Analiză IPN: Una din bătăliile mari care se dă în Republica Moldova şi pentru Republica Moldova, dar şi în regiune în ansamblu, se referă la proiectul Lumea Rusă. De câţiva ani, acestuia îi face concurenţă proiectul numit convenţional „Lumea Europeană”. Ce aduce fiecare dintre ele cetăţenilor Republicii Moldova şi ce alegere vor face ei în viitoarele alegeri parlamentare?
---

Evoluţia rapidă şi aparent imprevizibilă a lucrurilor în regiunea de convieţuire a Republicii Moldova, inclusiv doborârea „mistică” a Boeing-ului malaysian de asupra Doneţkului, divulgă un scop major urmărit mai demult, deşi a fost formulat la modul oficial doar ceva mai încoace. Scopul se numeşte „Lumea Rusă”, iar toate celelalte proiecte, venite anterior din acelaşi spaţiu, inclusiv CSI, Uniunea Rusia – Belarus, Uniunea Vamală, Uniunea Economică Eurasiatică ş.a. par să fie doar mijloace prin care se vrea crearea „Lumii Ruse”. De altfel, această noţiune vine să înlocuiască, dar şi să modifice radical sensul noţiunii „sfera de influenţă a Federaţiei Ruse”, încărcătura căreia provoca mult mai multă nelinişte şi frică decât a celei precedente.

Concluzia privind scopul adevărat are, pe moment, două tipuri de argumente:

Unu: Toate proiectele anunţate până la „Lumea Rusă” au eşuat sau există doar la nivel de intenţie anunţată, iar aceasta înseamnă că nu s-a pus un preţ prea mare pe ele. La rândul lor, motivele acestei stări de lucruri sunt, iarăşi două: fie că nu a existat voinţă şi capacitate, fie că s-a urmărit, de fapt, alt scop – „Lumea Rusă” cu denumirea anterioară „sfera de influenţă a Federaţiei Ruse”.

Doi: Războiul din Ucraina, pe lângă alte calificative, poate fi apreciată şi drept expresia concentrată a relaţiilor dintre fostele republicii sovietice la etapa actuală, inclusiv, şi, în special, dintre doi foarte mari actori ai acestor relaţii – Federaţia Rusă şi Ucraina. În această situaţie foarte ieşită din comun nu se manifestă, nici măcar formal, niciunul din proiectele enumerate mai sus, cu excepţia Lumii Ruse. În mare parte, graţie acestei idei, formulate în mod public de către autorităţile Federaţiei Ruse, amplificate de mijloacele de informare în masă şi adoptate de majoritatea politicienilor, liderilor de opinie şi populaţiei ei, precum şi de o parte din populaţia de limbă rusă din alte ţări, în Ucraina se desfăşoară un adevărat război, în care mor mii de oameni, iar sute de mii au rămas fără acoperiş de asupra capului. Comparativ cu proiectele anterioare de colaborare a fostelor republici sovietice, Federaţia Rusă demonstrează un interes deosebit pentru acest caz, forţând limite, pe care nici chiar ea nu şi-a permis să le forţeze până acum. 

Ce este Lumea Rusă şi ce ar vrea să însemne pentru cetăţenii Republicii Moldova, în particular?

Nu vom apela la citate şi expuneri teoretice, pentru că, în cele din urmă, orice lucru este doar ceea ce reprezintă în percepţia oamenilor. Astfel, şi adepţii, şi oponenţii Lumii Ruse acceptă că aceasta este o idee care se bazează pe recunoaşterea/impunerea superiorităţii/exclusivităţii unei entităţi colective umane, în raport cu altele, în special, sub aspect spiritual, moral, lingvistic. Anterior, se considera că această entitate se constituie din persoanele de etnie rusă, după care a înglobat toate persoanele cu limba rusă natală, ca, în ultima perioadă, să se extindă până la „toate persoanele vorbitoare de limbă rusă”, indiferent de ţara în care locuiesc. Oricum, Lumea Rusă se vrea un proiect atractiv în sine, puterea căruia consta în apartenenţa la o comunitate puternică şi influentă în lumea contemporană. Cu cât mai mare numeric, cu atât mai puternică şi mai influentă.

