Care au fost scopurile, interne și externe, ale creării fostei Republici Autonome Sovietice Socialiste Moldovenești (RASSM) de la înființarea căreia se îndeplinesc în curând 100 de ni? Care au fost condițiile de existență a oamenilor din acel teritoriu? Ce moștenire a lăsat fosta autonomie pentru actuala Republică Moldova, inclusiv regiunea transnistreană controlată de mai mult timp de către un regim separatist? Despre aceste și aste aspecte ale temei au discutat participanții la dezbaterea publică „100 de ani sub semnul RASSM”, organizată de Agenția de presă IPN.
Igor Boțan, expertul permanent al proiectului, a legat faptul constituirii RASSM de interesele URSS, promovate pe plan internaționale, care nu recunoștea unirea Basarabiei cu România din 1918. „Trebuie să punem un accent deosebit pe faptul că în ajunul negocierilor sovieto-române de la Viena privind statutul Basarabiei, a fost creată Republica Autonomă Sovietică Socialistă Moldovenească printr-o rezoluție a Comitetului Executiv Central al RSS al Ucrainei din 12 octombrie 1924. Este important sa vedem de ce a fost creata aceasta republica autonoma moldovenească pe teritoriul Ucrainei. Potrivit ziarului Odesskie Izvestia, „toți moldovenii basarabeni, adică cei de pe partea dreapta a Nistrului, asupriți, privesc republica autonomă ca pe un far care răspândește lumina libertății”, afirmă expertul.
Igor Boțan a remarcat că cercetătorii, inclusiv din Federația Rusă, consideră că „această Republică Socialistă Sovietică Autonomă Moldovenească a fost creată pentru a înainta pretenții ulterioare României și pentru a-și impune punctul de vedere privind problema națională, având în vedere presupusa Revoluție Mondială, dar și ca mijloc de influență a Uniunii Sovietice asupra Occidentului. Numărul populației moldovenești din teritoriile care au devenit parte a MASSR nu a depășit o treime din populația autonomiei, iar influența moldovenească în regiune pe toată durata existenței statalității moldovenești a fost slabă”, a spus el
În același context, Anatol Țăranu, doctor în istorie, comentator politic; a menționat că „regimul bolșevic din Uniunea Sovietică niciodată nu a recunoscut apartenența Basarabiei la România, iar la Conferința de la Viena s-a încercat să fie promovată și mai departe această idee de apartenență a Basarabiei la Uniunea Sovietică. Sovieticii au venit cu ideea unui referendum, care trebuia să fie desfășurat în Basarabia, in ceea ce privește apartenența la un stat sau altul. România categoric a negat referendumului, din simplul motiv că pentru români, pentru Regatul român, Basarabia era pământ românesc și nu putea fi pus în discuție sub nicio formă”, a menționat Anatol Țăranu.
Potrivit lui, s-au confruntat două tendințe conceptuale referitoare la această autonomie. „Prima era așa-numita concepție românizatoare, sugerată de imigranții comuniști români, stabiliți în URSS, care considerau că Basarabia trebuie să fie sovietică, socialistă, dar pentru dânșii moldovenii reprezentau parte a poporului român, inclusiv, considerau că și Transnistria era populată de români. Pentru ei crearea autonomiei nu însemna decât un declanșator al sovietizării Basarabiei și mai departe a României”, a spus istoricul.
„Al doilea curent, moldovenizator, se axa pe ideea că moldovenii reprezintă o etnie distinctă în raport cu România. În ultimă instanță, la crearea RASSM ,a triumfat conceptul moldovenizator si RASSM a fost creată pe baza conceptului moldovenizator, în detrimentul celui românizator.” a concluzionat Anatol Țăranu.
La rândul său, Alexandru Postica, președintele Asociației Foștilor Deportați și Deținuți Politici din Moldova, a scos în evidență fenomenul Marii Terori, produsa in anii 37-38, in Uniunea Sovietică, inclusiv în autonomia moldovenească, care a dus la zeci si sute de mii de victime omenești.
„Anul 1937 în RASSM este o pagină care nu a fost cercetată din motiv că nu s-a avut acces la acest teritoriu din această regiune, vorbim de Transnistria. Și totuși, cunoaștem deja câte ceva din acele realități datorită unui grup de arheologi care au reușit să identifice în Tiraspol o groapă comună, cu peste 5 mii de cadavre, care au fost executați în perioada 1937-1938. Există deja probe confirmate a modului în care persoanele erau transportate în acea zonă, legate la mâini și împușcate în cap. Am văzut poze cu cranii cu până la 12 gloanțe trase în ele. Probabil, se făcea intenționat ca să-i înfricoșeze pe alții, să le spulbere orice tendință de apărare a drepturilor”, a spus Alexandru Postica.
„Vedem că elementul de bază a fost teroarea politică și eliminarea opozanților, o rețetă testată în RASSM și utilizată mai târziu în Basarabia. Într-adevăr, aceasta autonomie a fost de fapt un laborator ideologic, care a fost lansat de către Uniunea Sovietică și care a testat în proporții cumva mai mici ce urma sa se întâmple ulterior în dreapta Nistrului, după așa-numita „reunire” a Basarabiei cu URSS. În fond, acest experiment, autonomia respectiva, a fost creată anume pentru a justifica aceasta tendință de a anexa din nou Basarabia”, a menționat el.
Alexandru Postica a opinat că acest experiment al RASSM a perpetuat în timp, doar că s-au schimbat formele și modul de represiune asupra populației locale, iar aceasta explică „acel element important în ADN-ul celor din regiunea transnistreană, care împiedică manifestări împotriva regimului de ocupație”.
Dezbaterea publică la tema „100 de ani sub semnul RASSM” este ediția a 42-a din ciclul „Impactul trecutului asupra proceselor de consolidare a încrederii și păcii”. Agenția de presă IPN desfășoară acest proiect cu sprijinul Fundației germane „Hanns Seidel”.
