Curtea Penală Internațională și Curtea Internațională de Justiție, ambele cu sediul la Haga, ar putea investiga atrocitățile care au avut loc în Ucraina. Curtea Penală Internațională examinează crime de război, crime contra umanității, genocid, în cazurile când este vorba despre răspundere penală individuală. Totodată, Curtea Internațională de Justiție examinează diferendele dintre state, așa cum s-a adresat acum Ucraina contra Federației Ruse. Chiar dacă Rusia nu recunoaște jurisdicția acestei curți, împuternicirile ei decurg din Convenția cu privire la genocid. Sunt declarații ale lui Vitalie Gamurari, doctor în drept internațional umanitar, conferențiar universitar, făcute la dezbaterea publică la tema „Atrocitățile din zonele de ocupație ale Ucrainei: despre ce vorbesc ele și ce ne obligă să facem?”, organizată de Agenția de presă IPN.

„Până la urmă, Curtea Penală Internațională are caracter complementar, Ucraina rămâne în continuare cu dreptul de a examina crimele comise pe teritoriul său în timpul acestui conflict armat internațional și, după posibilitate, de a trage la răspundere Federația Rusă. Plus că, deja de vreo 20 de ani de când este recunoscut, practic, majoritatea statelor au implementat, inclusiv Republica Moldova, principiul jurisdicției universale. Principiul jurisdicției universale presupune că, în momentul în care, de exemplu, autoritățile de la Kiev vor avea dosarul pe o persoană X, cu toate probele că el a comis crime de război și că acesta se află pe teritoriul altui stat, care nu este implicat în conflict armat, în baza acordului de cooperare se pornește această anchetă și statul respectiv, în baza principiului jurisdicției universale, poate să-l examineze și să tragă la răspundere persoana respectivă”, a subliniat Vitalie Gamurari.

În acest sens, doctorul în drept internațional umanitar a adus drept exemplu Elveția, stat care nu a avut războaie după 1815 pe teritoriul său, care, la finele anilor 90-începutul anilor 2000, a pornit dosare împotriva unor cetățeni ai fostei Iugoslavii. Aceștia se aflau, sub statut de refugiați, pe teritoriul Elveției, iar alți refugiați au adus împotriva lor probe privind comiterea crimelor de război, crimelor contra umanității în timpul conflictului respectiv. Deci, Ucraina rămâne în continuare acel subiect, care are tot dreptul să pornească examinarea tuturor acestor cazuri. Altceva e că atunci când vorbim despre Curtea Penală Internațională trebuie să înțelegem că ea are anumite capacități, ea pornește examinarea situației, însă nu are posibilitate să examineze toate cazurile. Exact așa a fost și cu Tribunalul de la Nurnberg, au fost judecate 23 de persoane, căpeteniile, iar ceilalți au fost judecați în mai multe instanțe”, a explicat conferențiarul universitar.

Potrivit lui Vitalie Gamurari, există un grup de profesori, inclusiv din străinătate, care conlucrează pentru a crea un tribunal penal ad-hoc, posibil la Harkiv, Ucraina. „Acest tribunal ar avea capacitatea cu mult mai mare de a examina zecile sau sutele de cazuri de crime de război, crime contra umanității, și atunci va avea un statut ad-hoc, la fel cum a fost pentru fosta Iugoslavie sau pentru Rwanda sau va putea substitui așa-numitele tribunale hibrid, care au fost pentru Sierra Leone. Tribunalele hibrid au fost constituite de ONU, sunt și reprezentanți din partea ONU, dar și reprezentanți ai statului care a fost agresat. Tehnic este posibil, juridic este posibil de a crea acest tribunal la Harkiv, doar că iarăși este vorba de o anumită durată de timp pentru a-l crea”, a spus doctorul în drept internațional umanitar.

Potrivit lui Vitalie Gamurari, practica demonstrează că armatele regulate, de regulă, nu comit atrocități asemeni celor care au loc în prezent în Ucraina. „Pentru că comandanții militari, cei care doresc să devină ofițeri, sunt oameni normali, de la bun început. El nu vrea să devină ofițer pentru a comite crime de război sau crime contra umanității. Am avut nu o dată practica unor mese rotunde, în cadrul cărora am explicat militarilor și în Federația Rusă, și în Ucraina, și în Belarus, care sunt legile și cutumele de război, iar nerespectarea lor nu duce la bine. În cazul dat, Federația Rusă, în mod logic, trebuie să fie cointeresată ca să aibă loc acele analize, expertize”, a opinat conferențiarul universitar.

În opinia lui Vitalie Gamurari, Republica Moldova trebuie să aibă o poziție fermă și clară în ceea ce privește războiul din Ucraina. „Nimeni nu ne obligă să participăm la acele sancțiuni care au fost impuse de către statele occidentale. Aceste sancțiuni au fost impuse în contextul în care este imposibil de a adopta o rezoluție de către Consiliul de Securitate (Federația Rusă, în calitate de membru permanent al Consiliului de Securitate ONU are drept de veto asupra deciziilor – n.r.) . În cazul în care ar fi fost sancțiuni adoptate în baza unei rezoluții a Consiliului de Securitate, atunci Republica Moldova, în baza articolului 103 al Cartei ONU, ar fi fost obligată să participe la aceste sancțiuni”, a menționat Vitalie Gamurari.  

Dezbaterea publică la tema „Atrocitățile din zonele de ocupație ale Ucrainei: despre ce vorbesc ele și ce ne obligă să facem?” este ediția a 236-a din ciclul „Dezvoltarea culturii politice în dezbateri publice”. Proiectul este desfășurat de Agenția de presă IPN, cu susținerea Fundației germane „Hanns Seidel”.