Republica Moldova a avut şi continuă să aibă oferte de aderare la Lumea Rusă. Orice ţară şi orice naţiune s-ar simţi flatată, dacă s-ar vedea interesantă pentru proiecte geopolitice mari. Dar iată că Moldova nu a dat curs invitaţiei la modul oficial nici la cel de-al 23-lea an de existenţă a sa, cu toate că în procesul ei de balansare permanentă a fost, uneori, suficient de aproape de a răspunde afirmativ. Nu a făcut-o, nici chiar în perioada de guvernare a celei mai puternice şi celei mai rusofile forţe politice din Republica Moldova – Partidul Comuniştilor. Şi aceasta din cel puţin două motive externe, pe lângă cele multe interne.

Unu: Invitaţiile au fost mai totdeauna dure şi chiar violente, fără să-i lase Moldovei cel puţin dreptul la aparenţă că şi-ar face alegerea în mod independent, ca ţară independentă ce se crede. În calitate de mostră relevantă putem face trimitere la susţinerea directă militară, politică, economică şi financiară, acordată regimului separatist din Estul ţării, de la primele lui manifestări şi până astăzi. În toată această perioadă, Moscova a tratat regimul separatist drept un laţ în gâtul Moldovei, care urma să asigure „conducerea” acesteia în „staulul” Lumii Ruse. Eventual, acelaşi scop l-a urmărit aşa-numitul „Memorandum Kozak”, dar şi seria de embargouri şi alte presiuni economice, după ce acesta a eşuat.

Se poate presupune că o nouă rundă de „invitaţii” a fost iniţiată prin vizita Patriarhului rus Kirill, din septembrie anul trecut, care a venit la Chişinău cu fundamentarea spirituală a aderării moldovenilor la Lumea Rusă prin prisma comuniunii religioase. Doar că, la mai puţin de două zile de la vizita Preafericitului, „leagănul Lumii Ruse” a impus embargou total vinurilor moldoveneşti care se prelungeşte până astăzi şi, pare-se, pentru totdeauna, dacă nu ne dăm duşi de căpăstru în staulul cu pricina. Toată experienţa relaţiilor politice moldo-ruse demonstrează clar că această aplicare de mecanisme duble nu a fost o întâmplare şi, cu atât mai mult, un accident pe care Rusia ar fi dispusă să-l regrete. Dovadă este şi punerea în prim-planul relaţiilor bilaterale, în aceeaşi perioadă, a vicepremierului rus Dmitrii Rogozin, comportamentul căruia poate fi apreciat drept adecvat doar dacă admitem că serveşte aceluiaşi proiect al Lumii Ruse, în care statul independent Republica Moldova trebuie adus cu voie sau fără voie.

Doi: Invitaţia presupunea că Republica Moldova poate face parte, odată şi pentru totdeauna, doar din Lumea Rusă, în exclusivitate, refuzându-i-se dreptul de participare la „alte lumi”, inclusiv, dreptul la propria „lume”, cea moldovenească. Şi dacă până nu demult Moldova avea soarta condamnatului de pe submarină care nu are unde să fugă decât din Lumea Rusă în Lumea Rusă, de la un timp, situaţia s-a schimbat, iar Moldova a obţinut o alternativă în persoana Uniunii Europene. Astfel, Moldova a ajuns să conştientizeze că în lume există şi „alte lumi”, decât Lumea Rusă şi în care, de altfel, se trăieşte mai bine. Moldova şi-a declarat în foarte multe rânduri disponibilitatea să de a face parte atât din Lumea Rusă, cât şi din „Lumea Europeană”, însă Rusia este categoric împotrivă. Din chiar ziua ratificării Acordului de Asociere a Moldovei cu Uniunea Europeană, ameninţările, interdicţiile şi embargourile reale au curs gârlă peste capul cetăţenilor moldoveni atât din interiorul ţării, cât şi al celor care se află la muncă în Federaţia Rusă.

Lumea Rusă şi „Lumea Europeană”

Amploarea presiunilor, întreprinse în mod unilateral şi cu sfidarea acordurilor bilaterale şi multilaterale, are capacitatea să demoleze economia Republicii Moldova, cu toate consecinţele sociale inevitabile. Tot acestea au rupt, practic, relaţiile economice moldo-ruse, fără de care este greu de închipuit existenţa în continuare a celorlalte tipuri de relaţii civilizate, inclusiv politice, sociale, culturale etc. Este de aşteptat ca, de acum înainte, autorităţile ruse să menţină relaţii şi sprijinul de tot felul doar pentru forţele politice din interiorul Moldovei care, în viziunea sa, ar fi capabile să câştige alegerile parlamentare din toamnă şi, respectiv, să denunţe Acordul de Asocierea cu deturnarea cursului european al Moldovei. Până unde poate merge Rusia cu această susţinere ne-o demonstrează clar exemplul Ucrainei, care şi ea a preferat „Lumea Europeană” Lumii Ruse.

