Apropierea Moldovei de spațiul european – pe plan politic și economic -  a fost mereu o alegere asumată a guvernărilor moldovenești, neimpusă din exterior. Guvernele inițiale din perioada post-sovietică (anii ’90), după care regimul Partidului Comuniștilor (2000-2009) și ulterioarele guverne așa-zis pro-europene (2009-2017), au acceptat apropierea și integrarea europeană, întâi de toate, din raționamente pragmatice  - economice, și doar după aceea din motive politice.

Intrarea în joc a oligarhilor politici a transformat discursul pro-european, dar în mod nefavorabil pentru acele forțe care vor un model european de funcționare a statului în Moldova și în regiune. Tot mai rar partidele politice sunt reprezentative și mai des acestea constituie o combinație de tehnologicii politice, manipulare a opiniei publice și corupere a instituțiilor de stat. De aceea, disfuncționalitatea democrațiilor în regiune este amenințarea primară pentru integrarea europeană și atuul principal al Rusiei în păstrarea influenței sale în regiune. 

Suspectarea guvernărilor din Parteneriatul Estic de faptul că ar fi complici sau chiar  autori ai unor infracțiuni de ordin național sau transfrontalier (spălarea de bani – Moldova, Azerbaidjan, Ucraina, atentate de omor – Moldova, Azerbaidjan, Ucraina etc.) ridică doza de reticență cu care UE deja tratează regiunea din cauza frânării reformelor. Dar puterea și profunzimea intervenției UE în țările din regiune nu poate depăși gradul de aprobare al opiniei publice sau voința partidelor politice aflate la guvernare. Or, este imposibil să transformi o țară după modelul european, dacă majoritatea cetățenilor nu sunt siguri că o vor sau se împotrivesc. Din acest considerent, includerea integrării europene în Constituția Moldovei, propusă de către Partidul Democrat, poate avea mai mult un efect negativ decât pozitiv pentru a statornici vectorul european. De fapt, pentru modificări constituționale de așa anvergură este nevoie de un dialog inclusiv și larg, după cum opinează de asemenea Șeful Delegației UE, Peter Michalko (IPN, 3 Noiembrie 2017). Un asemenea dialog este ceva indispensabil într-o societate divizată pe criterii geopolitice, precum e cea din Moldova.

Integrarea europeană – între pragmatism și geopolitică

Faza incipientă de statalitate moldovenească necesita acorduri cu cât mai multe state, dar și organizații regionale, ce fortificau inevitabil recunoașterea internațională a țării. Dorința Moldovei de a forja relația cu UE, iar înainte de aceasta cu Comunitatea Europeană, a fost dictată la fel de standardele ridicate de viață și prosperitatea acumulată de statele UE. Astfel, mișcarea de la economie planificată la economia de piață și de la regim totalitar la democrație a căpătat și mai mult sens având în preajmă o zonă economică progresivă și politic stabilă, extinsă treptat până în imediata apropiere a Moldovei.

Primele guverne au avut nevoie de instrumente și modele de guvernare democratică, chiar dacă mentalitatea post-sovietică și concurența politică mediocră diminuau la maxim apetitul real pentru democrație. De fapt, până la relansarea Rusiei sub regimul lui Vladimir Putin (după anul 2000), de care este legată și montarea vectorului euroasiatic, UE a fost unicul centru de atracție pentru toate țările din regiune, inclusiv pentru Rusia.

Conotația proiectului european a devenit puternic geopolitizată odată cu marea extindere a UE spre Est (2004-2007), precedată sau în paralel cu lărgirea NATO, până în prezent contestată de Moscova. Nici aceasta nu ar fi avut un impact tectonic, dacă Rusia nu și-ar fi revendicat întâietatea în regiune. Democratizarea reală a spațiului ex-sovietic european (țările Parteneriatului Estic) ar fi distanțat, din motive politice, regiunea de Moscova, devenind un factor major pentru democratizarea ulterioară inclusiv a Rusiei. Un asemenea scenariu a fost mereu de neconceput pentru autoritățile ruse, focusate pe răzbunare geopolitică pentru pretinsele umilințe în anii ‘90. De aceea, Rusia a fost mereu tentată să descurajeze democrația autentică în regiune via forțe politice pro-ruse, apropiate de esența democrației de tip rusesc. Cea din urmă presupune că puterile în stat nu sunt separate, instituțiile servesc exclusiv interesele înguste ale partidului de la guvernare, iar rezultatele alegerilor sunt cunoscute din timp.

Într-un context politic regional corupt, UE nu are altă opțiune decât să poarte dialog cu forțele politice aflate la guvernare, care deși au o perspectivă geopolitică pro-europeană, nu vor să renunțe la practici corupte, de regulă atribuite forțelor pro-ruse. Din acest motiv, autoritățile ruse acuză cu ușurință Bruxelles-ul de ipocrizie. Concomitent, partidele politice din Moldova și alte țări din regiune aplică abordări geopolitice distincte pentru a extrage beneficii fie din apropierea de UE sau Rusia. Deși corupția din țările Parteneriatului Estic nu are culoare geopolitică, cele mai bune instrumente anti-corupție în regiune sunt propuse deocamdată de UE și SUA. Dar pentru ca aceste instrumente să funcționeze, o nouă clasă politică este necesară. Apariția acesteia este întârziată de monopolul deținut de partidele pătrunse de corupție. Cu toate acestea, UE încearcă să reformeze ceea ce se poate în țările din regiune și tot pe acestea Rusia le folosește ca exemple negative pentru a discredita vectorul european din regiune, laolaltă cu UE.

