Alexandru Tănase: Există deosebiri esențiale între hotărârile CCM și atitudinile politice, interviu IPN
Print Send by email
05:10, 14 Mar 2016

„Atitudinile politice se deosebesc de hotărârile Curții Constituționale prin faptul că primele nu au nevoie de argumente legale”. Acesta este laitmotivul interviului solicitat de Valeriu Vasilică președintelui Curții Constituționale a Moldovei, Alexandru Tănase, pe marginea Hotărârii CCM din 4 martie 2016, discutată pe larg în societatea moldovenească.
---

- Domnule Tănase, la 4 martie, CCM a adoptat o decizie care redă cetățenilor dreptul de a alege șeful statului. Unii au salutat această decizie, alții au criticat-o. Criticii susțin că decizia Curții are valențe politice și că doar Parlamentul este cel care trebuie să opereze modificări în Constituție, și nu Curtea Constituțională.

-
Toate hotărârile tuturor curților constituționale din lume au valențe politice. Atât timp cât o curte constituțională poate modifica sau anula o lege care, de fapt, este o expresie a voinței politice, orice decizie a sa are valențe politice. Decizia Curții Constituționale din 4 martie 2016 este criticată de acel cerc îngust de persoane care critică toate deciziile Curții, indiferent care ar fi ele. Cei care la 29 decembrie 2015 acuzau Curtea că a favorizat Partidul Democrat în procesul de formare a Guvernului, astăzi acuză la fel de vocal Curtea că a împiedicat același Partid Democrat să aleagă un Președinte prin Parlament. Mai mult, constat cu tristețe că mulți dintre cei care comentează acest subiect nici nu au citit această hotărâre. Din reacțiile pe care le-am văzut, este evident că majoritatea au judecat această hotărâre exclusiv din perspectiva propriilor interese sau a preferințelor politice. Or, rațiunile și atitudinile politice se deosebesc de hotărârile Curții Constituționale prin faptul că primele nu au nevoie de argumente legale.  

- Și cum rămâne cu argumentul că doar Parlamentul poate modifica Constituția?

-
Fără nicio îndoială că Parlamentul este cel care poate modifica Constituția. Mai nou, după 2010, Curtea Constituțională a decis că, în anumite condiții, modificarea Constituției poate avea loc și prin referendum. Curtea Constituțională nu are asemenea competențe, de altfel nici nu văd cum ar face acest lucru. În același timp, Curtea Constituțională este unica autoritate abilitată de Constituție să verifice constituționalitatea legilor adoptate de Parlament, inclusiv a legilor de modificare a Constituției. Constituția nu poate fi modificată fără avizul Curții Constituționale sau cu depășirea sau ignorarea acestui aviz. Anume din aceste considerente, legiuitorul constituant a stabilit la articolul 141 că proiectele de legi constituționale pot fi prezentate Parlamentului doar cu avizul Curții Constituționale. Prin urmare, Curtea Constituțională este singura autoritate constituțională care are dreptul să verifice respectarea avizelor sale și să invalideze legile care sunt adoptate de Parlament cu încălcarea acestor avize. Chiar dacă, în consecință, invalidarea unei legi de modificare a Constituției conduce implicit la eliminarea din Legea Supremă a unui text introdus prin fraudă constituțională, această procedură nicidecum nu poate fi considerată o modificare a Constituției. În esență, este o problemă juridică destul de simplă, chiar dacă impactul este unul destul de mare.

- Care este esența amendamentului din 2000 introdus în Parlament fără avizul Curții Constituționale?

-
Curtea Constituțională a avizat proiectul care prevede alegerea șefului statului cu majoritatea deputaților aleși (51 de voturi din 101), iar deputații au modificat substanțial acest proiect, incluzând o altă majoritate, de 3/5 (61 de voturi din 101). Primul efect pervers al cotei de 3/5 a fost substituirea voinței populare cu voința ocultă a unor cercuri de interese și grupuri politice. Secretarul General al Consiliului Europei a numit acest efect – efectul statului captiv. Al doilea efect pervers l-a constituit denaturarea totală a procesului politic, astfel încât deciziile de numire a șefului statului constituiau nu o alegere a unui lider al statului, ci mai degrabă un vot din obligație pentru a nu pierde beneficiile mandatului de deputat în cazul dizolvării Parlamentului. De fapt, a fost instituit un mecanism de alegeri prin constrângere. Din stenograma ședinței Parlamentului din 5 iulie 2000 rezultă univoc că autorii acestor modificări în Parlament au urmărit anume acest scop, de a crea posibilitatea dizolvării Parlamentului un număr infinit de ori, până se va obține alegerea persoanei convenabile.