Noţiunea „Lumea Europeană” a fost luată între ghilimele, pentru că, de fapt, ea nu există în realitate, nu o foloseşte nimeni şi în contextul prezentei teme înseamnă totalitatea unor valori pe care este aşezată şi de care se ghidează comunitatea europeană în forma ei organizatorică Uniunea Europeană. Pe fundalul acestei noţiuni artificiale am putea înţelege mai bine şi esenţa Lumii Ruse ca noţiune consacrată, oficială, precum şi diferenţele radicale dintre aceste două „lumi”.

Revenind la ceea ce vrea să însemne Lumea Rusă, exclusivitatea acestei entităţii colective se bazează pe comunitatea de limbă, religie, istorie, tradiţii, mentalitate şi alte trăsături din domeniul spiritualului, care ar întruni persoane pe principii extra-teritoriale şi extra-statale. Criteriile de apartenenţă la Lumea Rusă, enumerate mai sus, trezesc suficient de multe analogii cu doctrinele foarte cunoscute în perioada celui de-al doilea război mondial, dar pentru că adepţii acesteia s-ar indigna sincer şi profund, dacă am admite că simpatizează fascismul şi nazismul, nu vom atribui aceste caracteristici în calitate de obligatorii.

Dar, în acelaşi timp, Lumii Ruse nu-i putem atribui nici grija pentru bunăstarea omului şi viaţa decentă a acestuia, pentru că nu spune nimic despre toate acestea, pentru că nu a asigurat-o până acum, nu o asigură acum şi nu arată cum o poate asigura pe viitor. Iar „Lumea Europeană” spune, poate şi demonstrează decenii de-a rândul că pune preţ mare pe bunăstarea omului. Lumea Rusă nu spune nimic despre justiţia echitabilă şi combaterea corupţiei din aceleaşi motive că nu a asigurat, nu asigură şi nu este aptă să asigure. „Lumea Europeană” – exact invers şi îi invită şi pe moldoveni în această lume. Ba chiar le oferă sfaturi şi bani pentru aceasta. Să fie cineva atât de orb sau atât de nesincer ca să nu vadă diferenţele de formă şi conţinut ale invitaţiilor în „cele două lumi”?

Alte diferenţe cruciale: „Lumea Europeană” a însuşit lecţia celui de al doilea război mondial şi de atunci viaţa omului şi pacea popoarelor acestei „lumi” este valoarea cea mai mare posibilă dintre toate valorile. „Lumea Rusă” (pe care s-a ţinut în cea mai mare parte şi „Lumea Sovietică”) în secolul trecut şi în acest secol nu a avut nici un deceniu fără războaie. Transnistria, Cecenia, Osetia, Abhazia, Ucraina sunt doar ultimele exemple care demonstrează pe cât de drepte au fost acestea în calitate de instrumente de clădire a „Lumii Ruse”.   

Motivele şi scopurile românofobiei în Moldova

Prin „invitaţia” în „Lumea Rusă” Moldovei i se refuză dreptul de a fi parte şi a „Lumii Româneşti” (de asemenea o noţiune convenţională), pornire foarte firească pentru o bună parte a populaţiei Republicii Moldova. Ba chiar doar văzute prin prisma „Lumii Ruse” devin foarte clare motivele, rădăcinile şi scopurile acestei românofobii masive, groteşti până la iraţional de mari, promovate şi alimentate de forţe interesate din interiorul şi exteriorul ţării. Pentru că nu există nimic mai firesc decât ca fraţii de sânge să tindă spre relaţii bune şi spre un univers comun sau o „lume” comună. Şi aceasta, în mod normal, nu ar trebui să contravină tendinţelor de a face parte, concomitent, şi din alte "lumi". De fapt, dacă e să credem arhitecţilor proiectului dezbătut, anume aceste sentimente stau la baza creării Lumii Ruse, doar că nu la toţi li se permite.

