Sâmbătă, 2 martie, se împlinesc 32 de ani de la începutul formei armate a conflictului politic dintre forțele constituționale și cele anticonstituționale, care au marcat nașterea tânărului stat Republica Moldova. Spre regret, acest „semn din naștere” continuă să-l însoțească pe tot parcursul istoriei recente, atât sub formă de ostilități politice curente de tot felul, cât și sub formă de pericole sistemice pentru suveranitatea, independența și integritatea teritorială a țării, care au devenit și mai evidente odată cu începerea războiului de agresiune al Federației Ruse împotriva Ucrainei vecine. De ce a fost posibil acest război acum 32 de ani, de ce nu a fost posibilă o finalizare logică a acestuia nici peste 32 de ani, dar și ce riscuri și pericole comportă menținerea acestei stări de lucruri – despre aceste și alte aspecte legate de ceea ce numim în mod curent „conflictul transnistrean” au discutat participanții la dezbaterea publică „32 de ani ai unui război nefinalizat”, organizată de Agenția de Presă IPN.
Potrivit expertului permanent al proiectului, Igor Boțan, conflictul transnistrean reprezintă cea mai grea problemă moștenită din epoca sovietică de către Republica Moldova. „Esența conflictului constă în faptul că aproximativ 12% teritoriul Republicii Moldova nu este controlat de organele constituționale. La 2 mai 2017 Curtea Constituțională a adoptat o hotărâre privind statutul de neutralitate a Republicii Moldova în care a stabilit că teritoriul Republicii Moldova din stânga Nistrului este ocupat de Rusia. Un șir de hotărâri CEDO subliniază că Transnistria este efectiv controlată de Rusia și aceste argumente ale CEDO au fost utilizate atunci când Curtea Constituțională și-a pronunțat hotărârea la care m-am referit. Apropo, hotărârile Curții Constituționale au statut de lege”, a notat Igor Boțan.
Cât despre modul în care este numit acest conflict, expertul a precizat că adesea se vorbește despre „diferendul transnistrean”, ceea ce este corect. Or, după faza fierbinte, există două părți care au atitudini diferite față de modul în care urmează a fi soluționat acest conflict. „Războiul de pe Nistru” este denumirea reală dată acestui conflict. Începând cu 2 martie 1992 și până în luna iulie 1992 am trecut prin acea fază fierbinte care, da, a fost un război. Cred că această denumire este adecvată”, explică expertul.
Potrivit lui, este utilizată și denumirea „războiul moldo-rus”, care are dreptul la existență. Și anume pentru că Armata a 14-a, care a intrat sub jurisdicția Federației Ruse, a participat la acest război de partea structurilor separatiste. Mai mult decât atât, a dotat forțele inițial paramilitare ale regimului din partea stângă a Nistrului cu armament, transmițând armament greu de luptă.
„Războiul pentru Independența Republicii Moldova” – desigur că și această denumire este adecvată, pentru că Transnistria, în acea perioadă, s-a autodefinit ca ultimul bastion al Uniunii Sovietice, iar după destrămarea URSS, Transnistria și-a găsit această misiune, așa cum o numeau ei – drept cap de pod al Rusiei în Balcani. După căderea Balcanilor, Transnistria s-a pomenit în situația în care spune „noi existăm de 10 ani, trebuie să ne recunoașteți” – lucru care nu poate fi admis, pentru că Constituția Republicii Moldova prevede în mod expres că teritoriul țării este inalienabil, iar acest lucru înseamnă că renunțarea la o parte din teritoriu este imposibilă, fără modificarea sau adoptarea unei noi Constituții aici în Republica Moldova”, a mai spus Igor Boțan.
Potrivit directorului Institutului de Cercetări Juridice, Politice și Sociologice al USM, Victor Juc, membru corespondent al AȘM, conflictul din raioanele de est ale Republicii Moldova reprezintă un fenomen complex, pentru că întrunește mai multe interese și mai multe aprecieri. „De fapt, eu aș face o comparație cu ceea ce s-a produs în octombrie 1962 în Cuba. Acolo era clar din start ce se produce, dar fenomenul este tratat diferit. Noi suntem deprinși cu „conflictul Caraibelor”. În Statele Unite în mediul de cercetare și analitic se scrie despre „conflictul cubanez”, iar în Cuba – despre „conflictul din octombrie”. Conflictul raioanele de est ale Republici Moldova nu a fost unul etnic, ci este unul politic și cu o largă conotație geopolitică.
