Produsele media la această rubrică sunt realizate în cadrul proiectului „Integrarea Europeană ca idee națională cu potențial de consolidare a societății moldovenești”, sprijinit de Fundația Germană Hanns Seidel
Deficit de comunicare și de consens în „uninominalul-mixt”. Analiză IPN
Print Send by email
05:17, 23 Mai 2017

Susținătorii schimbării sistemului electoral afirmă că deja a fost atins „consensul larg” și aduc argumente în favoarea afirmațiilor, oponenții, din contra, spun că nu poate fi vorba de consens și aduc, de asemenea, argumente. Astfel, trebuie să constatăm că, până a discuta despre consens, cele două părți nu au găsit capacități și voință politică de a comunica, elementar, între ele, sau folosesc limbaje diferite atunci când sunt puse în situația să comunice. De asemenea, deficitară sau chiar defectuoasă este și comunicarea partizanilor și oponenților schimbării cu societatea, dar și cu partenerii externi.
---

Chiar dacă Uniunea Europeană a înaintat guvernării de la Chișinău și alte condiții serioase pentru reluarea discuțiilor privind acordarea asistenței financiare în sumă de 100 de milioane de euro, termenul fixat pentru această reluare este legat de avizul Comisiei de la Veneția privind schimbarea sistemului electoral. Astfel, problema sistemului electoral pare să fie cea mai importantă pentru relațiile modo-comunitare de acum și din viitor, chiar dacă nimeni de la Bruxelles nu a formulat lucrurile atât de tranșant. Respectiv: avizul Comisiei, cu prețul de cel puțin 100 de milioane de euro, este ceea ce contează acum cel mai mult. Pentru UE, acesta este un fel de „memorandum cu FMI”, doar că de data această e vorba de expertiza relațiilor juridice și politice din Republica Moldova și nu din domeniile economic și financiar-bancar.

Datele problemei

Ce date ale problemei cunoaștem la această etapă despre cum poate arăta varianta finală a eventualului aviz de la Veneția? Nu foarte multe și nu foarte clare. Înșiși experții Comisiei care au fost la Chișinău pentru a se informa nu au spus nimic relevant în acest sens și nici nu au avut cum sa spună până la decizia finală a instituției. Ceea ce au spus partenerii de dialog de la Chișinău, după fiecare întrevedere cu experții, de asemenea, nu este foarte relevant, pentru că au existat aprecieri variate, chiar diametral opuse, dar previzibile, în funcție de cum se poziționează aceștia în raport cu ideea schimbării sistemului electoral. Și totuși, există un criteriu important după care putem anticipa unul din elementele cheie ale avizului, de care se va conduce atât Veneția, cât și, apoi, Bruxelles-ul. Acesta este „consensul larg” pe care urmează să îl atingă discuțiile din interiorul clasei politice și al societății în ansamblu privind necesitatea și modalitatea modificării sistemului electoral.

Susținătorii schimbării afirmă că deja a fost atins „consensul larg” și aduc argumente în favoarea afirmațiilor, oponenții, din contra, spun că nu poate fi vorba de consens și aduc, de asemenea, argumente. Astfel, trebuie să constatăm că, până a discuta despre consens, cele două părți nu au găsit capacități și voință politică de a comunica, elementar, între ele, sau folosesc limbaje diferite atunci când sunt puse în situația să comunice. De asemenea, deficitară sau chiar defectuoasă este și comunicarea partizanilor și oponenților schimbării cu societatea, dar și cu partenerii externi.

Deci, consensul este știrbit pentru că este știrbită comunicarea pe mai multe planuri și, dacă lucrurile în această privință nu se schimbă, „consensul larg” este puțin probabil, iar soarta schimbării sistemului electoral rămâne incertă până în cel de-al doisprezecelea ceas. Prin extrapolare, aceeași concluzie se poate trage și referitor la relațiile cu partenerii externi, dar și la gradul de stabilitate a societății, suficient să asigure modernizarea țării și sporirea nivelului de trai al oamenilor de aici.  

Partizanii schimbării: comunicarea internă, cu societatea și cu oponenții

În calitate de promotori ai schimbării sistemului electoral apar acum, cu diferite roluri și grad de implicare, PDM și PSRM. Mai mult; PSRM, în calitate de principala forță de opoziție parlamentară, s-a transformat recent din oponent în partizan, după ce Legislativul a votat, cu o majoritate largă, anume proiectul său de lege care prevede înlocuirea sistemului electoral actual, proporțional, cu sistemul mixt. Anume acest fapt principalul promotor, PDM, în calitate de principal partid de guvernământ, îl tratează drept „consens larg”, ca și asigurat.

