Republica Moldova a încheiat o nouă sesiune parlamentară cu pași importanți pe calea integrării europene, dar și cu provocări care urmează să fie gestionate în perioada următoare. O spune președintele Comisiei parlamentare pentru integrare europeană, Marcel Spatari. Într-un interviu pentru IPN, deputatul a vorbit despre deschiderea clusterelor de negociere cu Uniunea Europeană, adoptarea legislației necesare alinierii la standardele europene, dar și eforturile de comunicare cu cetățenii despre beneficiile aderării.

Domnule Spatari, în seara zilei de joi s-a încheiat sesiunea parlamentară. Dacă ar fi să faceți un bilanț, care sunt cele mai importante decizii ale Parlamentului care au apropiat cel mai mult Republica Moldova de Uniunea Europeană și de ce?

Dacă e să facem o retrospectivă a acestui prim semestru al anului, lucrurile importante pentru aderarea Republicii Moldova la Uniunea Europeană sunt următoarele – în primul rând, deschiderea a două clustere de negociere cu Uniunea Europeană, deschiderea politică a acestor clustere. Asta înseamnă că deja am primit concret criteriile pentru primul cluster, pe reforma justiției și securitate. Am primit criteriile intermediare, știm exact ce trebuie să livrăm pentru ca Uniunea Europeană să treacă la următoarea etapă.

Și pe relațiile externe negocierile au început. Acolo, poziția noastră de negociere este mai ușor de implementat. Nu avem multe derogări pe care le solicităm de la Uniunea Europeană. Anticipez că negocierile pe cele două capitole care țin de relațiile externe vor fi mai simple.

Mai departe, alte realizări sunt implementarea, așa cum ați spus, a zeci de proiecte de lege care au fost adoptate în Parlament pentru transpunerea directivelor și regulamentelor europene. Aici, volumul cel mai mare de muncă va fi, totuși, în al doilea semestru.

Pentru acest an avem planificate peste 300 de legi, dintre care, acum nu știu exact, n-am verificat cifrele, dar cred că în jur de 50 au fost adoptate în primul semestru, iar restul vor fi în al doilea semestru și volumul va crește. O altă realizare, din perspectiva noastră, a Comisiei parlamentare pentru integrare europeană, este construcția unei rețele de relații interparlamentare. Pentru că am fost destul de activ pe dimensiunea diplomației parlamentare în acest an, am avut două vizite foarte importante în Republica Moldova.

În martie ne-au vizitat șefii comisiilor pentru afaceri europene din statele baltice și nordice. A fost o vizită importantă atunci, iar în iunie ne-au vizitat reprezentanți ai statelor din zona mediteraneeană – Spania, Portugalia, Italia, Grecia – și șefii comisiilor pentru afaceri europene. Este important să obținem sprijinul politic în toate capitalele din Uniunea Europeană, pentru că deciziile privind deschiderea negocierilor pe clustere sau închiderea capitolelor de negociere sunt astăzi luate în unanimitate în Uniunea Europeană. De aceea, fiecare țară trebuie să susțină Republica Moldova.

Pentru că ați menționat sprijinul politic, am văzut de curând că, în ultimele săptămâni, Ungaria a blocat din nou deschiderea clusterelor 2 și 3 pentru Republica Moldova și Ucraina. Cât de mare este riscul ca parcursul european al Republicii Moldova să devină ostatică a disputelor politice, totuși, sau nu vorbim despre asta?

Nu cred că vorbim despre riscuri. Noi avem, mai ales pe clusterele 2 și 3, care țin de funcționarea pieței interne, un Program Național de Aderare foarte amplu, adică un șir de legi, hotărâri de Guvern și ordine sectoriale care trebuie implementate, iar aici avem foarte multă muncă, indiferent de momentul deschiderii negocierilor. Negocierile tehnice continuă cu Comisia Europeană și, indiferent de momentul deschiderii negocierilor politice, noi vom putea închide capitole doar atunci când vom fi pregătiți.

