A D R E S A R E a Consiliului Republican al Uniunii Voluntarilor de Război din Republica Moldova

                                            Strigăt după un sfert de veac
 

Este documentat faptul că războiul de pe Nistru a fost declanşat pe 1 noiembrie 1990, atunci când au avut loc primele ciocniri între populaţia paşnică din raionul Dubăsari cu separatiştii înarmaţi şi susţinuţi de către Armata a 14-ea a Federaţiei Ruse. Ciocnirile au continuat și a doua zi, 2 noiembrie 1990, la podul de peste Nistru la Dubăsari, în urma cărora au murit primii polişiti şi cetăţeni paşnici din localitate. Violențele s-au extins în lunile şi în anii următori, drept răspuns din partea voluntarilor băștinași la actele de agresiune armată împotriva populaţiei paşnice. Anume voluntarii, în exclusivitate, au apărat la început populația din localitățile din zona de război, după ce organele oficiale ale statului - poliţia, securitatea, procuratura, judecatoriile, primăriile și executivele raionale – au cedat puterea separatiștilor și au fugit rușinos. Anume în acea perioadă, în lipsa armatei naţionale, la apariția pericolului pentru tânărul stat Republica Moldova, şeful statului şi Parlamentul au adresat un apel către persoanele civile de bună credință: să se ridice benevol la apărarea independenţei şi integrităţii teritoriale a Republicii Moldova.                     

Totuși, în pofida celor menționate mai sus, autorităţile de la Chiuşinău au considerat începutul războiului la Nistru pe 2 martie 1992 și au declarat această zi drept Zi a memoriei – eveniment de comemorare a celor căzuţi în timpul „conflictului armat” din 1992. Pentru a nu supăra agresorul, oficialitățile insistă anume pe calificativul de „conflict armat”, nu de război. La manifestările de comemorare a celor căzuţi în lupte – aproape toate fiind organizarea unor mese de pomenire - participă numai reprezentanți ai structurilor centarle, municipale şi raionale ale Ministerului de Interne, inclusiv poliţişti născuți în anii 1990-1992. Pentru mesele de pomenire – deseori transformate în veselii, precum în ziua de sărbătoare sovietică de 9 mai - Ministerului de Interne i se alocă anual din bugetul de stat sute de mii de lei. Urmărind cum sunt organizate aceste manifestări de comemorare, ajungi la concluzia că în războiul de pe Nistru au căzut în lupte numai poliţiştii. Despre miile de voluntari, mulți neidentificați, care zac în gropile comune de la Tighina sau corpurile neînsuflețite ale cărora  pluteau pe apele Nistrului la 19 iunie 1992, nu-şi mai aminteşte nimeni. Este și de înțeles, doar autoritățile Chișinăului nu duceau cont de numărul și identitatea miilor de voluntari aflați pe pozițiile de luptă și a celor căzuți.                                                                                 

Războiul de la Nistru a fost nu doar o simplă ciocnire dintre poliţie şi cei răzvrătiți împotriva organelor locale constituționale, precum ar vrea să ni-l prezinte autoritățile de la Chișinău.  Acela a fost un război adevărat, cu implicare masivă a politicii și armatei Federației Ruse, care, după cum s-a demonstrat în anii următori, a vrut să-și păstreze în această regiune un cap de pod militar pentru a șantaja mereu Moldova, România și Europa. Războiul a avut un caracter naţional şi vital pentru statul nostru, iar poporul a fost reprezentat pe câmpul de luptă, în primul rând, de noi, voluntarii. Voluntarii s-au ridicat la apărarea țării nu prin ordinul cuiva, ci din îndemnul inimii și de aceea exemplul lor trebuia să rămână ca simbol în istoria contemporană a Republicii Moldova. Dar lucrul acesta nu s-a întâmplat. Voluntarii au fost neglijați completamente, se uită de ei chiar și în zilele de comemorare a celor căzuți la Nistru.

Ziua de 19 iunie 1992 va rămâne în istoria noastră drept cea mai îndoliată zi din timpul războiului pentru independența și integritatea Republicii Moldova. Atunci s-au declanșat cele mai crâncene lupte de la Tighina, în timpul cărora au căzut nenumărați voluntari, mulți dintre ei neidentificați până astăzi. Considerăm că ziua de comemorare a victimelor de la Tighina – 19 iunie – ar trebui să fie declarată și drept Ziua voluntarilor, ca gest de recunoștință față de acei care, din proprie inițiativă, s-au ridicat să-și apere pământul străbun de urgia cotropitorilor. 

Este regretabil faptul că Chișinăul politic procedează ca și Tiraspolul atunci când este vorba de voluntarii moldoveni care au luptat în războiul pentru independența şi integritatea teritorială a Republicii Moldova – sunt neglijați și dați uitării. Umilirea voluntarilor a început îndată după război și a continuat în toţi acești 25 de ani. Anume politica de umilire i-a trimis în lumea celor drepți, în ani de pace, pe o jumătate dintre voluntari. Bănuim că asemenea politici vor să ascundă anumite mustrări de conștiință față de unele decizii luate de autorități în timpul războiului din 1990 -1992. Dacă-i așa, de ce trebuie să fim aduși drept jertfă noi, voluntarii? Iar dacă nu-i așa, autoritățile ar trebui să respecte promisiunile şi să adopte, în sfârșit, statutul special al voluntarilor războiului din anii 1991-1992.                                                                 

Noi, Consiliul Republican al Uniunii voluntarilor războiului din anii 1991-1992, ne adresăm către autoritățile centrale ale statului Republica Moldova să decidă până la 19 iunie 2017 în privința adoptării Legii privind statutul special al voluntarilor de război. În caz contrar, vom înțelege că Puterea oficială nu-și respectă promisiunile și se consideră vinovată de declanșarea războiului de pe Nistru, ceea ce ne va mobiliza în vara aceasta la manifestări de protest cu scopul înlăturării pe cale democratică a actualuli regim.  

DISCLAIMER: Autorii comunicatelor – nu agenţia de presă IPN – poartă responsabilitate exclusivă pentru corectitudinea şi esenţa conţinutului comunicatului, prezentat spre publicare şi/sau distribuire.