scadenţă. În acelaşi timp, şi industriile conexe celei de vinificaţie nu şi-au revenit încă totalmente din şoc. Or, toate acestea înseamnă o subţiere a veniturilor fiscale la buget din aceste sectoare. Problema este, însă, şi mai gravă – recesiunea nu este specifică doar sectoarelor direct afectate de dificultăţile apărute în comerţul exterior, ci întregii industrii. În general, economia reală a R. Moldova suferă de serioase probleme interne care sunt reflectate în veniturile fiscale. Performanţă arată doar sectoarele de prestări servicii – telecomunicaţiile şi transportul, de exemplu, precum şi sectorul financiar, reprezentat, în acest caz, de sistemul bancar. Potrivit experţilor, un sector financiar în ascensiune pe fundalul unui regres general în economia reală ar trebui, cel puţin, să constituie motiv de discuţii, fiindcă demonstrează evoluţii contradictorii. Despre faptul că în „organismul economiei” ceva nu este sănătos arată chiar şi felul în care sunt organizate controalele şi posturile fiscale. Sunt controlate încasările petroliştilor la pompă, bonurile de casă în restaurante şi baruri, în reţelele de comerţ cu amănuntul etc. Cu alte cuvinte, statul doreşte să-şi completeze veniturile din sursa cea mai sigură, aflată constant în creştere în ultimii ani - consumul. Indirect, Guvernul recunoaşte că celelalte sectoare ale economiei, producţia internă, nu prea se dezvoltă încât să asigure „partea leului” în veniturile bugetului, iar singurul care se mişcă înainte este, deocamdată, consumul alimentat de transferurile de peste hotare şi asigurat de importuri. Anume de aici statul îşi umple haznaua – din taxe la importurile de consum şi taxe la consumul final. E dreptul statului să-i pună pe cei care obţin venituri să plătească corect impozitele şi taxele, numai că orientarea doar spre consumul finanţat din venituri externe nu este durabilă pe termen lung. De asemenea, fiscul ar trebui să fie foarte atent în acţiunile sale, deoarece o eventuală exagerare ar putea să-i descurajeze pe mulţi şi atunci rezultatul va fi invers – sursele de venituri fiscale vor deveni şi mai puţine. Ceea ce ar trebui să facă Guvernul e să continue să încaseze ce-i revine din consum, însă, cu paşi mult mai rapizi şi energici, să reformeze economia, să faciliteze la maximum modernizarea sectoarelor de producere şi obţinerea certificatelor internaţionale de calitate. În final, să sporească productivitatea muncii până la un nivel care să-i permită economiei naţionale să concureze fără mari dificultăţi pe piaţa mondială. Productivitatea joasă a muncii este una din principalele maladii ale economiei moldoveneşti şi Guvernul ar trebui să recunoască acest adevăr, după care să încerce de urgenţă să schimbe situaţia.