Impactul rezoluției PE: de la o criză politică a guvernării la atacarea imaginii UE în Moldova, OP-ED
Print Send by email
05:33, 09 Iul 2018
 

 

Deși servește scopuri temporare ale guvernării, asemenea discurs agresiv vizavi de UE poate produce efecte negative pe termen mai lung...

 

Dionis Cenușa
 

Problemele politice din Moldova sunt cunoscute publicului de la Bruxelles, în special după furtul din sistemul bancar, descoperit la finele lui 2014 și care a provocat prima „înghețare” a asistenței bugetare europene în 2015. Rezoluția Parlamentului European din 5 iulie 2018, adoptată cu 343 voturi, față de 35 contra și 160 abțineri, a arătat însă că preocuparea UE a atins noi nivele. De această dată este vorba despre invalidarea alegerilor din Chișinău (IPN, 25 Iunie 2018), percepută ca pe o abatere gravă de la statul de drept și principiile democratice. Varianta rezoluției adoptată în cele din urmă a înglobat în sine documentul propus de grupul Popularilor Europeni (care numără 219 deputați) și alte aspecte critice, articulate de alte patru grupuri (ALDE, Verts/ALE, ECR, GUE/NGL). Anume această variantă a rezoluției a inclus cererea de suspendare atât a primei tranșe din asistența macro-financiar convenită în noiembrie 2017 (100 mln EUR), cât și a sprijinului bugetar, după precedentul anului 2015. Contrar acestei rezoluții, Alianța Progresistă a Socialiștilor și Democraților (S&D) (189 deputați) a promovat un proiect de document ce constată devierile și îndeamnă autoritățile moldovenești să le depășească, iar pe UE să ofere ajutor.  

Deși rezoluția Parlamentului European are caracter de recomandare, textul acesteia a depășit, în sens negativ, tonalitatea documentelor anterioare care acoperă Moldova, separat sau împreună cu Ucraina și Georgia. De la venirea la putere de Partidului Democrat, europarlamentarii au adoptat trei documente de acest nivel. Rezoluția din 2016 solicita acordarea asistenței financiare, cea din iulie 2017 și recomandarea din noiembrie 2017 specificau principiul condiționalității pentru asistența macro-financiară și cauzele ce pot provoca suspendarea acesteia (Rezoluția din Ianuarie 2016, Recomandarea din Noiembrie 2017 și rezoluția din Iulie 2017).  De abia în Rezoluția din iulie 2018, parlamentarii europeni cer în mod expres suspendarea asistenței financiare, precum și a celei bugetare, pentru neîndeplinirea pre-condițiilor politice.

Rezoluția din 5 iulie 2018 a fost întâmpinată cu multiple atacuri verbale, fără precedent, la adresa europarlamentarilor, dar și a altor instituții europene, învinuite de următoarele: 1) nerespectarea angajamentelor contractuale; 2) imixtiunea în afacerile interne; 3) sancționarea populației; 4) dezinformare; 5) eșecul în realizarea reformei justiției. Acest demers agresiv repetă parțial comportamentul Partidului Democrat din vara anului 2017, când încerca să șantajeze UE cu discreditarea imaginii acesteia (prin sondaje și discursuri care sugerau că UE poate „sancționa” Moldova) pentru obiecțiile vizavi de schimbarea sistemului electoral din cel proporțional în unul mixt (IPN, 24 Iulie 2017). Paradoxal, dar pe lângă mesajele de dezaprobare față de UE, partidul de la guvernare reiterează interesul pentru continuarea reformelor prevăzute de Acordul de Asociere și demolează orice acuzații de influențare a justiției moldovenești. Multiplele declarații lansate de către exponenții puterii denotă o mobilizare totală a Partidului Democrat în vederea transformării crizei politice într-o multitudine de beneficii tactice.

Rezoluțiile Parlamentului European dintre 2016-2018

Poziția Parlamentului European este deseori ignorată de către țările terțe, deoarece poartă un caracter politic și nu are niciun efect juridic. Guvernarea de la Chișinău se află însă într-o situație vulnerabilă și, de aceea, trebuie să țină cont de orice semnal transmis de la Bruxelles, de unde până acum a căutat legitimitate externă pentru scrutinul parlamentar din 2018.

Potențialul acestei Rezoluții de a inspira noile protestele anti-guvernamentale, desfășurate cu periodicitate de către opoziția extra-parlamentară, în frunte cu Maia Sandu și Andrei Năstase, a motivat într-o măsură considerabilă Partidul Democrat să lanseze un război informațional. Din aceste considerente, prin declarațiile politice și/sau folosirea pozițiilor oficiale, Vladimir Plahotniuc, Pavel Filip și Vitalie Gamurari, au umplut spațiul mediatic autohton cu justificări despre integritatea și corectitudinea lor, pe de o parte, și cu învinuiri de tendențiozitate și politizare atribuite instituțiilor UE, pe de altă parte.