Respectiv, pe aceste două clustere mai avem cel puțin o jumătate de an de lucru în Parlament ca să implementăm toată legislația necesară și apoi vom începe să accelerăm transpunerea sau implementarea legilor pe care le vom vota. Aici e vorba de implementarea standardelor, de interoperabilitatea sistemelor informaționale, de dezvoltarea unor sisteme informaționale noi, adică să implementăm în practică ceea ce vom adopta în Parlament, iar asta trebuie să accelerăm anul viitor.

Deci, ce vreau să spun este că există, într-adevăr, o perioadă în această vară în care Uniunea Europeană, statele membre și Ungaria participă la aceste discuții, încearcă să ajungă la un consens, în special în ceea ce vizează Ucraina, dar asta nu ne împiedică pe noi, nu ne încetinește ritmul de transpunere a legislației. Și așa cum s-a demonstrat în trecut, soluții se găsesc. Pentru că, la începutul anului, dacă vă amintiți, era exact același blocaj, tot din partea Ungariei, tot pentru Ucraina și pe clusterul 1, iar iată că am reușit să deschidem clusterul 1 și clusterul 6.

Atunci încă era fosta conducere acolo, iar acum avem altceva. Această conducere a permis deblocarea, a fost mai flexibilă. Acum ce se întâmplă?

Eu vă zic că nu trebuie să ne alarmăm pentru faptul că Uniunea Europeană discută, iar părerea noastră este că suntem pregătiți să deschidem clusterele. Asta nu înseamnă că, dacă le deschidem acum, le închidem la toamnă.

Trebuie să înțelegeți că noi vom închide capitole de negociere doar atunci când Uniunea Europeană va spune că toată legislația este implementată și funcționează în Republica Moldova. Respectiv, ca să o implementăm și ca să arătăm că funcționează, mai avem nevoie de, cum v-am explicat, aproximativ un an, pentru ca toată legislația să fie aliniată. Dacă o să vă uitați în Planul Național de Aderare, veți vedea că practic 95% din tot acquisul comunitar, pe partea de legislație, trebuie transpus până în primăvara următoare.

Ați menționat în repetate rânduri că Republica Moldova este într-o cursă contra cronometrului. Unde este astăzi, totuși, marele risc să nu adoptăm suficient de repede legile ori să nu reușim să le implementăm?

E o întrebare așa, mai filosofică. Guvernul astăzi lucrează foarte intens la pregătirea legislației și la coordonarea acesteia cu Comisia Europeană. Toate proiectele de lege pe care le propune Guvernul sunt transmise Comisiei Europene, la Bruxelles, care e un fel de guvern al Uniunii Europene. Iar Bruxellesul verifică aceste legi și le validează, oferă avizul, face propuneri privind îmbunătățirea lor, după care Guvernul le transmite Parlamentului. Procedura în Parlament este mai simplă, pentru că este vorba de votul politic al acestor proiecte de lege.

Acolo unde Guvernul nu ajunge la un consens cu toate părțile implicate, Parlamentul intervine cu consultări publice suplimentare. Asta o vom face, de exemplu, în august. Respectiv, partea de aprobare a legilor în Parlament este mai simplă din această perspectivă.

Iar după aceea ați întrebat despre implementare. Implementarea ia timp. Acum depinde de domeniu, depinde de complexitate.

În agricultură, de exemplu, trebuie să schimbăm felul în care este subvenționată agricultura, felul în care sunt raportate parcelele de pământ, culturile agricole, istoricul și prețurile. Trebuie să implementăm un sistem informațional nou, în care să colectăm toate datele privind toate terenurile agricole și ce se cultivă pe ele. De asemenea, pentru creșterea animalelor, trebuie să îmbunătățim transparența și să colectăm date, pentru ca mai târziu să putem implementa mecanismele europene de subvenționare a agriculturii prin Politica Agricolă Comună.

În momentul aderării, subvențiile pentru agricultură nu vor mai fi finanțate din bugetul de stat al Republicii Moldova, ci vor fi finanțate din Politica Agricolă Comună a Uniunii Europene, la fel cum se întâmplă și în alte state. Și trebuie să pregătim instituțiile, trebuie să-i pregătim și pe agricultori, pe fermieri, pentru a putea absorbi aceste resurse ale Uniunii Europene din momentul aderării.