- Ce efecte a produs această modificare?

-
Cel mai grav efect este cel al instabilității instituționale cronice și al posibilității dizolvării la nesfârșit a Parlamentului pe motiv de nealegere a Președintelui. Sistemul creat de această reformă a dinamitat un întreg spectru politic în anul 2005. Pentru a evita dizolvarea Parlamentului, formațiuni politice cu doctrine diametral opuse au fost, de fapt, forțate să voteze Președintele, denaturând votul oferit de electorat. Prețul acestei modificări l-a constituit distrugerea și dispariția după 2005 a mai multor actori politici, inclusiv a unor partide istorice. După 2009 încoace, am avut o perioadă de aproape 3 ani de interimat, ceea este, în principiu, aproape egal cu un mandat al unui președinte plenipotențiar. Despre ce fel de separație a puterilor în stat putem vorbi, când funcțiile legislative și executive sunt cumulate pentru aproape un întreg mandat? Este doar o mică parte a multiplelor efecte perverse generate de frauda constituțională din 2000. Perpetuarea acestui sistem ar fi condus la instabilitate cronică sau la alte soluții obscure, total netransparente, care ar lipsit un eventual Președinte ales în Parlament de orice legitimitate în fața cetățenilor.

- O altă întrebare care au formulat-o unii analiști politici este de ce anume acum a venit această decizie a Curții Constituționale?

- Curtea Constituțională nu poate pronunța hotărâri din oficiu, ci doar la sesizare. Sesizarea dată a fost depusă la 12 noiembrie 2015, de către fracțiunea PLDM, care la acea vreme era unul dintre cele mai importante grupuri parlamentare de opoziție. Termenul limită de șase luni pentru examinarea sesizării era 12 mai 2016. Prin urmare, Curtea se afla în interiorul termenului legal de examinare. Deși avem o agenda destul de aglomerată, Curtea a decis să dea o soluție pe marginea acestei sesizări până la expirarea mandatului actualului Președinte al Republicii Moldova, pentru ca decizia să aibă un efect util, să fie aplicabilă. Dacă ar fi pronunțat o decizie după declanșarea mecanismului de alegere a Președintelui prin Parlament, aceasta ar fi însemnat o intervenție în procesul alegerilor și o modificare a regulilor de joc în timpul jocului. Acum însă, din moment ce mandatul Președintelui încă nu a expirat, mecanismul de alegere a următorului Președinte de către întreg poporul va fi declanșat conform noii proceduri, într-o manieră de maximă previzibilitate în situația dată. O ocazie mai potrivită pentru rezolvarea acestui impas constituțional, care durează mai bine de 16 ani, pur și simplu nu exista.

- Cu toate astea, mulți s-au arătat surprinși de această decizie…

-
Și eu am rămas surprins când la 4 martie în sala de ședințe erau doar două camere care, de obicei, transmit live evenimentele. În rest, niciun reprezentant mass-media. Și asta în condițiile în care despre depunerea acestei sesizări la 12 noiembrie 2015 s-a relatat la toate buletinele de știri, iar ședința din 4 martie 2016 a fost anunțată public. Am fost foarte mirat că la ședință a venit doar dl deputat Valeriu Ghilețchi. Niciun alt autor al sesizării din ceilalți 17 nu a venit, deși au fost invitați. Nimeni nu a manifestat niciun interes pentru această speță, după care adresează întrebări „retorice”, de genul „de ce anume acum”?

- Pe lângă criticii tradiționali ai Curții Constituționale am observat o atitudine rezervată și a directorului IDIS Viitorul, Igor Munteanu...