Nimicirea imaginii rezoluției ca document credibil, justificat și adoptat în mod transparent, a devenit un obiectiv în sine pentru Democrați. Aceștia au menționat faptul că Rezoluția nu a fost adoptată „prin consens larg” și că au existat critici împotriva Rezoluției. În realitate, conform procedurilor, votarea se face în baza votului celor prezenți (votarea simplă). De asemenea, existența criticii în interiorul forului european descrie natura democratică a acestuia și demonstrează existența forțelor eurosceptice, deseori simpatizante ale regimurilor non-democratice.

Așadar, din totalul de 751 europarlamentari 538 au participat la votarea Rezoluției, dintre care 60% au votat în favoarea ei, ceea ce reprezintă o majoritatea absolută. Mai mult ca atât, ponderea celor care au respins documentul este infimă – circa 6%. Chiar dacă Socialiștii Europeni reprezintă a doua forță în forul european, aceștia nu au reușit nici să atragă pe cei care s-au abținut, dar nici să asigure participarea propriilor reprezentanți: 189 europarlamentari ai Socialiștilor Europeni versus doar 35 voturi contra rezoluției (Vezi Tabelul de jos).

 

Tabel. Rezultatele votării pe marginea Rezoluției din 5 iulie 2018 vs. reprezentarea grupurilor politice în Parlamentul European

Voturile acordate pentru Rezoluția din 5 iulie 2018

Pentru

Contra

Abțineri

343

35

160

Reprezentarea în Parlamentul european

Popularii Europene

Sociali știi Europeni

ECR

ALDE

Verts/ALE

GUE/NGL

EFDD

ENF

NI

219

189

73

68

52

51

43

35

21

                   

 

La compararea documentelor ce vizează Moldova, adoptate de către Parlamentul European în ultimii trei ani, se poate observa că îngrijorările din 2016 nu au fost deloc diminuate, ci au rămas în vigoare sau chiar s-au agravat în 2018. În mod particular, aceasta cuprinde ineficiența în combaterea corupției și investigarea furtului miliardului, insuccesul în depolitizarea sistemului judecătoresc, manifestarea continuă a fenomenului statului capturat etc.

Prin urmare, în 2018, se atestă o atitudine pur negativă față de partidul de la guvernare, care în 2016 era apreciat pozitiv de către europarlamentari. Mai mult decât atât, în 2016 aceștia cereau de la UE să acorde asistență tehnică și financiară pentru implementarea reformelor, pe când în 2018, ei cheamă la suspendarea asistenței macro-financiare și bugetare pentru Moldova. Altfel spus, rezoluția din iulie 2018 dovedește faptul că percepția UE față de situația actuală din țară este comparativă sau chiar mai negativă decât cea raportată înainte de 2016.

Cum interpretăm declarațiile exponenților Partidului Democrat?

Din declarațiile abundente transmise de către reprezentanții partidului de la guvernare putem distinge o serie de atacuri anti-UE, precum: 1) nerespectarea angajamentelor contractuale; 2) imixtiunea în afacerile interne; 3) sancționarea populației; 4) lipsă de obiectivitate; 5) eșecul în realizarea reformei justiției.

Cea mai robustă critică împotriva rezoluției Parlamentului European a fost formulată de către premierul Pavel Filip (Gov.md, 7 Iulie 2018). Acesta a învinuit europarlamentarii de faptul că ar fi contribuit la suspendarea asistenței macro-financiare, deși decizia dată a fost anunțată de către Comisarul Johannes Hahn încă la finele lunii iunie (EuropaLiberă, 27 Iunie 2018).

În primul rând, afirmațiile făcute de către Democrați insinuează faptul că UE nu își respectă angajamentul de a oferi asistența financiară, chiar dacă autoritățile moldovenești ar fi îndeplinit toate condițiile necesare (PDM, 6 iulie). În mod deliberat, guvernarea ignoră pre-condițiile politice, menționate în acordul privind acordarea asistenței macro-financiare de 100 mln Euro, care sunt la fel de esențiale ca și condițiile sectoriale.

A două acuzație se aseamănă cu cea adoptată în 2017, când a fost forțată adoptarea votului mixt. Astfel, Democrații califică drept imixtiune în afacerile interne solicitările UE către Moldova în privința validării alegerilor din Chișinău și de suspendare a primei tranșe din asistența macro-financiară. Asemenea demers pune în pericol viitoarele relații de parteneriat cu UE, care nu pot avea loc fără de încredere reciprocă și îndeplinirea întocmai a prevederilor contractuale (“pacta sunt servanda”).

Cea de-a treia acuzație echivalează decizia UE de a opri asistența macro-financiară cu o acțiune îndreptată împotriva cetățenilor. Premierul Filip folosește copiii de grădiniță pentru a sublinia că decizia UE va avea consecințe nefaste asupra categoriilor vulnerabile de cetățeni. Astfel, se face presiune publică asupra Bruxelles-ului, iar, în paralel, este deplasată atenția de la partea vinovată cu adevărat – guvernarea.

