Obiectivele adevărate ale Tratatului de la Varșovia erau ascunse în interesele pe carte le urmărea Uniunea Sovietică în zonele de influență, iar confruntarea cu NATO era acoperirea propagandistică pentru a explica de ce a fost format acest Tratat. Opinia a fost exprimată de Anatol Țăranu, doctor în istorie, ex-ambasador al Republicii Moldova în Federația Rusă, la dezbaterea publică „Tratatul de la Varșovia: istorie fără propagandă”, organizată de Agenția de presă IPN.
Potrivit lui Anatol Țăranu, obiectivul tratatului era crearea unui puternic braț militar care putea fi folosit pe parcurs pentru extinderea socialismului peste hotarele lagărului socialist existent la moment. El spune că, în esența sa, Tratatul de la Varșovia a fost nimic altceva decât un „polițist colectiv” cu funcție polițienească de a menține dominația sovietică în zona geopolitică a Uniunii Sovietice, creată după Cel de-al Doilea Război Mondial. Acest lucru s-a manifestat plenar atunci când Tratatul de la Varșovia a intervenit în evenimentele din Ungaria din 1956, chiar dacă atunci cu preponderență au acționat unitățile militare ale Uniunii Sovietice, dar deja în 1968 acest „polițist colectiv” s-a manifestat plenar în timpul „Primăverii de la Praga”. Acesta mai avea misiunea de a ține îndeaproape, într-o singură comunitate, statele socialiste, ca nu cumva să devieze de la cursul general dictat de Moscova. Inițial, Tratatul a inclus toate statele socialiste din Europa, cu excepția Iugoslaviei.
Doctorul în istorie mai spune că, în 1951 au avut loc evenimentele de la Berlin care au demonstrat că Uniunea Sovietică, în Europa socialistă, este pusă la grea încercare. De aceea, principalul scop urmărit de URSS prin Tratatul de la Varșovia a fost consolidarea dominației sale politice în zona de influență a Europei, această consolidare a influenței trebuia să se producă inclusiv prin metode militare și acest scop a fost atins. „Spre deosebire de NATO, care niciodată nu a avut în documentele sale constitutive scopul de a interveni peste suveranitatea membrilor săi. Scopul Tratatului de la Varșovia a fost limitarea suveranității statelor care intră în zona de influență a Uniunii Sovietice. Sovieticii înțelegeau destul de bine că NATO nu prezintă un pericol nemijlocit pentru Uniunea Sovietică. Pericolul nemijlocit consta în faptul că țările socialiste s-ar putea să se desprindă, ceea ce s-a întâmplat până la urmă”, a spus Anatol Țăranu.
În aceeași ordine de idei, Anatol Țăranu a declarat că Uniunea Sovietică întotdeauna a negat cu vehemență existența „Doctrinei Brejnev”, dar au existat mai multe dovezi convingătoare indirecte care au confirmat existența acesteia. „Noțiunea de „Doctrina Brejnev” a apărut în 1968, după invazia Cehoslovaciei, când Brejnev s-a întâlnit cu reprezentanții conducerii Cehiei și el atunci a spus ceva ce a stat la baza formulei „Doctrinei Brejnev”. Aceasta însemna că Uniunea Sovietică va interveni oricând va exista un pericol pentru interesele sovietice din statele socialiste. Sovieticii întotdeauna au negat că există o asemenea doctrină chiar dacă politica sovietică se încadra perfect în ceea ce mai apoi a apărut sub genericul de „Doctrina Brejnev”.
Doctorul în istorie a mai remarcat că existența NATO este ceea ce permite Ucrainei să existe și nu permite Rusiei imperialiste să-și extindă necontrolat influența asupra zonelor din Europa. „NATO a supraviețuit, iar Pactul de la Varșovia a căzut, deoarece ultimul nu a fost nimic altceva decât un sistem politico-militar care se baza pe o economie falimentară care nu a rezistat concurenței economiei capitaliste”, a spus Anatol Țăranu.
Dezbaterea publică cu tema „Tratatul de la Varșovia: istorie fără propagandă”, este ediția a 20-a din ciclul „Impactul trecutului asupra proceselor de consolidare a încrederii și păcii”, desfășurat de Agenția de presă IPN cu sprijinul Fundației germane „Hanns Seidel”.