-
Înțeleg perfect nemulțumirea dlui Munteanu, cu atât mai mult cu cât cunosc și adevăratele motive ale acesteia… Ne cunoaștem de ani buni cu domnul Munteanu, din aceste considerente cred ca pot să-mi permit sa-i fac o sugestie prietenească. Este imposibil să prinzi o pisică neagră într-o cameră obscură, cu atât mai mult dacă ea acolo nu există… Ar fi util să-și amintească cum acești trișori de meserie l-au fentat public pe primul Președinte al Curții Constituționale, regretatul Pavel Barbalat, oferindu-i garanții că va fi votat de Parlament ca figură de compromis, pentru ca, în final, să nu-l voteze nici măcar cei care au semnat pentru înaintarea candidaturii sale. Este cazul ca domnia sa să iasă din zona iluziilor și să înțeleagă că această promiscuitate politică nu este capabilă, prin definiție, să numească un șef al statului care să-și impună autoritatea în fața societății. Nu am niciun dubiu că decidenții ar fi acceptat propulsarea în această funcție doar a unei persoane total controlabile, fapt care ar fi golit instituția de orice conținut.

- Criticile dlui Munteanu nu s-au referit doar la ultima decizie. Dumnealui a criticat Curtea Constituțională și pentru faptul că a extins numărul de subiecți cu drept de acces la Curte prin „actio popularis”…  

-
Domnia sa comite o serie de greșeli pe care le comit, de obicei, persoanele cu o cunoștință mai sumară a dreptului constituțional. Aș începe cu a preciza că CCM nu a „recunoscut dreptul cetățenilor de a depune petiții de neconstituționalitate prin actio popularis”. Dacă domnul Munteanu va dori, sunt gata sa mă vad cu el oricând pentru a-i explica diferența dintre o petiție de neconstituționalitate prin actio popularis și excepția de neconstituționalitate, care este, de fapt, un control concret de constituționalitate. Tot necunoașterii mecanismelor constituționale i se datorează și concluzia privind existența „riscului privind numărul excesiv de mare de sesizări cărora Curtea nu le va putea face parte”. Dacă dl Munteanu ar fi consultat studiile privind proiectele de reformă a CCM, ar fi aflat spre surprinderea domniei sale că, de fapt, tocmai acestea erau și recomandările experților Uniunii Europene.

- La rândul său, Maia Sandu a calificat această decizie a Curții ca fiind „controversată din punct de vedere juridic”…

-
În asemenea situații îmi amintesc de regretatul Aureliu Busuioc care spune că politicienii și polițiștii au răspunsuri imediate la orice întrebare. Nu știam că dumneaei este specialist în drept constituțional. Întotdeauna am simpatizat-o pe Maia Sandu, dar nu voi ascunde că am o atitudine rezervată față de cei care au răspunsuri imediate la orice întrebare, cu atât mai mult față de cei care califică drept „controversate” și „suspecte” decizii pe care nu le-au citit și care nu cred că au pregătirea profesională necesară să dea asemenea calificative.

- Doamna Sandu mai declară că nu este justificată declararea censului de vârstă ca fiind constituțional.

- Curtea a decis să invalideze doar acele prevederi care au generat dezechilibre instituționale. În special, este vorba despre modificarea substanțială a proiectului inițial avizat de Curte, în partea ce ține de modificarea la 3/5 a numărului de voturi necesare pentru alegerea Președintelui în Parlament. Anume această modificare a creat blocaje și crize permanente. Curtea a decis că modificarea vârstei de la 35 la 40 de ani nu este o modificare substanțială și nu a afectat esența și unitatea materiei constituționale în niciun fel. Cei care au alt punct de vedere, ar fi bine să argumenteze ce dezechilibre instituționale a generat această modificare tehnică din anul 2000 și până astăzi, astfel încât să justifice neconstituționalitatea ei. Vreau să aud măcar un argument prin ce anume modificarea censului de vârstă afectează unitatea materiei constituționale.

- Aceleași critici au fost enunțate și de către Renato Usatîi. Dumnealui susține ca a fost din nou scos din cursa electorală.