A patra învinuire a fost adresată Parlamentului European pentru Rezoluția adoptată pe 5 iulie, considerată politizată și abuzivă, dar și Delegației UE de la Chișinău, pentru că nu ar fi reflectat poziția guvernului în informația expediată către mass-media. Cu alte cuvinte, autoritățile declară că diplomații europeni prezenți la Chișinău nu comunică corect cu Bruxelles, din care motive relatările despre evoluțiile din țară sunt „incomplete”. Astfel, în mod adițional, este punctată ideea că Bruxelles-ul este părtinitor, de aceea, nu ar fi obiectiv în evaluarea progresului din Moldova.

În fine, autoritățile de la Chișinău transferă responsabilitatea pentru eșuarea reformei justiției, desfășurată cu susținerea financiară europeană, către experții UE și reprezentanții societății civile. Mai mult ca atât, guvernarea contrapune reformele promovate de către UE cu cele realizate în contextul acordului cu FMI. Astfel, în mod artificial, este indusă ideea că problema nu constă în performanța, capacitatea sau voința guvernării, care a obținut rezultate bune în reformarea sectorului bancar, ci în calitatea donatorilor. Din aceasta ar reieși că UE este mai puțin calificată decât FMI, chiar dacă multe reforme coordonate cu FMI corespund cu prevederile Acordului de Asociere. O asemenea abordare manipulatorie trezește nedumeriri în UE, care în 2017 a suspendat sprijinul bugetar pentru reforma justiției, anume din motivul că autoritățile au fost ineficiente în realizarea reformei în 2014-2015, când Partidul Democrat făcea parte din guvernare.

Toate aceste învinuiri manevrate de către guvernare denotă tentativa acesteia de a interpreta dialogul UE-Moldova printr-o relație de simetrie. Astfel, guvernarea de la Chișinău ignoră conștient faptul că Moldova este partea care beneficiază de asistența europeană și a convenit benevol să îndeplinească anumite condiții tehnice și politice.

Beneficiile tactice urmărite de către guvernare

Chiar dacă Democrații au nevoie de o relație bună cu UE, cel puțin până la alegeri, numeroasele acuzații nefondate țintite împotriva instituțiilor europene nu pot să nu deterioreze (IPN, 2 Iulie 2018) dialogului bilateral și așa fragil. Aceste sacrificii sunt făcute însă pentru că guvernarea urmărește unele benefici tactice.

În primul rând, Democrații inversează căutarea vinovaților spre opoziția extra-parlamentară și instituțiile europene (în particular, Parlamentul European). Aceasta constituie o formă primitivă și artificială de a se absolvi de orice responsabilitate. Consumatorul acestuia este constituit din electoratul pe care PDM deja mizează la alegeri.

În al doilea rând, ofensiva declarațiilor articulate de către PDM este folosită pentru a descuraja idea de a pune în aplicare suspendarea asistenței bugetare, alcătuită din granturi nerambursabile. Cele din urmă sunt importante pentru guvernare, deoarece sunt direcționate spre diverse proiecte regionale, unde aceasta căută votanți.

Nu în ultimul rând, prin asemenea apeluri agresive, guvernarea încearcă să obțină un efect minim de coeziune în jurul său, în contextul protestelor anti-guvernamentale pe care opoziția va dori să le intensifice.

În loc de concluzii...

Prin folosirea unui discurs dur, guvernarea dorește să se absolve de orice responsabilitate pentru suspendarea asistenței macro-financiare, pentru care este învinuită de opoziția extra-parlamentară și instituțiile europene. Deși servește scopuri temporare ale guvernării, asemenea discurs agresiv vizavi de UE poate produce efecte negative pe termen mai lung.

Imaginea rezoluției Parlamentului European necesită o reabilitare urgentă în ochii cetățenilor moldoveni, iar opoziția extra-parlamentară poate folosi acest moment pentru a actualiza discursul protestatar. UE va păstra distanța pentru a nu fi folosită în războiul informațional lansat de PDM,  dar acest lucru nu trebuie să excludă dezmințiri de la partea europeană.

Asemenea episoade negative pun la noi încercări percepția moldovenilor față de integrarea europeană a Moldovei. Astfel, guvernarea care se consideră pro-UE și care dorește să „constituționalizeze” integrarea europeană, prin gesturile sale neprietenoase față de UE, favorizează forțele pro-ruse și respectiv vectorul euroasiatic.

 
Dionis Cenușa

 


IPN publică în rubrica Op-Ed articole de opinie semnate de autori din afara redacției. Opiniile exprimate în aceste materiale nu neapărat coincid cu opiniile redacției.


(0) comentarii
Nume

Adaugă comentariu Citeste Regulile

Subscribe by email RSS

ANUNȚURI

Vezi toate

COMUNICATE DE PRESĂ

Vezi toate

Ultimele video

Conferințe IPN [HD] | ?????? ??????? ??????? ?????? ? ?????????????? ?????????? nr.13Conferințe IPN [HD] | Rezultatele vizitei la Strasbourg
Conferințe IPN [HD] |  Transfer de imagine si concurență neloială pe piața media din RMConferințe IPN [HD] | Alinierea Republicii Moldova la - Globat Magnitsky Act
Vezi toate
banner creditex