Produsele media la această rubrică sunt realizate în cadrul proiectului „Integrarea Europeană ca idee națională cu potențial de consolidare a societății moldovenești”, sprijinit de Fundația Germană Hanns Seidel
Pirkka Tapiola: „Provocarea numărul unu e să fii un diplomat în Republica Moldova”
Print Send by email
05:30, 11 Iul 2017

Interviu cu Excelența Sa, dl. Pirkka Tapiola, Ambasador al UE la Chișinău, realizat de analistul politic Dionis Cenușa pentru Agenția de presă IPN.
---

- Domnule Tapiola, ați acumulat o experiență vastă pe parcursul mandatului dumneavoastră în calitate de șef al Delegației UE, prin urmare toate întrebările mele vor fi legate de experiența și munca dumneavoastră în calitate de diplomat în Republica Moldova. Astfel, prima mea întrebare ar fi despre cele mai mari trei provocări pe care le-ați avut pe parcursul mandatului dumneavoastră.

- Provocarea numărul unu, aș zice, e să fii un diplomat în Republica Moldova și permiteți-mi să explic ce am în vedere. Relațiile noastre sunt deosebit de strânse. Suntem aproape de tot ce se întâmplă în această țară. Pe lângă relațiile politice, există o grămadă de fonduri europene pe care le alocăm Republicii Moldova. Multe din fondurile noastre sunt investite pentru a crea posibilități, schimbări și progrese. Există acordul DCFTA, menit să deschidă piețele, și există istorii de succes. Așadar, există provocarea firească de a face ca toate instrumentele să lucreze astfel încât să se atingă scopurile noastre principale, care sunt să ajutăm țara să lucreze în interesul cetățeanului, să crească din punct de vedere economic și să devină un spațiu unde oamenii să se simtă împuterniciți și să aibă oportunități reale.

A doua provocare rezultă din prima. Aș vrea să reamintesc faptul că un diplomat este, prin definiție, o „persoană din afară”. Acesta nu face parte din procesul politic intern. Uneori, liniile de demarcare sunt greu de înțeles în această țară. Pe de o parte, guvernul utilizează termenul pro-european, iar alți politicieni utilizează termenele anti-european sau pro-altcineva. Astfel, se creează așteptarea că noi vom fi implicați în procesele politice. Sunt ocazional întrebat de politicieni ce cred despre această coaliție, despre această candidatură sau alta la funcția de prim-ministru și așa mai departe. Din prima zi, am adoptat atitudinea, aceasta fiind și politica de la Bruxelles, că politica internă a Republicii Moldova rămâne politica internă a Republicii Moldova. Cazurile în care totuși ne implicăm sunt acelea în care vedem probleme în procesul de implementare a valorilor noastre comune. Chiar și atunci, de cele mai multe ori se intervine la nivel de declarații, discuții cu persoanele implicate, pentru a-i influența în direcția implementării acelor valori și principii europene și pentru a le reaminti faptul că avem un sistem de valori comune. Dar totuși nu se depășește rolul „persoanei din afară”.

Așadar, provocarea cea mai mare a fost, poate, să transmitem ideea că, în pofida unor relații foarte strânse, rămân detașat de procesele politice interne din Republica Moldova. Nu lucrez pentru Republica Moldova, lucrez pentru Uniunea Europeană, construind relațiile noastre în baza valorilor și intereselor UE, care în cazul nostru în Europa, din fericire, reprezintă același lucru.

Desigur, atunci când relațiile sunt atât de apropiate, a doua provocare constă în faptul că te atașezi emoțional și că, uneori, trebuie să-ți spui: „Ascultă, e țara lor, iar tu nu poți face decât atâta”.

A treia provocare ar fi, având în vedere volatilitatea acestei regiuni, să nu lucrezi pe baza stereotipurilor și interpretărilor simpliste, ci să încerci, în schimb, să ajungi la miezul problemelor și să le înțelegi cât se poate de obiectiv, dar și să explici în baza cât mai multor surse celor de la Bruxelles ce se întâmplă în țară. Aceasta este, de fapt, una din însărcinările principale ale unui diplomat.