În mod neaşteptat, se pare că românofobia plantată temeinic în Republica Moldova are şi explicaţii matematice. Adică: este mai convenabil să le insufli la aproape 4 milioane de moldoveni că nu au aceleaşi rădăcini istorice, lingvistice, culturale cu fraţii de peste Prut, pentru că, fără aceste rădăcini este mai simplu să-i convingi că, singuri, se vor pierde în această lume, că lumea lor maternă este Lumea Rusă. Şi chiar că se pierd faţă în faţă cu 143 de milioane din Lumea Rusă a Federaţiei Ruse. În schimb, cele 4 milioane, împreună cu cele peste 21 de milioane de romani care, neînvrăjbiţi fiind,  ar putea constitui  cel puţin, o „mini-lume românească” de peste 25 de milioane. Cu 25 de milioane îţi poţi apăra mai lesne interesele în faţa celor 143 de milioane. Dar dacă aceste 4 milioane de moldoveni, împreună sau  fără cele peste 20 de milioane de români, se alătură „Lumii Europene” cu peste 550 de milioane de oameni şi potenţial economic incomparabil mai mare decât al Lumii Ruse, balanţa capacităţilor celor 4 milioane de moldoveni de a-şi apăra interese în relaţiile cu cele 143 de milioane s-ar înclina în cu totul altă parte decât până acum.

De fapt, în mod cert, ar  trebui să adăugăm de partea celor circa 555 de milioane ai „Lumii Europene” încă circa 40 de milioane de ucraineni, pierduţi pentru vecie pentru Lumea Rusă anume din cauza cum înţelege această Lume să se impună, în particular printr-o fantomă cu nume de „Novorossia” şi de dragul căreia mor mii de oameni, ruşi şi ucraineni, fraţi de sânge. În acest sens, matematica ar arăta cam 143 milioane ai Lumii Ruse versus circa 600 de milioane ai „Lumii Europene”. Astfel încât 4 milioane de moldoveni, dar cu condiţia obligatorie să-i urască pe români, contează totuşi pentru o Lume Rusă care vrea să fie mare, puternică, influentă şi respectată.

Lumea Rusă şi „Lumea Moldovenească”

În altă ordine de idei, Lumea Rusă prezintă un impediment cardinal pentru realizarea unei lumi, interne, „moldoveneşti”, a Republicii Moldova. Fiind un stat foarte nou, nu are şanse să se constituie, dacă nu depăşeşte starea de divizare a cetăţenilor săi după criterii etnice, lingvistice, culturale, ideologice, teritoriale etc, cu formarea ulterioară a unei naţiuni civice cât de cât omogene. Iar acest scop este irealizabil atâta timp cât o parte din cetăţenii săi consideră că patria lor adevărată este alta, trăind, de facto, în lumea virtuală a Lumii Ruse sau mai degrabă a „Lumii Sovietice”, deja defuncte, dar suficient de aproape ca şi conţinut.

Astfel, ţinând cont de cele de mai sus, dar şi de mai jos, Moldova şi moldovenii încă urmează să decidă care este lumea favorabilă lor. Cuvântul cel mai greu îl vor spune la alegerile parlamentare din 30 noiembrie, care vor însemna nu doar şi nu atât alegerea noii guvernări a ţării, cât confirmarea sau schimbarea „Lumii” în care ar dori să trăiască.

Poziţia autorităţilor, societăţii şi clasei politice

Până atunci, cum răspund autorităţile, societatea şi clasa politică moldovenească „invitaţiilor” venite din Lumea Rusă?

Şi unii, şi alţii, şi cei de-ai treilea răspund firesc din punctul lor de vedere,  în conformitate cu înţelegerea situaţiei şi starea de spirit dominantă pe segmentul care îl reprezintă.

Autorităţile încearcă să se comporte suficient de calm, chiar dacă este foarte fierbinte afară şi în ţară, fără a lăsa prea mult loc pentru provocări, suficient de echilibrat că să nu ofere pretexte pentru învinuiri de destabilizare a situaţiei şi aşa încordate. Oponenţii interni şi externi atâta ar şi aştepta. Este un comportament suficient de adecvat într-o situaţie de forţă majoră. Până la urmă, autorităţile sunt unicele care, prin legalitatea şi legitimitatea lor, reprezintă societatea în totalitate, iar în societate există diverse abordări şi poziţii privind interesele legate de rientarea externă a ţării.