Victor Juc precizează că sintagma „conflict înghețat” denotă faptul că acest conflict nu a fost soluționat, dar a fost pusă pe o pauză și se așteaptă alte timpuri pentru a fi soluționat. „De fapt, cât durează un „conflict înghețat”, de fiecare dată este o situație aparte. Avem conflictul din Coreea, care durează din 1953 când a fost înghețat. Conflictul din Cipru, din 1974. Se crea impresia că și conflictul din Karabahul de Munte, starea lui înghețată va dura foarte mult timp, dar în 2016 a fost o mică probă a raporturilor de forță pe filiera militară. După 2020, după războiul de 40 de zile, s-a creat din nou impresia că acest conflict este înghețat pentru mult timp, dar în 2023 a fost soluționat și putem vorbi doar atunci când apar niște animozități, despre o problem internă a statului azer. Însă, de regulă, conflictele sunt înghețate pentru o perioadă mai îndelungată”, explică directorul Institutului de Cercetări Juridice, Politice și Sociologice.
Potrivit lui, în Ucraina, spre deosebire, de Republica Moldova, conflictul a fost dezghețat și au urmat pagube și dezastre, cărora este supus statul ucrainean. În opinia sa, totuși, este bine când un conflict rămâne înghețat, atât timp cât nu sunt create premise și nu trebuie de dezghețat cu forța, pentru că efectele sunt foarte nocive.
„Referitor la conflictul din raioanele de est, cred eu că deja în mediul de cercetare, în mediul analitic din dreapta Nistrului s-a încetățenit opțiunea că a fost un conflict politic cu o largă extensiune geopolitică. Și nu este deloc întâmplător că în diferite perioade se considerau neproductive negocierile în formula „1+1” și se insista, și acum în unele părți se mai insistă, pe „5+2”, fapt care înseamnă că conflictul a fost internaționalizat, iar autoritățile constituționale nu dispun de posibilități ca să readucă în câmpul constituțional raioanele de est ale Republicii Moldova. Și opinia mea, pe care am exprimat-o de mai multe ori – mai bine conflictul să rămână înghețat, atât timp cât nu sunt premise și nu poate fi soluționat în interesul cetățenilor Republicii Moldova, chiar și în procesul de apropiere europeană”, a declarat Victor Juc.
Alexandru Cerbu, medic, ex-medic șef al Stației de urgență medicală în orașul Tighina în perioada acțiunilor militare, a menționat că în ceea ce ține de noțiuni, sunt trei abordări diferite utilizate de către specialiști, de către clasa politică și de către cetățeni. Potrivit lui, clasa politică și experții utilizează noțiunile de „diferend” și „conflict transnistrean”, dar societatea, în mare parte, folosește noțiunea „Războiul de pe Nistru” și „Războiul moldo-rus”, nu și pe cea de conflict sau diferend. Participanții activi la lupte folosesc concret noțiunea de război – războiul moldo-rus.
„Sunt abordări diferite în societate. Diferă foarte mult ceea ce a fost în primii ani de după război, iar acum este cu totul alta. Că este amestecul Rusiei – sută la sută toți au înțeles. Că este element de război civil, practic, în mare parte, toți au respins această noțiune, deși elemente de civil sunt. Dar, clar lucru, că aceasta are loc după atâta zombare și sovietică și chiar și transnistreană. Acum este mai liniștită chiar și atitudinea populației simple față de însuși conflictul. Toți vor să fie rezolvat, dar să fie rezolvat fără sânge. Să fie clarificate toate pozițiile”, susține Alexandru Cerbu.
Potrivit medicului, conflictul din 1992 cu siguranță nu a fost unul interetnic. Or, să fi fost elementul etnic, era mult mai sângeros și mult mai dur. Acest lucru se vede în alte conflicte etnice care nu trec ușor. „Aici era un conflict politic, fapt care era vizibil de la începutul începuturilor. Pornind de la sesiunile Parlamentului, până au ieșit deputații transnistreni din sala de ședințe și terminând cu zilele de astăzi. De atunci a început accelerarea procesului de separare. Plus la aceasta, foarte mulți reprezentanți ai societății noastre, poate vrând sau nevrând, turnau apă la moară”, a mai spus Alexandru Cerbu.
Dezbaterea publică la tema „32 de ani ai unui război nefinalizat” este a 31-a ediție de dezbateri din ciclul „Impactul trecutului asupra proceselor de consolidare a încrederii și păcii”. Agenția IPN desfășoară acest ciclu cu sprijinul Fundației germane „Hanns Seidel”.