- Îmi închipui că în Moldova ați avut parte de și mai multe, având în vedere că Moldova nu e o țară ușoară”. Există multe complicații și situații complicate. Mulți v-au lăudat, alții v-au criticat. Ați muncit mult și ați fost, pentru unii, uneori, prea vizibil. Ce credeți că s-a îmbunătățit și ce s-a înrăutățit de când v-ați început mandatul?

-  Aș spune că ceea ce s-a îmbunătățit este înțelegerea faptului (și aici permiteți-mi să devin un pic filozofic) că fiecare din cele 28 de state membre ale Uniunii Europene, deși are multe nuanțe diferite, toate împărtășesc același set de valori, interese și politici. Aș spune că există mai multă claritate în rândul multora despre ce înseamnă în realitate politicile UE.

Aș spune că relațiile noastre au devenit foarte sincere…

- Și mai mature?

- Aș spune că s-au îmbunătățit în mod clar. Cred că s-au îmbunătățit în felul în care privim valorile și interesele noastre comune, pe de o parte, și aspirațiile locale, pe de altă parte. Există o înțelegere și delimitare clară privind aceste lucruri.

Apoi, într-o perioadă mai avansată a mandatului meu, am reușit să convenim, de exemplu, asupra Foii de parcurs privind agenda de reforme prioritare, anul trecut, și asupra acordului cu FMI, care au permis reluarea alocărilor de sprijin bugetar. Am reușit, datorită sincerității din relațiile noastre, să ajungem acolo unde realizarea anumitor angajamente de către guvern și, respectiv, abilitatea noastră de a sprijini acele schimbări au coincis.

O îmbunătățire majoră a fost și faptul că am reușit să rezolvăm problema integrării regiunii transnistrene în cadrul acordului nostru de liber schimb cu Republica Moldova într-un mod care permite exportatorilor transnistreni să beneficieze de DCFTA.

Despre înrăutățiri. O spun cu multă tristețe. Da, au existat tensiuni și ceva polarizare în Republica Moldova și la momentul când mi-am început mandatul. Dar acum văd că discursul politic devine din ce în ce mai polarizat și cred că aceasta este problema cea mai mare. În ce măsură această polarizare reflectă cu adevărat realitatea rămâne de discutat și n-aș vrea să intru mai adânc în acest subiect, dar am opiniile mele pe această temă.

Cunosc Republica Moldova de mult timp, încă din 2005...

- Aveți în vedere polarizarea pe criteriul geopolitic?

- Exact, polarizarea geopolitică, dar și polarizarea lingvistică, polarizarea identitară... Însă în realitate, îmi amintesc cum atunci când am venit aici fiind într-o altă funcție, am văzut că oamenii se împacă la nivel personal.

- E interesant că oamenii se împacă, în realitate ei nu sunt chiar atât de divizați. De fapt, ei pot realiza multe lucruri împreună, dar în același timp noi avem dușmani. Care sunt principalii dușmani ai progresului Republicii Moldova?

- Explicația simplă ar ține de situația geopolitică și propaganda străină, cea rusă. E o tematică exploatată des. Dar, în realitate, problema e mai complexă.

Pentru ca țările din fosta Uniune Sovietică să reușească, trebuie să se realizeze și mai mult, la toate nivelurile societății, că interesul național trebuie să predomine, iar interesele particulare nu trebuie să aibă un rol atât de important și noi am subliniat acest lucru în concluziile Consiliului UE din februarie 2016. Am vorbit și despre influența businessului și altor interese în viața politică. Lucrurile trebuie depolitizate.

Al doilea dușman e lipsa eforturilor în direcția creării unui „noi”. Cum am menționat, mă îngrijorează mult discursul polarizant. Cu cât se polarizează discursul, cu atât polarizarea devine mai evidentă și la nivel de cetățeni. Aceasta-i atmosfera. Nu ajută deloc la consolidarea unui „noi”.