La rândul ei, societatea este destul de divizată şi în acest sens, parte din care respinge clar „invitaţiile” Lumii Ruse, parte care le acceptă, parte care balansează între cele două părţi. Se întâmplă aşa poate pentru că societatea moldovenească vine de unde vine, şi poate pentru că până nu demult nu a avut posibilitatea să cunoască mai îndeaproape şi alte "lumi" decât Lumea Rusă, respectiv, să compare în cunoştinţă de cauză plusurile şi minusurile acestora. În ansamblu, este o reacţie, de asemenea, suficient de firească pentru societatea moldovenească în starea ei actuală, de care urmează să se ţină cont şi pe care fiecare forţă politică tinde să o atragă, dar şi să o modifice în favoarea sa.

În politică totu-i pe vechi cu o singură excepţie

Clasa politică şi ea se poartă suficient de tradiţional şi previzibil, pentru că şi ea reprezintă anumite segmente ale societăţii. De aceea şi aici opţiunile variază între categoric împotriva orientării spre Lumea Rusă (Partidul Liberal Reformator, Partidul Liberal, Partidul Verde Ecologist, Partidul Naţional Liberal, Mişcarea Antimafie ş.a.), categoric pro (Partidul Comuniştilor, Partidul Socialiştilor ş.a) şi aşa-zisa „opţiune mixtă”, adică şi Lumea Rusă, şi „Lumea Europeană”, reprezentată în special de Partidul Democrat, Partidul Popular ş.a. Astfel, în politică, aproape nimic nou sub soare, poate cu o singură excepţie semnificativă.

Se pare că Partidul Liberal Democrat, formaţiune cu cele mai multe mandate în coaliţia pro-europeană de guvernământ, şi-a modificat poziţia în acest sens destul de radical de la una „mixtă”, asemănătoare într-un fel cu cea a Partidului Democrat şi cu cea actuală a autorităţilor centrale, la alta. Acum, PLDM demonstrează o poziţie univoc pro-„Lumea Europeană”, chiar pro-„Lumea Nord-Atlantică”, iar metamorfoza s-a produs într-un timp relativ scurt. Încă în septembrie anul trecut, liderul PLDM, Vlad Filat, „a contribuit”, trebuie să înţelegem, a sponsorizat vizita în Moldova a Patriarhului Kirill, care spuneam mai sus cu ce misiune a venit. Încă relativ nu demult oponenţii politici îl calificau pe acesta drept „mâna Moscovei”, inclusiv pentru că, purta, la modul direct, ceasul pe mâna dreaptă, ca şi liderul rus Vladimir Putin. Însă deja la sfârşitul anului trecut Filat şi-a făcut apariţia la modul oficial pe Maidanul din Kiev, lucru pentru care trebuia să-şi dea seama că va fi sancţionat de Moscova. Iar acum două luni a sugerat la Washington că Moldova are nevoie de relaţii mai apropiate cu NATO şi Moscova aceasta chiar că nu iartă.

Această metamorfoză ar putea avea mai multe motive:

Unu: Liderul PLDM nu mai deţine postul de prim-ministru, în general nu are o funcţie oficială în stat, ceea ce îl dezleagă de obligaţia autorităţilor de a fi prudente pe cât este de posibil. Acum are dreptul să ţină cont preponderent de aşteptările propriului electorat, pe care este de presupus că le cunoaşte, dacă ne amintim de recentele declaraţii făcute unui post de televiziune privitor la anumite sondaje de uz intern pe care le desfăşoară partidul. Trebuie să înţelegem, că potrivit acestor sondaje, numărul adepţilor Lumii Ruse a descrescut în favoarea celor ai „Lumii Europene”, eventual, şi ai celor care ar accepta „Lumea Americană şi chiar cea Nord-Atlantică”. În caz contrar, comportamentul respectiv ar prezenta riscuri supreme pentru partid şi liderul său.

Doi: Războiul din Ucraina, foarte aproape de hotarele Republicii Moldova cu pericole similare pentru ea, constituie o situaţie extraordinară care necesită soluţii de acelaşi nivel. Cunoaşte cineva alte remedii cu care te poţi apăra de „Moscova care nu crede lacrimilor”, decât un aliat comparabil sau şi mai tare decât aceasta?  Aşa sau altfel, Filat vroia să arate convins şi să convingă pe alţii într-o emisiune radiofonică de ieri, când spunea că pentru libertate trebuie să lupţi, că libertatea nu înseamnă doar beneficii, dar şi sacrificii, că „am tot încercat să fim buni şi ne-am pomenit cu o regiune separatistă, să fim umili o perioadă lungă de timp şi ne-am pomenit total dependenţi…”.