În această sesiune, bine, a fost și în sesiunea anterioară, am văzut, totuși, că opinia opoziției încă nu s-a schimbat, mai ales în raport cu foarte multe proiecte care au fost, cumva, grăbite, inclusiv din necesitate, pentru că trebuiau, probabil, aprobate astfel. Dar cum comentați, totuși, aceste lucruri? Opoziția spune că, de fapt, proiectele au nevoie de mai mult timp pentru a fi, consultate, inclusiv pentru ca să poată veni cu diferite amendamente.

Aceste opinii ale opoziției apar, de regulă, înainte de votul în prima lectură. Pentru că, într-adevăr, Guvernul își ia, de multe ori, timp pentru a finaliza proiectele de lege și, cum v-am explicat, proiectele sunt transmise și Comisiei Europene. Comisia Europeană are și ea capacitățile pe care le are și, uneori, răspunde mai târziu decât ne-am dori noi. Asta pentru că noi trimitem foarte multe proiecte, instituțiile noastre sunt foarte eficiente din această perspectivă, transmitem foarte mult la Bruxelles și, atunci, de multe ori, Guvernul aprobă în ședință proiectele de lege pe care le înaintează Parlamentului foarte aproape de termenele pe care le-am stabilit în calendar.

Și într-adevăr, se întâmplă deseori ca, din momentul în care proiectul intră în Parlament și până la prima lectură, să fie o perioadă scurtă, de câteva zile sau o săptămână. Și, în această perioadă, este adevărat că nu toți deputații reușesc să citească proiectele de lege. Ar trebui să îmbunătățim eficiența, probabil și la Guvern, ca să avem mai mult timp și noi, în Parlament.

În același timp, există perioada de două săptămâni dintre cele două lecturi, în care deputații pot să citească proiectele de lege și să intervină asupra lor cu amendamente. Din această perspectivă, este suficient timp pentru ca proiectele de lege să fie îmbunătățite în Parlament și să fie organizate și consultări publice, dacă este necesar. Deci, e o chestiune mai degrabă de eficiență la diferite etape.

Și aici, într-adevăr, optim ar fi să fie mai mult timp înainte de prima lectură în Parlament, dar trebuie să alegem între timp și calendar, pentru că avem niște angajamente.

Uniunea Europeană are și ea un calendar. O să vă dau un exemplu. În fiecare an, Comisia Europeană publică Raportul de extindere. Raportul de extindere este acel document care arată progresul tuturor statelor candidate spre aderare. Acest raport de extindere este publicat în noiembrie, dar datele pentru raport sunt colectate de două ori pe an, în mai și în septembrie.

Respectiv, noi trebuie să raportăm ce am făcut și, dacă o realizare este importantă pentru noi, trebuie să reușim să o bifăm, să o finalizăm până în august, ca să o putem raporta în septembrie, astfel încât să fie luată în calcul. Vă dați seama, este un singur raport pe an și de acel raport depinde foarte mult și opinia politică a statelor membre, ca să vadă cât de mult a progresat Republica Moldova pe toate capitolele. Respectiv, ne grăbim atunci când realizările sunt importante și din punct de vedere politic, asigurăm suficient timp între cele două lecturi, dar trebuie să livrăm pentru ca raportul să arate bine.

Și ați văzut, anul trecut, raportul a arătat foarte bine inclusiv din acest considerent. Republica Moldova a avut cel mai mare progres dintre toate statele candidate în raportul de anul trecut. Acum, anul acesta, trebuie să menținem cel puțin ritmul, viteza cu care ne mișcăm. Este adevărat că alte state au început mai devreme. Muntenegru și Albania au început mai devreme, sunt mai avansate, dar trebuie să recuperăm față de aceste state.

