Astăzi se împlinesc 74 de ani de la al doilea val de deportări. Autoritățile administrației publice centrale și locale au adus un omagiu victimelor regimului stalinist. Președintele Republicii Moldova, Maia Sandu, a afirmat că într-o singură zi bunici și părinți de-ai noștri au fost încărcați în peste 1500 de vagoane pentru vite și trimiși la pierzanie. Anul trecut, Agenția Națională a Arhivelor a publicat pentru prima dată lista persoanelor deportate în perioada 6-9 iulie 1949, transmite IPN.
„Acolo sunt rudele noastre, părinți, frați, surori, bunici, mătuși, unchi. Acolo este neamul nostru. Să-i onorăm prin simplul fapt de a nu lăsa uitării suferințele lor, să le ținem amintirea vie prin transmiterea poveștilor de viață către generațiile care au avut norocul să nu cunoască astfel de teroare, să le cinstim numele și să-i cunoaștem așa cum au fost – plini de omenie, harnici, respectuoși, cu capul sus și spatele drept, cu frică de dumnezeu și dragoste de neamˮ, a spus șefa statului, Maia Sandu.
„Mulți ani la rând ni s-a interzis să vorbim despre teroarea prin care a trecut Moldova. Am fost impuși să ne plângem durerea pe ascuns. Azi o putem face deschis. Azi avem datoria să o facem, azi putem spune cât de tare ne doare fiecare copil sau părinte pierdut, fiecare dintre noi are în familie pe cineva care a fost deportat, să-i auzim pe cei care mai sunt încă printre noi, să povestim despre ei, să ținem minte la ce au fost supuși, să le transmitem istoriile, să vorbim despre cele trei valuri mari de deportări – iunie 1941, iulie 1949, aprilie 1951ˮ, a adăugat președintele.
Șefa statului a precizat că deportările făcute de regimul sovietic aveau un singur scop – să curețe Moldova de intelectuali, oameni cu gândire critică, de gospodarii din sate care nu voiau să intre în colhoz și de oricine care nu era de acord cu regimul. Astfel au vrut să construiască totalitarismul fără a avea nicio rezistență sau obstacol. „Avem cu toții datoria să ne îngrijim de familiile celor deportați, chiar dacă o facem prea încet și prea puțin. Este important ca poveștile terorii din Gulaguri să nu dispară odată cu persoanele deportate. Noi avem datoria să le ducem mai departe către copiii noștri pentru ca viitorul nostru să fie construit pe temelia adevărului, a memoriei înaintașilor noștri și a speranței că niciodată nu vom permite ca neamul nostru să fie supus unor asemenea teroriˮ, a mai spus președintele țării.
Angela Cutasevici, viceprimar al capitalei, a declarat că 6 iulie 1949 este fila neagră din istoria Moldove, dar istoria locală, a Chișinăului. „25 de mii de personalități, oameni gospodari, oameni care pentru simplu motiv că aveau casă, că știau cum să-și educe cu demnitate copiii, pentru faptul că învățau copiii la școală, că tratau sau ofereau asistență medicală calificată, pentru faptul că propovăduiau acele valori creștine în spațiile bisericești, pentru simplul fapt că erau oameni au fost ridicați, forțați, urcați în acele vagoane de groază și duși în „Siberiile de gheață”. Acei 25 de mii de oameni, chișinăuieni, ar fi putut să contribuie la prosperarea Chișinăului, la prosperarea întregii țări. Dar acel regim a considerat că istoria trebuie schimbată. Trei valuri de deportări au marcat profund istoria noastră, istoria devenirii noastre. Iată de ce fiecare dintre noi are obligația morală să păstreze vie memoria, amintirea celor care au avut de suferit pentru ca noi astăzi să fim aici, să ne amintim despre eiˮ, a menționat viceprimarul.
Ministrul culturii, Sergiu Prodan, a spus că astăzi se împlinesc 74 de ani de la acea neagră zi când zeci de mii de cetățeni au fost treziți noaptea cu patul armei, încărcați în vagoane și duși la mii de kilometri. Mulți din ei au fost duși pentru totdeauna, fără să li se explice de ce, pentru ce și cum. Nici până azi nu au fost găsite răspunsuri la aceste întrebări, nu au fost formulate într-un mesaj clar și irevocabil. „Această tragedie prin care a trecut poporul nostru constituie, de fapt, o genă care trebuie să ne reprezinte de acum înainte pentru totdeauna. Această memorie, istorie trebuie să facă parte din sângele nostru, din oasele noastre, pentru că asta este poporul nostru. Dacă noi nu ne asumăm această istorie și această memorie, atunci ceea prin ce au trecut străbunii noștri, părinții noștri, a fost în zadar. Cea mai mare crimă ar fi acum să trecem ușor peste astaˮ, a spus ministrul.
Potrivit lui Igor Grosu, președintele Parlamentului, indiferent de cât de nociv a fost mediu în care au fost deportați, acești oameni și acolo au dat o lecție de performanță a gospodăriei, a modului de a se organiza. Pe undeva poporul nostru chiar i-a civilizat pe cei de acolo, pentru că nu au stat să paraziteze, au construit case, gospodării. Oamenii care au reușit să revină acasă au rezistat, au păstrat memoria, au transmis-o copiilor și au păstrat credința care face parte din ADN-ul nostru, a spus președintele Parlamentului.
Astăzi în Piața Marii Adunări Naționale și în următoarele zile va fi instalat un muzeu mobil care să onoreze memoria deportaților.