Trei: Ar putea exista şi un motiv mai personal al liderului  PLDM. De  multe ori şi tot mai des acesta vorbeşte despre o campanie masivă de denigrare a sa şi a formaţiunii sale. Şi care, afirmă el, „costă foarte scump”, în sensul finanţelor utilizate în acest scop. Cei care urmăresc presa şi evenimentele trebuie să-i dea dreptate că anume aşa este. Atâta timp cât el nu indică deschis asupra forţelor interesate în a cheltui aceşti mulţi bani, şi nimeni dintre „terorişti” nu-şi asumă actul şi nu revendică condiţiile, trebuie să recurgem doar la două scenarii posibile, separate sau concomitente. Fie că organizatorii campaniei sunt din interiorul ţării şi aici sunt destul de puţine degete de îndoit, fie că a fost „comandat”, eventual, doar în sens politic, din afară şi aici există doar un singur deget de îndoit. O parte din motive au fost expuse mai sus.

Lumea Rusă şi cultura rusă

În mod normal, proiectul Lumea Rusă nu ar trebui confundat cu cultura rusă, inclusiv limba rusă, care este una într-adevăr mare şi, într-adevăr valoroasă. Majoritatea moldovenilor o cunosc şi o apreciază ca atare. Dar aceasta se întâmplă şi pentru că moldovenii cunosc mai puţin sau nu cunosc deloc alte mari culturi ale lumii, ba uneori nu-şi cunosc tot atât de bine propria cultură şi propria limbă. Este şi aceasta o reminiscenţă a aflării îndelungate sub influenţa exclusivă a Lumii Ruse. Avem de recuperat multe în acest sens, nepierzând în acelaşi timp din valorile pe care le deţinem deja.

Dar trebuie să ţinem cont că această fază  de promovare agresivă a Lumii Ruse, cu care se confruntă Ucraina vecină, este posibilă şi datorită susţinerii din partea unei părţi importante a oamenilor de cultură din Rusia, pe care moldovenii, de asemenea, i-au cunoscut şi i-au apreciat. Numai cât face lista personalităţilor din cultură care au aprobat „imediat, unanim şi pe deplin” politica preşedintelui Putin la anexarea Crimeii. Unii dintre aceea s-au regăsit în scurt timp în lista laureaţilor Premiului de Stat al Federaţiei Ruse, iar unul dintre aceştia, un nume mare în muzica rusă,  a găsit că este posibil să-şi finalizeze scurtul speach în felul următor: „…şi încă eu îl iubesc pe preşedintele nostru Vladimir Putin”.

Este adevărat că se adună şi o listă mare, dar încă insuficientă pentru a influenţa atmosfera generală din ţară, de personalităţii care consideră drept chestiune de onoare să se desolidarizeze de acţiunile autorităţilor îndreptate împotriva poporului ucrainean, fie şi în numele Lumii Ruse. Şi nu doar pentru că ţin la fraţii lor de sânge, ci pentru le este frică de soarta propriului popor, aflat sub influenţa unor idei nefaste. Este relevant în acest sens titlul unui interviu acordat de un cunoscut jurnalist şi politician din Sankt Petersburg: „Ideea rusă totdeauna aduce la una şi aceeaşi – necesitatea de a depăna maţe străine pe şenilele tancurilor...”. Dur, dar din interior şi în cunoştinţă de cauză. Acesta pentru respectiva personalitate recunoaşte că a participat în calitate de jurnalist, dar şi de combatant de partea forţelor militare ruseşti, în Transnistria şi în Cecenia. O altă personalitate rusă încerca recent să găsească un popor, o ţară, cucerită sau eliberată sub flamura Lumii Ruse care după aceea a trăit mai bine şi nu găsit… Tot aşa cum altcineva, de aici din Moldova, nu a găsit politicieni şi alţi oameni influenţi autohtoni, copiii cărora să fie la studii sau cu traiul în zona Lumii Ruse, practic toţi - în „Restul Lumii”

Valeriu Vasilică, IPN