- Domnul Usatîi nu a fost în nicio cursă electorală. Prin urmare, nici nu avea de unde să fie exclus. La acest capitol cadrul normativ a rămas intact. Despre faptul că el are o vârstă mai mică de 40 de ani am aflat după adoptarea hotărârii, de la o fostă colegă de la Ministerul Justiției. Puteți fi sigur că nici restul judecătorilor nu i-au consultat CV-ul înainte de a decide că păstrarea censului de vârsta este constituțională.

- Există și alte curți constituționale care verifică legi de modificare a constituției?

- Desigur. Hotărârea CCM din 4 martie 2016 este motivată exhaustiv și este în corespundere perfectă cu jurisprudența anterioară a CCM, cu practica altor curți constituționale și a recomandărilor Comisiei de la Veneția. Printre statele europene care practică un control jurisdicțional de fond a amendamentului constituțional, cel mai cunoscut model este cel al Germaniei, ultima decizie în acest sens fiind verificarea în 2009 a amendamentelor constituționale în contextul Tratatului de la Lisabona. Exemple în care instanțele constituționale au invalidat amendamentele la Constituție mai pot fi găsite în alte țări cu un nivel avansat de democrație, cum ar fi Austria, Bulgaria, Africa de Sud. În anul 2013, Curtea Constituțională din Lituania, după 12 ani de la adoptare, a invalidat amendamentele operate în Constituție, în anul 2002, privind competențele Băncii Centrale a Lituaniei, deoarece au fost adoptate cu încălcarea procedurii. La fel ca și în cazul Moldovei, textul proiectului de lege a fost modificat neconstituțional în Parlament. O speță foarte interesantă de control jurisdicțional al amendamentului constituțional poate fi găsită în Turcia. Într-o hotărâre din 5 iunie 2008, Curtea a efectuat o verificare de fond a unui amendament constituțional adoptat, care permitea purtarea vălului în universități. Așa că noi nu suntem nici pe departe prima Curte care a adoptat o asemenea decizie.

- De ce a fost necesară intervenția Curții Constituționale din moment ce Platforma DA inițiase un referendum cu același obiect? Care va fi soarta acestei inițiative?

-
Ar fi ridicol să ceri unei curți constituționale să adopte decizii în funcție de șansele ipotetice ale unor actori politici să organizeze un referendum constituțional. Din moment ce Curtea a fost sesizată, ea era obligată să se pronunțe pe marginea acestei sesizări. În altă ordine de idei, vreau să vă amintesc ca în 2010 a fost organizat un referendum exact în aceeași problemă și oamenii n-au ieșit la vot. Prin urmare, nimic nu poate să garanteze șansele de succes ale unei asemenea inițiative. În ceea ce privește inițiativa populară, înregistrată în noiembrie 2015 la Comisia Electorală Centrală, grupul de inițiativă nu are decât să-și continue activitatea și să încerce să organizeze un referendum în privința celorlalte două chestiuni pe care le-au formulat (micșorarea numărului de deputați în Parlament și excluderea imunității parlamentare). Acest lucru este posibil, deoarece CCM a indicat organizatorilor referendumului să separe întrebările și să colecteze semnături pentru fiecare întrebare pe liste de subscripție. Astfel, deși întrebarea privind alegerea președintelui a decăzut, celelalte două probleme pot fi supuse la vot.

- Ce formă de guvernământ vom avea în Moldova după decizia din 4 martie 2016?

-
Moldova rămâne a fi o republică parlamentară, doar că președintele va fi ales de întreg poporul. Modele similare avem în Cehia, Lituania, Turcia, Finlanda etc. Din aceste considerente, orice discuții despre „intervenția CCM pe tema reformei regimului politic” sunt speculații pure sau o elementară necunoaștere a problemei. Dincolo de discuțiile academice privind denumirea regimului politic, precizez că hotărârea CCM nu atinge nici o atribuție a Președintelui. Mai mult ca atât, este valabilă o amplă jurisprudență a CCM prin care rolul Președintelui este ponderat și adaptat regimului parlamentar.

- Care sunt efectele practice ale Hotărârii CCM din 4 martie 2016?