Vreau să vorbim un pic și despre dezinformare. Integrarea în UE este deseori ținta acesteia. Una dintre cele mai eficiente, să spunem, arme împotriva dezinformării este informarea corectă. Ce face Parlamentul, dincolo de votarea legilor, pentru a asigura această informare a cetățenilor, ca ei să înțeleagă ce înseamnă, de fapt, aderarea?

Se organizează audieri publice regulate. Noi, la Comisia pentru integrare europeană, invităm Guvernul, în medie o dată la două săptămâni, așa a fost în această sesiune, ca să raporteze progresele realizate.

Sunt 33 de capitole de negociere. Noi am avut audieri ale grupurilor de lucru pe toate capitolele, în Parlament. Sunt publice, sunt transmise live. Nu-mi dau seama câtă lume urmărește aceste transmisiuni, dar cei care sunt interesați le pot accesa, ele sunt păstrate.

De asemenea, pe proiectele de lege cele mai sensibile se organizează audieri publice suplimentare. Există și comunicarea oficială a Parlamentului, există pagina de Facebook, paginile informaționale, site-ul Parlamentului. Și atunci când apar anumite subiecte sau propaganda anti-UE exploatează dezinformarea, noi intervenim cu precizări, inclusiv deputații.

O să vă dau un exemplu, ca să fie mai concret. Am avut recent o audiere privind implementarea Planului de creștere al Uniunii Europene și, la o întrebare pe care am adresat-o eu, reprezentanta Guvernului a spus că o parte din fondul total este destinată comunicării și societății civile. Și a menționat, în mod eronat, suma de 100 de milioane de euro. Nu este vorba de 100 de milioane de euro. A venit precizarea Guvernului imediat după aceea. Bine, a fost o greșeală, reprezentanta Guvernului nu avea acea informație la îndemână, a estimat, lucrurile s-au clarificat imediat, Guvernul a venit cu o reacție.

Însă, știți cum, informația aceasta s-a rostogolit și politicienii anti-europeni au preluat-o, au exploatat această sumă de 100 de milioane de euro pentru media și societatea civilă. Încă o dată, nu există un pachet separat în Planul de creștere pentru media și societatea civilă. Nu este vorba despre un pachet separat de 100 de milioane de euro pentru media și societatea civilă. Nu există.

Doar că propaganda antieuropeană exploatează sensibilitatea oamenilor și spune că, uite, banii aceștia sunt pentru propaganda pro-guvernare și inflamează spiritele. Mai ales că oamenii de rând nu operează cu astfel de sume. Când aud de milioane de euro, nu își dau seama exact ce înseamnă asta. Pare foarte mult. Și este normal.

Și pentru mine, și pentru dumneavoastră este greu să operăm cu aceste sume. Sumele despre care vorbim în Planul de creștere reprezintă zeci, sute de proiecte care sunt incluse într-un plan și putem să discutăm despre fiecare dintre ele. Atunci când vorbim la nivel general, lumea are impresia că banii aceștia vin sau stau undeva.

Nu e vorba de un sac cu bani. E vorba de mai multe proiecte care, dacă le aduni, dau aceste sume. Deci comunicarea este foarte importantă. Este, într-adevăr, uneori prea tehnic pentru oameni să înțeleagă ce se întâmplă. Și lucrurile sunt complicate. Uniunea Europeană nu este o structură simplă.

Sunt 27 de state, fiecare cu democrațiile proprii, cu tradițiile proprii. Sunt state suverane care au decis, la un moment dat, să creeze o piață comună, să joace după aceleași reguli, să cedeze o parte din dreptul de a decide regulile către Bruxelles, către Parlamentul European, care adoptă directive. Și, în acest sistem complex, este greu să te lămurești simplu.

Bineînțeles, noi încercăm să traducem într-un limbaj mai accesibil ce aduce Uniunea Europeană. În primul rând, securitate. În al doilea rând, oportunități pentru dezvoltare economică.

Sigur că da, dar atunci când vorbim despre resursele care vin din Uniunea Europeană, este mai complicat să explicăm oamenilor cum anume ajung aceste resurse în Republica Moldova.