Din punct de vedere politic, totul este corect și legal, chiar dacă oponenții ar avea dreptate că între PDM și PSRM ar fi existat o înțelegere politică mai veche, despre care se vorbește foarte demult, să se ajungă anume acolo unde s-a ajuns, de exemplu, pentru că anume această schimbare le-ar asigura perpetuarea la putere anume lor, în detrimentul altor partide, în special mai mici. Doar că acest „consens larg parlamentar” s-a făcut în afara oricărei comunicări, oficiale și transparente, dintre promotorii schimbării și a acestora cu oponenții și cu societatea moldovenească. Și atunci consensul este mult mai îngust la nivelul întregii clase politice, dar și al societății.

Aceasta pentru că sistemul mixt a fost votat, practic, pe neașteptate, fără anunțuri și dezbateri preliminare. Ceea ce a fost discutat sau promovat până atunci a fost altceva și s-a numit sistemul uninominal. Or, elementele cheie ale uninominalului  despre care s-a informat și s-a discutat – posibilitatea revocării deputatului în circumscripții uninominale în calitate de mecanism de responsabilizare a alesului – a rămas în afara proiectului de lege adoptat. Și atunci putem admite că discuția anterioară a fost, eventual, o perdea de fum după care să fie aranjate interesele adevărate. În orice caz, comunicarea în interiorul clasei politice și cu societatea privind sistemul uninominal nu poate înlocui comunicarea, încă necesară, pentru sistemul mixt. Afirmația este valabilă și pentru cele 800 de mii de semnături pe care PDM susține că le-a adunat în teritoriu în favoarea uninominalului. În caz contrar, ar trebui să admitem că un anumit gen de consens a fost obținut luându-se la bază datele din altă problemă, obținând drept rezultat un fel de ”uninominal-mixt” drept bază a consensului. Sau că acest consens declarat are un anumit grad de legalitate, dar legitimitatea încă trebuie serios dovedită.

Promotorii schimbării sistemului electoral nu au reușit să atragă în discuții, eventual, pentru obținerea unui consens, forțele politice, dar și reprezentanții acelei părți a societății civile care nu acceptă schimbarea. Nu a rezolvat această problemă nici măcar seria de dezbateri pe platforma parlamentară care s-a vrut să fie largă, reprezentativă, dar nu a fost și pentru că dezbaterile au avut loc la altă temă, dar și pentru că au fost, boicotate, practic, de oponenții cu anumită pondere. La partea de responsabilitate a opoziției ne vom referi mai jos, aici trebuie să constatăm deficitul de capacitate, de voință politică în ale comunicării veritabile cu toate părțile interesate într-o chestiune pe care ei înșiși o consideră de maximă urgență și importanță. Iar fără comunicare veritabilă este greu, dacă este posibil în general, consensul veritabil și larg.

Agenția IPN și-a oferit în două rânduri platforma de discuții pentru dezbateri corecte și echilibrate privind schimbarea sistemului electoral, cu participarea largă a trei reprezentanți ai promotorilor și tot atâția din partea oponenților, dar de fiecare dată s-a ciocnit de refuzul elementului cheie al uneia dintre părți - PDM. De fiecare dată, IPN s-a văzut nevoită să retragă și invitațiile acceptate de către ceilalți participanți, cu riscurile indispensabile pentru imaginea sa. Mă întreb, dacă am putea trata refuzul și ca un test picat la capitolul voinței și sincerității politice privind consensul larg? Dacă este vorba în acest caz de un accident în relația cu mass-media sau de o legitate, când forțele politice „cu pâinea și cuțitul” preferă să comunice cu oponenții și cu societatea doar de pe propriile platforme mediatice și așa-zise mediatice, pe care tot ele și le trag? Să înțelegem că după același calapod principalele forțe politice preferă să comunice și cu societatea civilă?

Oponenții schimbării: comunicarea internă, cu societatea și cu promotorii

Oponenții schimbării sistemului electoral afirmă că proiectul propus reduce potențialul reprezentativ democratic al societății moldovenești, care este mult mai diversă decât sistemul unipartit sau bipartit spre care ar ținti partizanii schimbării. Însă au refuzat din start să participe la dezbaterea temei alături de inițiatorii ei. Ulterior, s-a dovedit că această tactică a avantajat mai mult tabăra promotorilor, care a fost lăsată să influențeze, practic, de una singură și chiar să manipuleze mințile cetățenilor moldoveni. Este adevărat că oponenții nici pe departe nu pot concura cu potențialul administrativ, financiar și organizatoric al promotorilor ideii, ceea ce ar fi provocat, poate același rezultat în privința „informării” și manipulării, însă este una să pierzi în luptă și alta e să eviți lupta directă.