Totuși s-au întâmplat și lucruri bune la acest capitol. Aprobarea Strategiei de Integrare a Minorităților Naționale a fost unul dintre ele, acesta fiind un pas important pentru care a pledat UE și statele membre. Este important să se creeze un sentiment al identității, identiții civice în primul rând, nici nu vorbesc de identitatea națională sau altceva. E ceea ce ne unește.

Al treilea are legătură cu subiectul de mai sus despre limitele unui diplomat și despre faptul că acesta nu poate fi implicat în politica internă. În lipsa acestui „noi” care trebuie edificat între cetățeni, fiecare având experiențe personale foarte diferite, identificări de sine diferite și așa mai departe, există așteptarea că altcineva va veni și va prelua grijile, fie că vorbim de Rusia, de Uniunea Europeană sau de un membru aparte al UE. Că cineva din afară, cumva, poate veni și prelua responsabilitatea.

Toate aceste elemente se schimbă spre bine atunci când sentimentul identității devine mai puternic. Când cineva decide pentru sine că trebuie să fie responsabil pentru soarta sa locuind pe acest teritoriu, acesta va pune presiune să se elimine interesele obscure. Se destramă și logica că cineva din afară ți-ar putea rezolva problemele. O mână de ajutor poate să vină și din afară. Noi suntem aici să ajutăm, sprijinim, finanțăm, sfătuim și așa mai departe, însă restul trebuie să vină din interior.

- Așadar, UE este gata să ne ajute și face multe în acest sens, dar în același timp, și cred că mulți ar fi de acord cu mine, ceva lipsește în acest proces de integrare europeană. Sunteți de acord cu această afirmație și dacă da, ce anume lipsește și ce poate fi îmbunătățit?

- Aș vrea să mă refer aici la experiența integrării europene. Dar mă voi abține să vorbesc pentru moment despre integrarea europeană ca despre un proces de aderare la UE, pentru că acum nu există un consens în privința lărgirii Uniunii.

Pe timpul când activam în țările baltice în anii 1990, și de atunci urmăresc tot ce se întâmplă acolo, am remarcat că ceea ce alimenta procesul de integrare europeană nu venea atât de mult din partea UE. Noi nu suntem expansioniști, nu suntem deloc buni la a ne dori să ni se alăture o nouă țară. Încercăm să ne facem ordine în casă. S-a întâmplat însă că țările noastre, pe baza identității și dorinței de a reda speranța, s-au strâns laolaltă și au ajuns la un consens privind anumite reforme, dorind realizarea unor obiective și punând interesele particulare la o parte, pentru a consolida societățile europene de astăzi.

Aceste procese nu au fost deloc ușoare, implicând reforma justiției și a statului de drept. E greu să realizezi astfel de lucruri, mai ales dacă vii dintr-un trecut autoritar. Schimbările nu apar automat și deseori sectorul justiției este unul dintre ultimele care se reformează. Dar acest proces consolidează instituțiile, făcându-le cu adevărat funcționale. Deci, este important ca lucrurile să se miște cu adevărat în practică.

Multe schimbări au loc totuși. Azi-dimineață am discutat cu antreprenori de pe ambele maluri ale Nistrului care exportă în UE. Să știți că admir aceste companii, admir soluțiile pe care le identifică, felul în care reușesc să utilizeze instrumentele disponibile, felul în care reușesc să exporte, să creeze locuri de muncă, să creeze acea valoare adăugată. Dar se vor realiza și mai multe nu doar când va exista cadrul legislativ respectiv, ci atunci când reforma administrației publice va începe să lucreze cu adevărat astfel încât instituțiile să fie mai aproape de societate. Așa se întâmplă apropierea de Europa și construirea Europei acasă. Astfel relația se va forma oarecum de la sine și voi vă veți integra în UE chiar fără a avea statut de membru.

- Moldova este foarte volatilă, lucrurile se schimbă repede, suntem polarizați, ați menționat acest lucru. Credeți că UE ar trebui să schimbe ceva în abordarea sa pentru a eficientiza agenda europeană?

