Mișcarea protestatară în Republica Moldova a luat pe parcursul anilor diferite forme. De la manifestări pașnice, cu flori albe și drapele tricolor, până la violențe în masă și chiar victime. Marea Adunare Naţională din 27 august 1991, care a mobilizat marea majoritate a populaţiei în apărarea democraţiei şi valorilor naţionale, a fost cea mai amplă formă de manifestație de la independență încoace. IPN a inclus principalele acțiuni de protest desfășurate până acum în lista sa a Simbolurilor Independenței.
---
La manifestarea din 27 august 1991, în Piaţa Marii Adunări Naţionale s-au adunat peste 700 de mii de oameni, din 4,5 mln de locuitori, care şi-au impus voinţa privind independenţa faţă de fosta metropolă sovietică, iar Parlamentul adunat în şedinţă, practic, a executat decizia Adunării.
O acțiune de protest de aproape 4 luni, a desfășurat în perioada 9 ianuarie – 29 aprilie 2002, Partidul Popular Creștin Democrat în Piaţa Marii Adunări Naţionale din Chişinău. Acţiunile de protest erau îndreptate împotriva guvernării comuniste, acestea s-au desfășurat non-stop, instalând din corturi „Oraşul Libertăţii”. Motivul principal al protestelor stradale a fost ordinul ministrului învăţământului privind studierea obligatorie a limbii ruse în şcoli, începând cu clasa a doua.
În luna noiembrie 2003, la iniţiativa fracţiunii parlamentare a PPCD, a fost creat Comitetul pentru Apărarea Independenţei şi a Constituţiei Republicii Moldova, constituit reprezentanţi ai partidelor politice de orientare democratică şi ai societăţii civile care a propus soluţii de rezolvare a conflictului transnistrean în conformitate cu prevederile Constituţiei și normele de drept internaţional. Totodată, Comitetul a organizat ample acţiuni de protest prin care guvernării comuniste i s-a cerut să nu semneze aşa-zisul „Memorandum Kozak”, promovat de Federaţia Rusă, care prevedea, printre alte propuneri privind soluţionarea conflictului transnistrean, legalizarea staţionării trupelor ruse pe teritoriul Republicii Moldova pentru o perioadă de 20 de ani. Preşedintele comunist Vladimir Voronin a renunţat, practic, în ultimul moment, la intenţia de a semna documentul.
Protestele din 6-7 aprilie 2009 au reprezentat o serie de manifestații în masă de contestare a alegerilor parlamentare, desfășurate pe 5 aprilie. După publicarea primelor rezultate oficiale de către Comisia Electorală Centrală, conform cărora formaţiunea de guvernământ - Partidul Comuniștilor din Republica Moldova obținea pentru a treia oară consecutiv majoritatea în Parlament, prin internet şi reţelele de socializare au fost lansate chemări la protest. Acestea au luat amploare după ce mai multe partide s-au alăturat protestului, iar pe data de 7 aprilie, peste 30 de mii de persoane, susținători ai opoziției, au ieșit pe străzile Chișinăului, ca să conteste victoria comuniștilor la alegeri, scandând „Vrem alegeri repetate” și „Jos comuniștii”.
Tot pe 7 aprilie, manifestațiile pașnice au degenerat în violențe care s-au soldat cu distrugerea clădirilor Parlamentului și a Președinției, arestări și victime. Mai multe tentative, de pe diferite platforme, de a investiga circumsanţele şi a identifica organizatorii acţiunilor violente nu s-au soldat cu succes nici pe perioada guvernării comuniste, nici ulterior, după ce guvernarea a fost preluată de câteva coaliţii declarate democratice.
Protestele din anii 2015–2016 au reprezentat o acțiune continuă față de situația socio-economică din Republica Moldova, conturată către anul 2015 și agravată de scandalul financiar-bancar din țară (cunoscut ca „Jaful secolului”). S-a desfășurat prin proteste non-stop cu trai în corturi în centrul Chișinăului și cu mitinguri pașnice periodice de amploare, cu tendinţă de descreştere. După învestirea Guvernului Filip la 20 ianuarie 2016, protestele stradale s-au reamplificat. Ca răspuns la frauda bancară în proporţie de circa 1 miliard de dolari, UE, Fondul Monetar Internațional și Banca Mondială au oprit asistența financiară pentru Republica Moldova.
Scandalul legat de „Jaful secolului”a izbucnit când Banca Naţională a Moldovei (BNM) a descoperit că trei instituții financiar-bancare de la Chișinău, reprezentând aproximativ o treime din activele bancare ale țării, au acordat împrumuturi în valoare totală de 1 miliard de dolari, sau 15% din Produsul Intern Brut (PIB) al Moldovei. „Descoperirea” a fost făcută publică la scurt timp după alegerile parlamentare de la sfârşitul anului 2014.
Printre persoanele acuzate că ar fi beneficiat de pe urma fraudei bancare a fost și ex-premierul Vlad Filat, preşedintele celui mai important partid din coaliţia de guvernământ de la acel timp. El a fost reținut pe 15 octombrie 2015, în urma unui autodenunţ al omului de afaceri Ilan Şor. Este prima şi unica reţinere şi apoi condamnare definitivă de acest nivel în toată perioada de Independenţă. La 27 iunie 2016, Vlad Filat a fost condamnat la 9 ani de închisoare cu executare, cu confiscarea averii, într-un dosar de corupere pasivă și trafic de influență.
Tot pentru prima şi unica dată a fost arestat şi condamnat un fost deputat pentru trădare de Patrie - acţiuni de spionaj în Folosul Federaţiei Ruse. Şi tot pentru prima şi unica dată a fost aresta şi cercetat penal, pentru trafic de influieţă şi corupere în proporţii deosebit de mai cel mai influient primar din ţară – primarul captalei, Dorin Cirtoacă. Arestările şi condamnările s-au referit la miniştri şi viceminiştri în exerciţiu, precum şi şefi de poliţie, avocaţi şi alte persoane cu funcţii publice importante. ”Este tentantă concluzia că, la al 26-lea an de Independenţă, Republica Moldova a pornit procesele de curăţare a clasei politice şi a societăţii în ansamblu. Dacă nu ar exista bănuielile rezonabile privind justiţia selectivă, în interesele anumitor grupuri de interese. Un indiciu care ar putea confirma suspiciunile se referă în special la procesul de judecată închis al ex-premierului Filat, în toate instanţele naţionale”, notează IPN.
