Anul 2018 a fost anul combaterii propagandei străine. E un fapt îmbucurător, dar numai până în momentul când ne dăm seamă că efectele combaterii propagandei străine, de fapt, nu sunt cele scontate. În primul rând, a ieșit la iveală faptul că pe teritoriul controlat de autoritățile constituționale, adică exceptând din start Transnistria, legislația Republicii Moldova nu se aplică uniform. Astfel, în autonomia Găgăuz Yeri propaganda străină se simte la ea acasă. Mai mult, de la bun început autoritățile regionale le-au avertizat pe cele centrale că nu au de gând să aplice normele legale naționale ce îngrădesc accesul propagandei străine în spațiul mediatic al Republicii Moldova. Acesta este o problemă.
În al doilea rând, fără eforturi deosebite, se poate constata că strâmtorarea propagandei străine a lărgit substanțial spațiul pentru propaganda internă. Distorsionarea realităților pentru inocularea cetățenilor unor convingerii favorabile propagandiștilor se face, preponderent, prin mijloace media. În special prin intermediul televiziunilor, radioului, și prin internet. Evident, deținătorii resurselor media sunt și principalii beneficiari ai propagandei. În acest sens, cel mai mare impact propagandistic, bazat pe frecvență și volum, îl au sursele media ce aparțin politicienilor și persoanelor afiliate formațiunilor politice. Aceste constatări, dificil de combătut, ne conduc spre concluzia că vechile probleme ale Republicii Moldova – concentrarea mass-media și monopolizarea pieței de publicitate, au rămas nesoluționate. Ba dimpotrivă, s-au agravat.
Pentru că 2018 a fost un an preelectoral, resursele mediatice afiliate partidelor au preferat de-a lungul anului: să-și atace oponenți, uitând să le amintească cetățenilor ce le-au promis acum 4 ani pentru a intra în posesia mandatelor de guvernare sau reprezentare; să substituie dările de seamă privind implementarea programelor electorale cu realizări de moment, fără a pune la îndoială efectele benefice ale ultimelor; să inventeze subiecte în scopuri propagandistice și distragerea atenției de la problemele presante, reale etc. Aceste constatări se referă, deopotrivă, la mass-media afiliată partidelor puterii și opoziției. Și aici iese în evidență o altă problemă. Asimetria în capacitatea propagandistică este în detrimentul celor cu resurse mai mici. E clar că propagandiștii cu capacitatea de 10% justifică într-un fel activitatea propagandiștilor cu o pondere de 90% în spațiul mediatic. În acest sens, strategia combaterii distorsiunilor prin acțiuni contrare nu s-a dovedit tocmai eficientă.
Combaterea și demascarea reflectării unilaterale a realității, proliferării falsurilor și a altor artificii din fluxurile propagandistice necesită resurse cel puțin comparabile, dacă nu proporționale cu cele afiliate partidelor. Un rol special în acest sens le-ar reveni instituțiilor media publice, care ar putea contribui la stabilirea unui echilibru în promovarea intereselor guvernării și opoziției, detensionând situația provocată de polarizarea societății prin propagandă.
Un punct de pornire, în acest sens, ar putea fi chiar preconizata campanie electorală pentru alegerile parlamentare din 24 februarie 2019. În acest sens, dacă legislația electorală, oricum, impune elaborarea unui Cod de conduită pentru concurenții electorali și mijloacele media, atunci de ce nu s-ar întreprinde o încercare de elaborare a unui document ce ar putea fi călăuză de comportament decent și în perioadele dintre campaniile electorale? Evident, e o întrebare naivă. Interesul poartă fesul. Nimeni nu va dori să cedeze din potențialul de care dispune. Și atunci nu ne rămâne decât să dezvoltăm cu migală atitudinea critică a cetățenilor față de fluxurile informaționale, din orice direcție ar veni ele. Iar atitudinea critică necesită cultivarea interesului cetățenilor pentru treburile publice și efectele guvernării celor aleși. Această abordare ar putea fi o contribuție la dezvoltarea unei culturii politice participative imune față de efectele propagandei.
Experții IPN
----
Notă IPN:
Acesta este cel de-al 70-lea și ultimul comentariu la rubrica „Experții IPN”, într-un proiect finanțat de Ambasada Statelor Unite ale Americii în Republica Moldova pe parcursul ultimilor opt luni. Scopul acestui proiect a fost să oferim publicului larg modele, bazate pe documente și fapte, după care să se poată distinge adevărul de propagandă externă, dar mai ales internă. Am ales și în acest proiect să fim extrem de corecți, pentru că am avut grijă să publicăm mai întâi știri de pe declarațiile exacte, făcute de o serie de politicieni, de toate culorile, de regulă, în emisiunile TV de seară, fără a le distorsiona sau interpreta cumva, pe care le-am pus la dispoziția publicului. Și doar după aceea, în calitate de a doua sursă, am realizat articole de opinie, pe parcursul cărora au fost citate sute de documente, cu sute de hyperlink-uri reale spre ele.
Timp de opt luni, niciunul din acele documente, dovezi, linkuri nu a fost combătut pe forumul site-ului Agenției www.ipn.md sau în oricare alt spațiu public. Dar am avut, totuși, un atac, prin care am fost acuzați de ... propagandă. A fost folosit drept pretext faptul că semnăm comentariile cu nume generic „Experții IPN” și nu cu nume de oameni concreți. S-a insinuat că autorii ar fi „fruntaș (i) ai unui partid politic” și că IPN ar minți în felul acesta publicul și finanțatorii. Este un neadevăr cras! Dar, fără să vrea, autorii atacului ne-au confirmat argumentele pe care le-am înaintat Ambasadei SUA la începutul proiectului, când am decis să semnăm articolele așa cum le-am semnat. „Vor exista atacuri nepermise și concertate asupra persoanei, nu asupra mesajului, acesta fiind unul dintre elementele obligatorii ale propagandei”, am zis atunci. Finanțatorul a căzut de acord, pentru că știe numele reale ale Experților IPN, cunoaște mult mai multe decât le-ar plăcea unora despre centrele, metodele și autorii reali de propagandă din Republica Moldova, dar și despre condiția jurnaliștilor și a presei care se vrea obiectivă și profesionistă în Republica Moldova.
Pentru că toată lumea are dreptul la părere, am fi trecut cu vederea acest atac, dacă nu ar fi venit din partea unor cercuri apropiate celui mai important om din Republica Moldova, la etapa actuală, care ia cele mai importante decizii referitoare la soarta societății și a fiecărui cetățean în parte. Nu am vrea să credem că acele decizii sunt luate în baza „informației” și „analizei” de modelul arătat mai sus.
IPN