- Politicile UE în raport cu Republica Moldova evoluează oricum. Și cred că evoluează în direcția bună. Nu voi da vina pe politicile noastre de mai devreme, pentru că sunt de părere că au fost corecte și continuă să fie corecte, inclusiv politica noastră de asistență. De exemplu, guvernele din ultimii 7-8 ani au prezentat strategii bine gândite, în baza cărora am început să oferim asistență. Dar dacă e să ne uităm la raportul Curții Europene de Conturi, ai impresia că, poate, această asistență nu a produs rezultatele așteptate. Mulți spun că guvernul nu deținea simțul de proprietate asupra proiectelor ș.a.ș.m.d. Dar lucrurile arată diferit când ești într-o asemenea situație. Atunci priveam mai mult la conceptul programelor noastre, la evaluarea performanțelor, la indicatorii de performanță și de implementare.

De exemplu, la o etapă mai timpurie, cineva ar putea spune că noi am discutat o strategie care ne-a fost prezentată în detaliu, iar noi am stabilit criterii de evaluare cum ar fi adoptarea unei legi. Astfel, te aștepți că adoptarea legii respective înseamnă implementarea deplină, iar această realizare se comunică ca atare. Sau, atunci când legile se schimbă în UE, există o campanie de informare care explică ce efecte va avea acest lucru în practică pentru tine. De exemplu, schimbările privind impozitarea sunt adesea urmate de simulări în ziare care explică modul în care ratele de impozitare vor afecta persoanele celibatare, persoanele cu familie, cu un venit mai mic sau mai mare, pe lună, pe an și așa mai departe. Astfel, există o comunicare foarte clară privind reformele.

Ceea ce am schimbat e faptul că acum privim agenda noastră europeană într-un mod care este orientat pe rezultate într-o măsură mult mai mare, acum nu mai există așteptarea că aprobarea unei legi va însemna automat anumite schimbări. De asemenea, încercăm să explicăm poziția UE vis-a-vis de un subiect sau altul. Veți auzi de la reprezentanții noștri că noi lucrăm în baza valorilor și principiilor europene pentru că geopolitica noastră este geopolitica transformării. Pentru securitatea și stabilitatea noastră, pentru interesele UE ceea ce contează e să vedem că partenerii și vecinii noștri cresc din punct de vedere economic, au stat de drept, trăiesc mai bine, se bucură de oportunități, se ocupă de bunăstarea populației într-un mod sustenabil, nu populist.

Sper de asemenea că se va înțelege mai bine și modul în care promovăm și comunicăm despre agenda UE. Că ceea ce se întâmplă e pentru a promova cu adevărat anumite norme, reguli și principii ale UE, nu o geopolitică în stilul secolului XIX, nu sfere de interese; e vorba cu adevărat de Europa, de o Republică Moldova europeană, care să-și deservească cetățenii și să fie bine guvernată.

Desigur, trebuie într-o anumită măsură să combatem și propaganda externă, de care ne ciocnim cu toții, potrivit EU EastStratcom (Unitate de comunicare din cadrul UE, focusată pe Europa de Est), care avertizează despre știrile false răspândite prin anumite canale. Dar trebuie totodată să căutăm bine care ar fi „cârligele” de care s-ar putea agăța creatorii de „fake news”, unde e reziliența țării, unde putem realiza schimbările pe loc. Dezvoltarea unei capacități de reziliență a societății, astfel încât oamenii să simtă că trăiesc mai bine, e o cale mai bună de a combate propaganda. Or, oamenii vor privi în jurul lor și vor zice: „trăiesc destul de ok, am oportunități, mă pot bizui pe statul de drept.” Efectul ostil din afară se atenuează așa. În general, ideea e că trebuie să joci după reguli, nu să te joci cu regulile. Trebuie să ținem minte acest lucru în orice activitate.

- Tot despre ce ați vorbit confirmă bunele intenții ale UE de a ajuta Moldova, dar în același timp putem constata o înrăutățire a imaginii UE în Moldova. Ce a cauzat această stare de lucruri și cine se face vinovat? În prezent, UE se confruntă cu o criză de imagine în Moldova. Ce credeți despre asta? Eventual, puteți oferi soluții pentru a rezolva situația?