-
Este evitat definitiv orice blocaj instituțional pe motivul nealegerii Președintelui. Această sursă de blocaj a fost eliminată. Președintele nu va mai fi obiectul unor înțelegeri și târguri obscure, ci va fi emanația poporului, care este suveranul puterii de stat. Nu vom mai asista la aranjamente de culise pentru acumularea voturilor necesare alegerii șefului statului, deoarece este mult mai complicat să corupi un întreg popor, decât anumite persoane în parte. Prin urmare, viitorul Președinte va avea cu totul alt nivel de legitimitate.

- Care este impactul deciziei CCM asupra mandatelor și actelor emise de cei doi președinți aleși conform procedurii parlamentare?

- Curtea a precizat în termeni foarte clari că hotărârea nu produce niciun efect asupra mandatelor președinților aleși de către Parlament, la fel cum nu are niciun impact direct și automat asupra actelor emise de cei doi președinți. Prin urmare, atât mandatele, cât și actele emise de domnii Voronin și Timofti sunt perfect valabile și legale, neexistând niciun dubiu în acest sens. Chiar în dispozitivul hotărârii este indicat expres că aceasta produce efect exclusiv pentru viitor.


(4) comentarii
посторонний
17:12, 14 Martie 2016

Неудивительно, но Александру Тэнасе забыл указать для референдума третий, самый главный вопрос для управлениЯ независимым государством: "Все чиновники и избираемые представители государственной власти должны иметь только одно единственное гражданство - Молдавское".

Serghei Sprincean
17:59, 14 Martie 2016

Un interviu foarte profesionist al lui Valeriu Vasilică. Cu tot luxul de argumente aduse de către distinsul preşedinte al Curţii Constituţionale a Moldovei Alexandru Tănase, în a susține și a explica consecințele pozitive pe termen lung pentru societatea din Republica Moldova a Hotărârii CC din 4 martie 2016, probabil merita de a fi luată în calcul, înainte de a fi fost pronunțată Hotărârea, efectele ei perturbatoare pentru ”ordinea” și ”mersul obișnuit al lucrurilor” din viața sociopolitică moldovenească. Astfel, politicienii și electoratul (fără discuții - mai des victime ale amendamentului din 2000), obișnuiți cu ”dezechilibre instituţionale”, printr-o inerție firească și suficient motivată, își făceau anumite calcule și planuri legate de specificul (bun sau rău) al sistemul existent la acel moment. Deci, consider că ar fi fost mult mai benefic pentru toți o ”pregătire” morală prealabilă a societății pentru o astfel de Hotărâre a CC, prin inițierea unui dialog de informare (nu negocieri) cu societatea civilă, mediul academic și actorii politici din Republica Moldova. O astfel de perioadă de pregătire ar fi atenuat considerabil din violența criticilor aduse ulterior și ar fi ”dezarmat” răuvoitorii veșnic nemulțumiți de deciziile CC oricare ar fi ele, de care amintește dl. Alexandru Tănase în interviu. Rămâne cert faptul că cel mai important efect de până acum al Hotărârii CC din 4 martie 2016 nu a fost eliminarea (definitivă, după cum se dorea) a blocajului politic legat de alegerea Președintelui RM (fapt care încă se cere a fi probat după un ciclu electoral), ci bulversarea și perturbarea vieții politice autohtone, cu implicații de lungă durată asupra reașezării și necesității de reafirmare a centrelor decizionale ale politicului moldav. Așa sau altfel, Curtea Constituţională a Moldovei se impune prin efectele catalizante ale deciziilor sale, mai cu seamă datorită personalității preşedintelui acestea - Alexandru Tănase, ca un actor de o importanță sociopolitică fundamentală în Republica Moldova.