Bine, au fost și chestiuni poate uneori mai simple și mai ușor de înțeles. Când vorbim despre migranți, despre migrație, asta tot a fost un subiect destul de folosit, cu mențiuni precum că UE ne-ar impune să acceptăm cote de migranți.

Noi am migrat în Uniunea Europeană. Nu ne impune Uniunea Europeană. Noi, de la Comisia parlamentară, mergem și în teritoriu. Am fost în raioane, ne întâlnim cu autoritățile publice locale, cu societatea civilă, cu media, cu elevii din raioane și discutăm.

Discutăm și explicăm ce înseamnă integrarea europeană și pentru nivelul local. Pentru că cea mai mare parte a normelor, a directivelor europene, trebuie implementate de mediul de afaceri și de autoritățile locale.

De exemplu, în domeniul protecției mediului, calitatea apei, calitatea aerului, toate standardele sunt impuse de regulile europene și ele pot deveni costisitoare pentru autoritățile publice locale, pentru a asigura că, de exemplu, apa care este utilizată pentru producția din industria alimentară respectă niște norme minime, pentru ca acele produse alimentare să fie sigure pentru consumul uman și să poată fi exportate din Republica Moldova în Uniunea Europeană. Sau, în momentul aderării, să poată fi puse în vânzare pe piața unică europeană. Acum, trebuie să înțelegem de ce se întâmplă aceste lucruri, de ce Uniunea Europeană impune niște norme minime de mediu pentru toate statele.

Pentru că aceste norme minime de mediu reprezintă niște costuri. Și pentru că statele europene au căzut de acord să aibă o piață unică, în care un producător din Polonia poate să-și vândă marfa în Germania sau în Italia, iar cel din Italia poate să o vândă în Portugalia sau în Spania. Toate țările trebuie să implementeze niște niveluri minime de siguranță alimentară și de calitate, pentru ca un producător dintr-o țară să nu aibă un avantaj competitiv nejustificat, care să fie dăunător consumatorilor.

De exemplu, dacă un producător de lapte din Republica Moldova ar vrea să exporte astăzi lapte în Uniunea Europeană, ar trebui să demonstreze că nivelul de microorganisme din lapte este cel mult la standardul impus de Uniunea Europeană. Și, pentru asta, sunt necesare investiții în tehnologii, în răcirea laptelui. Respectiv, aceste investiții sunt costisitoare.

Din păcate, noi, Republica Moldova, încă nu putem exporta lapte în Uniunea Europeană pentru că, deși avem aceleași standarde ca Uniunea Europeană, producătorii noștri nu pot demonstra că pe tot lanțul de aprovizionare se respectă aceste standarde. Pentru că încă se colectează, cred, 90% din lapte sau 80% din lapte de la gospodăriile țărănești din Republica Moldova. Respectiv, concurenții de pe piața europeană a laptelui vor spune că ar fi un avantaj nejustificat pentru producătorii din Moldova, care nu au făcut investițiile la fel cum le-am făcut noi, vor veni cu prețuri mai mici, dar cu o calitate mai proastă.

De aceea, producătorii europeni nu vor permite producătorilor din Moldova să exporte, în cazul de față, lapte, decât în momentul în care vor fi făcute investițiile care vor asigura același standard, același nivel. Și asta se referă la mai multe sectoare. Pentru ca să se asigure o piață cu o concurență corectă și echitabilă între toți, toți trebuie să respecte aceleași reguli de joc.

De asta, pe unele sectoare vor fi necesare investiții. Însă oportunitățile care se deschid – este vorba despre o piață de 450 de milioane de consumatori – sunt foarte mari pentru mediul nostru de afaceri.

Piața asta este foarte aproape de noi. Suntem la graniță cu piața europeană. Apropo, România a fost un avocat deja renumit al Republicii Moldova. Cum sunt acum relațiile cu cei de peste Prut?

Suntem foarte bine. Noi, la nivel parlamentar, am avut vizite. Colegii din România, din ambele Camere ale Parlamentului, și deputații, și senatorii au venit în Republica Moldova, ne-au vizitat. Și noi am fost, la fel, într-o vizită de răspuns la București. Ambele vizite au fost în primul semestru. Avem o relație foarte strânsă cu deputații din România.