Adițional, episoadele de viciere a UE la nivelul instituțiilor europene sau la nivelul țărilor membre (corupția politică, oligarhizarea puterii politice, diminuarea statului de drept etc.) disipează autoritatea morală a acesteia în dialogul cu țările din regiune. Aceasta facilitează războiul informațional rusesc contra valorilor europene și întărește discursul Rusiei privind “dublele standarde”, care ar fi folosite de Occident (IPN, 23 Octombrie 2017).

Legitimitatea partidelor pro-europene – factor esențial pentru grăbirea reformelor

Niciun partid aflat la guvernare nu va fi capabil să implementeze reforme nepopulare decât numai dacă are suficientă legitimitate. Iar opinia publică nu va acorda credit de încredere fără să fie satisfăcută de calitatea guvernanților. Cu cât mai joase sunt criteriile de evaluare a guvernării de către public, cu atât guvernarea pare mai puțin integră, profesionistă și eficace în comparație cu guvernele statelor membre UE.

Pe de o parte, pentru a spori exigența cetățenilor din țările Parteneriatului Estic, scena politică trebuie renovată cu forțe mai transparente și mai democratice, iar regulile de joc să fie echitabile. Pe de altă parte, guvernele naționale din UE trebuie să mențină standarde înalte de democrație. Dacă acestea vor înceta să fie modele demne de urmat pentru țările din vecinătatea estică, atunci ele se vor converti în exemple de țări comparate cu Rusia – Ungaria sau Polonia.

De legitimitatea guvernărilor care își manifestă o simpatie față de UE depinde în mod considerabil sprijinul populației față de perspectiva europeană. Sondajele sunt printre cele mai bune instrumente pentru a măsură dispoziția cetățenilor, chiar și în pofida trucărilor tot mai frecvente. În cazul Moldovei, sondajele au arătat o schimbare constantă a viziunilor geopolitice ale populației.

Pentru a măsura cu exactitate transformarea în timp a opiniei publice din Moldova vizavi de vectorul european trebuie folosită același tip de întrebare. Pentru a completa imaginea este la fel crucială conectarea datelor din sondaje la realitățile politice care au influențat pozitiv sau negativ opinia publică.

Evoluția opiniei publice vizavi de atitudinea față de vectorul european (eventuala aderare la UE)

Sursa: Autorul în baza datelor din Barometrul de Opinie Publică, IPP
 

Astfel, datele sondajelor denotă că suportul acordat unei eventuale aderări la UE în 2007 a ajuns de la 70% la circa 45% în 10 ani. Totodată, aceste date arată că întrebările în care opțiunea pro-UE a fost comparată cu cea pro-Uniunea Eurosiatică au început să fie adresate de abia în noiembrie 2014 (conform datelor IPP). Evoluția graduală a Uniunii Economice Euroasiatice, despre care sondajele au început să indice date începând cu anul 2012, la fel lasă amprente asupra percepției moldovenilor.

În general, este vizibilă formarea percepției cu privire la apropierea de UE sub presiunea defectelor sau succeselor guvernărilor care s-au manifestat în favoarea UE, de la PCRM până la Democrați. Cei din urmă, împreună cu alte partide pro-europene care au guvernat în perioada 2009-2017, au „reușit” să reducă sentimentele pro-UE de la circa 66% până la 39% și să le stimuleze până la 45% în 2017. Această volatilitate demonstrează, încă o dată, cât de fragilă este legitimitatea vectorului european în Moldova.

În loc de concluzie...

Corupția din Moldova și alte țări ale Parteneriatului Estic nu are culoare geopolitică, iar cele mai bune instrumente anti-corupție sunt promovate de către UE. Partenerii europenilor în regiune sunt însă partide controversate, cu care Rusia comunică sau ar fi de acord să comunice. Diferența dintre UE și Rusia este că prima vrea reforme și aplică diferite condiționalități, iar cea de-a doua vrea loialitate geopolitică, în primul rând.

Dacă UE vrea să obțină succese minime în implementarea Acordului de Asociere în Moldova și în reformarea țărilor Parteneriatului Estic, în general, aceasta trebuie să pună accent pe democratizare. Totodată, aceasta nu trebuie să reducă din vigilența pentru democrațiile din interiorul frontierelor europene. Or, cetățenii din vecinătatea estică caută și se conduc după modelele democratice din proximitate, care odată defectate devin imediat anti-modele.

Legitimitatea vectorului european în Moldova este croită de comportamentul partidelor care pretind că sunt pro-europene. Pentru a scoate din joc partidele care mimează integrarea europeană, atât UE cât și alți parteneri decât guvernarea – opoziția, societatea civilă, mass-media, trebuie să fie obiectivi, sinceri și coerenți atunci când critică guvernarea.