- Lucrez în regiunea aceasta de mult timp și, da, propaganda e ceva ce are impact negativ. Sentimentul de dezamăgire din societate, care și-a pus speranțele într-un guvern declarat pro-european, așteptările fiind înșelate, reprezintă desigur una din problemele principale.

În același timp, remarcăm că în alte țări din regiune așteptările au fost la fel înșelate, iar puterea s-a schimbat, de exemplu în Ucraina, de la Iușcenko la Timoșenco, la Ianukovici. Însă imaginea UE a rămas mai mult sau mai puțin stabilă.

De ce atunci în Republica Moldova am avut aceste așteptări mari și schimbări de situație? E vorba iarăși de limitele de care am vorbit mai devreme. Îmi place să mă plimb ori de câte ori am timp liber. Nu am gărzi de corp și mă pot plimba în voie cam peste tot în oraș. Întrucât Chișinăul e un oraș relativ mic și pentru că apar des în presă, oamenii mă recunosc. Uneori mă opresc și-mi adresează întrebări de genul: „De ce n-ați băgat pe cutare sau cutare după gratii?”. Odată m-a oprit cineva care mi-a urat succes la realizarea reformelor. Altcineva m-a întrebat dacă mă poate vizita la birou, pentru că avea o problemă cu furnizorul de gaze și poate îl ajutăm cumva s-o rezolve. Apoi, sunt steaguri UE peste tot. Într-o bună zi îți dai seama că e vorba de acele limite, de acele așteptări despre care am pomenit, așteptările oamenilor că cineva de peste hotare va veni să le rezolve problemele. Și o poți vedea în foarte multe domenii.

E valabil și pentru cetățenii pro-ruși, care au așteptări că Moscova le va rezolva problemele. E valabil și pentru cei care se identifică puternic cu România, o țară din care a făcut parte R. Moldova. Pe vremuri de criză, se constată o creștere a acestor sentimente unioniste. O parte din ele sunt de înțeles, sunt strâns legate de factorul emoțional, dar o parte sunt legate de credința că, poate, o țară vecină va veni într-o bună zi să te scutească de griji. Pe parcursul mandatului meu, existând guverne care s-au declarat proeuropene, uneori puteai rămâne cu impresia că ține de responsabilitatea noastră modul cum se guvernează țara, în timp ce noi doar ofeream sprijin extern.

De exemplu, în cazul Ucrainei, există o diferențiere foarte clară a ceea ce înseamnă Uniunea Europeană, cele 28 de state membre; ei (UE) ne susțin, dar sunt acolo, iar noi vrem să împărtășim valorile pe care UE le are. Aici în Republica Moldova, guvernele pro-europene privesc UE ca pe o parte din guvernarea țării, ceea ce noi nu putem fi, acesta nu e rolul nostru. Și iarăși imaginea noastră e legată cumva de procesele politice interne. E o problemă greu de contracarat dacă nu vom face referire directă la ea. Sunt aici un om din afară, sunt un prieten care îți vrea binele și vrea să te văd bucurându-te de succes, dar eu reprezint UE și nu sunt parte a proceselor voastre interne.

Voi concluziona cu o întâmplare anecdotică de-a mea. Se prea poate că am făcut o greșeală lăsând pagina mea personală de FB să devină aproape pagina mea oficială. Nu mă deranjează să afle lumea mai multe despre mine. Și iată, cum gastronomia reprezintă unul din hobby-urile mele, într-o călătorie cu soția am vizitat un restaurant bun. Și deodată primesc un comentariu foarte furios pe pagina mea: „Cum vă permiteți, știind nivelul de sărăcie din Moldova și reprezentând Moldova la Bruxelles, să vă comandați o mâncare așa de scumpă?” Îmi spun: „Stați un pic, eu nu reprezint moldovenii la Bruxelles, eu reprezint Bruxelles-ul și țările membre aici”. Desigur, încerc să lucrez pe bază de condiționalități și asistență ca oamenii să scape de sărăcie și să aibă mai multe oportunități. Dar limita rămâne.