Ne susțin în Comisia pentru afaceri europene. Știu că sunt relații foarte bune și la nivel guvernamental. Iată, prima vizită a prim-ministrului Vasile Tofan a fost la București. S-a întâlnit cu premierul interimar și cu miniștrii de ramură. Ministrul energiei, ministrul infrastructurii și dezvoltării regionale s-au întâlnit cu omologii lor de acolo. Au fost mai multe vizite pe parcursul acestui semestru, din câte știu. E o relație bună și între președinți. România ne susține în continuare.

Avem și multe proiecte de infrastructură comune pe care mergem împreună.

România ne-a ajutat să renovăm grădinițe în ultimii ani. Ne-a ajutat cu multe proiecte culturale. Sunt mai multe proiecte care au fost finanțate de România în Republica Moldova.

Parlamentul intră cumva într-o pauză acum, dar procesul de integrare nu cred că poate lua o pauză. Există șanse să vă mai întruniți în această perioadă, până la deschiderea viitoarei sesiuni?

Da, a fost deja anunțat și tocmai pentru că, așa cum vă explicam, Guvernul nu întotdeauna reușește să livreze proiectele de lege cu suficient timp înainte ca ele să fie incluse pe agenda Parlamentului în prima lectură. De aceea, și aici trebuie să spunem că nu este doar vina Guvernului sau nu neapărat vina Guvernului. Volumul este foarte mare.

Sunt unele subiecte pe care noi, în Republica Moldova, nu avem neapărat toate competențele necesare și suntem ajutați de experți străini, pentru că sunt domenii în care noi nu am reglementat până acum servicii financiare. De exemplu servicii derivate, produse derivate pe piața criptomonedelor și așa mai departe, pe care nu le-am reglementat până acum și trebuie să le reglementăm. Deja, apropo, aceste proiecte au intrat în Parlament. Acum, când Guvernul le aprobă în ședință – plus că am avut și demisia Guvernului Munteanu, asta, de asemenea, a prelungit un pic procesul – am pierdut două săptămâni. Guvernul interimar nu putea să adopte proiecte de lege, de aceea a trebuit să așteptăm învestirea Guvernului Tofan.

S-au acumulat, cred că sunt în jur de 18 proiecte de transpunere a acquisului comunitar, care au fost aprobate în primă lectură doar la sfârșitul sesiunii de primăvară-vară. Respectiv, este necesar, din perspectiva calendarului, ceea ce vă spuneam eu mai devreme, că trebuie să livrăm până la sfârșitul lunii august, pentru ca aceste proiecte de lege să fie luate în considerare în Raportul de extindere din noiembrie.

Deci trebuie să le adoptăm în lectura a doua, finală, în august. Acum, noi am lăsat și timp pentru consultări, pentru că aceste proiecte trebuie să fie analizate între cele două lecturi, cum vă spuneam, iar opoziția poate să vină cu propuneri de amendamente. Respectiv, pentru aceste proiecte care au fost votate în prima lectură va fi necesară convocarea Parlamentului și a fost deja anunțată pentru zilele de 24-25 august, pentru a fi votate în lectura a doua.

Cu o săptămână mai devreme, în săptămâna care începe pe 17 august, vor fi organizate consultări publice în Parlament pe multe dintre aceste legi, pentru a finaliza procesul și pentru a verifica dacă mai sunt, eu știu, poziții divergente ale actorilor implicați. Deci, din această perspectivă, da, ne vom convoca încă o dată, în august, pentru a finaliza procesele care erau planificate pentru prima jumătate a anului.

Domnule Spatari, eu vă mulțumesc foarte mult pentru această discuție!

Mulțumesc!

Irina Boțu, IPN

Acest material este realizat în cadrul proiectului „Europa Aproape: Informare, dialog și cooperare”, finanțat de Departamentul pentru Relația cu Republica Moldova și implementat de Agenția de Presă IPN. Conținutul acestui material nu reprezintă poziția oficială a Departamentului pentru Relația cu Republica Moldova.