La modul practic, principalele partide care se opun schimbării au coalizat prin semnarea unei declarații comune, însă, practic, mai departe nu au mers. În condițiile create, au ieșit în prim-planul acțiunilor un grup de organizații ale societății civile, care au un potențial bogat de analiză și expertiză la care apelează, de regulă, partenerii internaționali de dezvoltare, dar nu au și nu pot avea un potențial administrativ, financiar, mediatic și organizatoric care să se compare cel al promotorilor schimbării. În principal, ong-urile respective se adresează unui cerc restrâns de simpatizanți, fără a avea posibilitatea să ajungă prea mult în interiorul societății. Aceasta situație face, pe de o parte, lupta inegală, și, pe de altă parte, menține o stare de durată de non-consens în interiorul societății.

Forțele sunt cu atât mai inegale, cu cât promotorii schimbării sistemului electoral, în loc de a accepta sau chiar a provoca comunicarea sinceră cu acea parte a societății civile, recurg la tot felul de tertipuri, de regulă, mediatice, cu scopul de a o discredita prin insinuări de afiliere la interesele unor partide politice. Se întâmplă ca insinuările respective să prindă și pentru aceasta există cel puțin două motive. Unu: Partidele de opoziție au capacități mai slabe de confruntare cu cele care dispun de resurse administrative și de alt gen mai mari și în sensul acesta nu pot fi de mare folos societății civile. Doi: Ideea unei societății civile puternice a fost diminuată după ce Platforma Demnitate și Adevăr, care în calitate de platformă civică aduna la acțiunile de protest sute de mii de oameni, a fost transformată în partid politic. Drept rezultat, în Moldova a mai apărut încă un partid politic, poate unul necesar și cu pondere, dar a dispărut o largă platformă civică, ce nu poate fi refăcută ușor, dacă se poate în general. Doar timpul va arăta ce a avut de câștigat și de pierdut societatea moldovenească, în special în sensul platformelor largi de comunicare și de realizare a consensurilor largi.   

Promotorii și oponenții: comunicarea cu partenerii internaționali

Dacă promotorii schimbării sistemului electoral au câștigat mai mult teren în comunicarea din interiorul societății moldovenești, oponenții s-au dovedit mai credibili în comunicarea cu partenerii exteriori. Iar aceasta însemna că deficitul de consens s-a extins și în afara hotarelor Republicii Moldova. Pare să aibă dreptate unul din analiștii de la noi care spunea recent că „Moldova, o țară mică și săracă, a reușit să provoace disensiuni tocmai în sânul Parlamentului European”. Iar noțiunea „disensiune” este antonimul noțiunii „consens”.

Este de așteptat că promotorii vor dori să-și ia revanșa și în comunicarea din exterior, fiecare în felul său. De exemplu, președintele Igor Dodon a spus că în lipsa susținerii financiare din partea Uniunii Europene, condiționată de „consensul larg”, ar putea asigura o susținerea din altă parte, fără a preciza de unde, în valoare de până la un miliard de dolari pe an. Respectiv, se poate deduce, lipsa consensului larg nu ar fi o problemă gravă pentru Moldova.

Pe de altă parte, este de așteptat că liderul PDM, Vlad Plahotniuc, să încerce să influențeze deciziile europenilor de după ocean, pentru că altfel de ce să-și fi programat o vizită tocmai în SUA, cu care se pare că nu avem pe moment niciun fel de probleme vizibile, atunci când este suficient de fierbinte pe „frontul european”? Sau cel puțin va vrea să folosească această oportunitate de a înclina în favoarea partidului său balanța confruntărilor cu partenerii/oponenții europeni. Poate crede că așa ar fi mai ieftin și mai sigur decât să obțină „consensul larg” aici, acasă, prin comunicare suficientă?

Valeriu Vasilică, IPN 


(0) comentarii
Nume

Adaugă comentariu Citeste Regulile

Subscribe by email RSS

ANUNȚURI

Vezi toate

COMUNICATE DE PRESĂ

Asociația Obștească Ecolanima

S-a scris o nouă filă de istorie în Gordinești, la #DORfest! Nordul s-a sărbătorit 2 zile cu muzică, oameni cu spirit liber și tradiții.

Vezi toate

Ultimele video

Conferințe IPN [HD] | IDOM. O nouă victimă de maltratare într-un spital psihiatric.Conferințe IPN [HD] | ONG-uri: Cerem eliberarea lui Alexei Alexeev!
Conferințe IPN [HD] | Mamei i se propune să vândă ficatul fiului.Conferințe IPN [HD] |Festivalul Internațional de Filme Documentare MOLDOX.
Vezi toate
banner creditex