Așadar, dacă această limită nu este înțeleasă foarte clar, imaginea noastă tinde să fluctueze o dată cu schimbările din politica internă. Le-am spus în repetate rânduri politicienilor de aici: „Dumneavoastră sunteți politicienii acestei țări, eu reprezint UE”. Voi sunteți conducătorii țării, reprezentați autoritățile țării, putem avea o relație personală, putem ciocni o cupă cu vin din când în când, putem chiar deveni prieteni, dar rolurile și responsabilitățile noastre sunt separate. Avem roluri diferite aici.

- Deci, soluțiile ar fi?

- Soluțiile ar fi să avem mai multe discuții –  despre ce fel de stat vă doriți, ce model de societate, despre necesitatea de a vă lua soarta în mâinile proprii. Văd pe mulți făcând asta, văd antreprenori mici și medii, văd oameni de afaceri făcând asta. Ei preiau controlul, devin lideri. E uneori greu să vezi diferența foarte clar, dar eu nu fac parte din conducerea voastră. Eu pot avea anumite opinii critice privind chestiunile ce țin de valorile europene. 

Nu trebuie să confundăm aceste lucruri. Dacă o facem, imaginile noastre se contopesc.

Dacă priviți la Uniunea Europeană, puteți vedea o abundență de sentimente de identificare cu Uniunea Europeană. Un bărbat tânăr care este ales președinte în Franța cu un program electoral care nu doar acceptă UE, ci și promovează UE. Vedem schimbări. UE e destul de încrezătoare. De unde acest optimism? Pentru că la un moment dat cred că pierdusem ceva din încrederea noastră pe arena mondială. Aici șefa mea, Federica Mogherini, face o treabă excelentă cu Strategia Globală a UE și în multe alte privințe, afirmând că noi, UE, suntem un jucător global. Înțelegem că multe țări au nevoie de noi.

Cred că există o părere printre cetățeni că Europa este partea lumii cea mai prosperă, cea mai egalitaristă din punct de vedere al diferențelor de venit, fapt de care sunt foarte mândru, cu cele mai multe oportunități și, într-un fel, cu cea mai mare protecție la nivel social. Iar aceste realizări se datorează valorilor noastre. Cred că oamenii de la noi încep să realizeze încetul cu încetul că, în pofida provocărilor, cum ar fi migrația și altele, toate aceste virtuți rămân. Sigur, nu mai avem ratele de angajare din anii 1970-80. În schimb, avem toate aceste oportunități, competitivitate, avem masa critică pentru a fi prezenți pe arena mondială, ne bucurăm de pace.

Cred că nouă în UE nu are de ce să ne fie rușine de felul în care am acționat. Trebuie să vedem Uniunea Europeană ca pe o realizare a noastră. Ceea ce am reușit să facem ceva unic în istoria Europei și a lumii. La asta trebuie să privim, nu la eventualele lupte interne pentru putere într-o țară vecină, o țară pe care vrem s-o vedem de succes. Și în același timp vrem să vedem care ar fi cel mai bun mod de a vă ajuta și a vă susține.

Vreau să vă asigur că noi nu ne vom retrage angajamentul, sunteți mult prea importanți pentru noi.

- Vă mulțumim pentru sinceritate și pentru cuvintele dumneavoastră înțelepte despre relația UE-Moldova!

- Și eu vă mulțumesc!


(0) comentarii
Nume

Adaugă comentariu Citeste Regulile

Subscribe by email RSS

ANUNȚURI

Vezi toate

COMUNICATE DE PRESĂ

Asociația Obștească Ecolanima

S-a scris o nouă filă de istorie în Gordinești, la #DORfest! Nordul s-a sărbătorit 2 zile cu muzică, oameni cu spirit liber și tradiții.

Vezi toate

Ultimele video

Conferințe IPN [HD] |O nouă minciună de la Publika TV despre David Davitean.Conferințe IPN [HD] | Veteranii de război condamnă acțiunile protestatrilor.
Conferințe IPN [HD] | Veterani și Pensionari ai MAI. Adresare către societate.Conferințe IPN [HD] |Modelul Estic și modelul Vestic pentru Moldova, dezbateri, ed. a 77-a.
Vezi toate
banner creditex