Serghei Sprincean
17:59, 14 Martie 2016

Un interviu foarte profesionist al lui Valeriu Vasilică. Cu tot luxul de argumente aduse de către distinsul preşedinte al Curţii Constituţionale a Moldovei Alexandru Tănase, în a susține și a explica consecințele pozitive pe termen lung pentru societatea din Republica Moldova a Hotărârii CC din 4 martie 2016, probabil merita de a fi luată în calcul, înainte de a fi fost pronunțată Hotărârea, efectele ei perturbatoare pentru ”ordinea” și ”mersul obișnuit al lucrurilor” din viața sociopolitică moldovenească. Astfel, politicienii și electoratul (fără discuții - mai des victime ale amendamentului din 2000), obișnuiți cu ”dezechilibre instituţionale”, printr-o inerție firească și suficient motivată, își făceau anumite calcule și planuri legate de specificul (bun sau rău) al sistemul existent la acel moment. Deci, consider că ar fi fost mult mai benefic pentru toți o ”pregătire” morală prealabilă a societății pentru o astfel de Hotărâre a CC, prin inițierea unui dialog de informare (nu negocieri) cu societatea civilă, mediul academic și actorii politici din Republica Moldova. O astfel de perioadă de pregătire ar fi atenuat considerabil din violența criticilor aduse ulterior și ar fi ”dezarmat” răuvoitorii veșnic nemulțumiți de deciziile CC oricare ar fi ele, de care amintește dl. Alexandru Tănase în interviu. Rămâne cert faptul că cel mai important efect de până acum al Hotărârii CC din 4 martie 2016 nu a fost eliminarea (definitivă, după cum se dorea) a blocajului politic legat de alegerea Președintelui RM (fapt care încă se cere a fi probat după un ciclu electoral), ci bulversarea și perturbarea vieții politice autohtone, cu implicații de lungă durată asupra reașezării și necesității de reafirmare a centrelor decizionale ale politicului moldav. Așa sau altfel, Curtea Constituţională a Moldovei se impune prin efectele catalizante ale deciziilor sale, mai cu seamă datorită personalității preşedintelui acestea - Alexandru Tănase, ca un actor de o importanță sociopolitică fundamentală în Republica Moldova.

Serghei Sprincean
18:00, 14 Martie 2016

Un interviu foarte profesionist al lui Valeriu Vasilică. Cu tot luxul de argumente aduse de către distinsul preşedinte al Curţii Constituţionale a Moldovei Alexandru Tănase, în a susține și a explica consecințele pozitive pe termen lung pentru societatea din Republica Moldova a Hotărârii CC din 4 martie 2016, probabil merita de a fi luată în calcul, înainte de a fi fost pronunțată Hotărârea, efectele ei perturbatoare pentru ”ordinea” și ”mersul obișnuit al lucrurilor” din viața sociopolitică moldovenească. Astfel, politicienii și electoratul (fără discuții - mai des victime ale amendamentului din 2000), obișnuiți cu ”dezechilibre instituţionale”, printr-o inerție firească și suficient motivată, își făceau anumite calcule și planuri legate de specificul (bun sau rău) al sistemul existent la acel moment. Deci, consider că ar fi fost mult mai benefic pentru toți o ”pregătire” morală prealabilă a societății pentru o astfel de Hotărâre a CC, prin inițierea unui dialog de informare (nu negocieri) cu societatea civilă, mediul academic și actorii politici din Republica Moldova. O astfel de perioadă de pregătire ar fi atenuat considerabil din violența criticilor aduse ulterior și ar fi ”dezarmat” răuvoitorii veșnic nemulțumiți de deciziile CC oricare ar fi ele, de care amintește dl. Alexandru Tănase în interviu. Rămâne cert faptul că cel mai important efect de până acum al Hotărârii CC din 4 martie 2016 nu a fost eliminarea (definitivă, după cum se dorea) a blocajului politic legat de alegerea Președintelui RM (fapt care încă se cere a fi probat după un ciclu electoral), ci bulversarea și perturbarea vieții politice autohtone, cu implicații de lungă durată asupra reașezării și necesității de reafirmare a centrelor decizionale ale politicului moldav. Așa sau altfel, Curtea Constituţională a Moldovei se impune prin efectele catalizante ale deciziilor sale, mai cu seamă datorită personalității preşedintelui acestea - Alexandru Tănase, ca un actor de o importanță sociopolitică fundamentală în Republica Moldova.

Nume

Adaugă comentariu Citeste Regulile

Subscribe by email RSS