Interviu IPN: Scenariul anexării regiunii transnistrene de către Rusia este puţin probabil în circumstanţele actuale, pentru că regiunea ar deveni o enclavă izolată pe care Rusia nu o va putea proteja din punct de vedere militar. De această părere este profesorul de ştiinţe politice la Universitatea din Ottawa, Ivan Katchanovski, care a făcut declaraţia pentru publicaţia canadiană The Globe and Mail. Profesorul menţionează, însă, că în eventualitatea în care şi alte părţi ale Ucrainei de sud ar opta să se unească cu Rusia, anexarea acestei regiuni a Moldovei ar putea deveni mai fezabilă. În acest context Agenţia IPN a solicitat opinia Iuliei Serbina, cercetător ştiinţific superior al Filialei din Odesa a Institutului Naţional pentru Studii Strategice, Ucraina, referitor la posibilitatea ca şi populaţia din regiunea Odesa să iniţieze acţiuni de ieşire din componenţa Ucrainei şi aderare la Federaţia Rusă, după modelul peninsulei Crimeea.
---
- Care este situaţia la Odessa în comparaţie cu situaţia în ansamblu din Ucraina? Este adevărat că unii locuitori ai regiunii, de asemenea, doresc să iasă din componenţa ţării? Se întâmplă ceva în regiune, care ar trebui să facă atente şi alte ţări, de exemplu, Republica Moldova?
- Informaţia cu privire la dorinţa Odessei şi a regiunii Odessa de a ieşi din componenţa Ucrainei nu numai că nu corespunde realităţii, dar şi este exagerată cu mult de către mijloacele de informare în masă de orientare prorusă. Nu putem nega faptul că printre odesiţi sunt şi cetăţeni care doresc să continue să-şi trăiască viaţa în componenţa Federaţiei Ruse sau în conceptul geografic inventat numit „Novorossia”, ar fi însă o greşeală să afirmăm că aceştia constituie o majoritate covârşitoare.
Într-adevăr, aceşti cetăţeni participă la mitingurile întru susţinerea Rusiei, ei se folosesc de simbolurile Uniunii Sovietice, arborează drapelele Federaţiei Ruse deasupra orăşelului de corturi de pe câmpul Kulikovo, încercând să acţioneze în opoziţie cu Euromaidanul din Odessa, totodată, multe dintre activităţile lor sunt mai curând un răspuns la spiritul activ al odesiţilor, care se pronunţă în favoarea caracterului unitar al Ucrainei. Între altele, după ce pe 2 martie la Odessa a avut loc un miting contra războiului şi în favoarea caracterului unitar al Ucrainei, la care au participat peste 10 mii de persoane, oamenii, care chemau la separarea de Ucraina, au încercat la 3 martie să ocupe sediul Administraţiei Regionale de Stat din Odessa, au ars drapelul Ucrainei, au arborat drapelul Federaţiei Ruse pe sediul Administraţiei Regionale de Stat, dar acţiunile lor au fost neutralizate. Spiritul activ al cetăţenilor din regiunea Odessa orientaţi spre Rusia (ca şi din alte regiuni din sud-estul Ucrainei) nu este altceva decât rezultatul unei mobilizări bine organizate.
După cum demonstrează datele cercetărilor sociologice, cetăţenii, care se pronunţă în favoarea vectorului rusesc de dezvoltare, constituie în regiunea Odessa, cel mult, 20 la sută. Este o cifră impunătoare, dar prea insuficientă pentru separare. Mai mult ca atât, potrivit rezultatelor sondajului de opinie, desfăşurat de prestigiosul centrul analitic „Iniţiative democratice”, în Ucraina nu există nicio regiune, populaţia căreia ar susţine separarea de Ucraina şi s-ar pronunţa pentru intrarea în componenţa Rusiei.
Problema constă în faptul că ideologii separării regiunii Odessa ţin hangul fobiilor sociale ale adepţilor acestora. Mijloacele regionale de informare în masă apropiate lor afirmau pe parcursul ultimilor ani, că în Odessa se va interzice să se vorbească în limba rusă, „partizanii inexistenţi ai lui Bandera” îi vor spinteca pe toţi, cu alte cuvinte, cu o astfel de retorică era pusă în pericol identitatea cetăţenilor şi chiar securitatea lor fizică. Din păcate, grozăviile acestea s-au transformat din metode de mobilizare electorală într-o metodă eficientă de aţâţare a vrajbei naţionale, ceea ce este absolut inadmisibil pentru regiunea Odessa, în care locuiesc reprezentanţi ai unui număr de peste 130 de naţionalităţi.
Ţin să repet: 20 la sută este o cifră impunătoare, dar prea puţin suficientă pentru reprezentarea întregii populaţii din regiune. Indiscutabil, trebuie să discutăm despre satisfacerea drepturilor culturale ale acestei părţi a cetăţenilor.
Un factor la fel de important îl constituie identitatea regională deosebită a odesiţilor, care predomină asupra celei civice, şi această identitate este foarte complicat s-o substitui cu cea rusească.
Graţie activităţii coordonate a cetăţenilor activi, a autorităţilor regionale şi a subdiviziunilor teritoriale ale structurilor de forţă, la Odessa s-a reuşit să se prevină vărsările de sânge, care, din păcate, nu au putut fi evitate la Doneţk şi la Harkov, în cadrul mitingurilor din 14-15 martie şi al provocărilor care le-au însoţit.
Dacă am lua în ansamblu, Ucraina nu lansează niciun fel de ameninţări pentru Moldova, dar foarte multe depind de acţiunile ulterioare ale Federaţiei Ruse. Consecinţele unui atare comportament activ conduc la perturbări de proporţii nu numai în regiunea Mării Negre, dar şi în întreaga lume. Cu siguranţă, nu face să vă îngrijoraţi de „exportul” transformărilor revoluţionare din Ucraina în Moldova, având în vedere nivelul nu prea înalt al activismului societăţii moldoveneşti (excepţie fac manifestările de masă în susţinerea sau contra cursului de integrare europeană, care au avut loc în Moldova în toamna anului 2013).
- Care sunt cele mai actuale riscuri pentru Ucraina în ansamblu şi pentru Odessa, în special, cum pot evolua acestea, dacă nu vor fi soluţionate problemele existente?
- Actualmente, riscurile pentru Ucraina sunt concentrate la diverse niveluri. Prima şi cea mai importantă provocare ţine de asigurarea integrităţii teritoriale şi a suveranităţii. Criza economică, provocată în mare măsură de activitatea coruptă a guvernului precedent, s-a intensificat ca urmare a ocupării şi anexiunii Crimeei de către Rusia. La macronivel, este necesar să se desfăşoare, în primul rând, reformele, care vor fi dureroase, dar reuşita lor va depinde de comunicarea inteligentă cu populaţia. În situaţia respectivă, UE şi SUA trebuie să elaboreze un aşa-numit „Plan Marshall” pentru Ucraina, iar sprijinul financiar este necesar nu numai pentru desfăşurarea reformelor, dar şi pentru susţinerea elementară a bunăstării financiare a statului. Acel un miliard de euro, pe care Uniunea Europeană îl repartizează astăzi Ucrainei, constituie, desigur, o sumă importantă, dar ea nu schimbă situaţia financiară a statului şi nu acoperă necesităţile sale.
În cazul în care nu vor fi achitate salariile, pensiile, în cazul sporirii presiunii fiscale asupra businessului mic şi mijlociu, majorării tarifelor la serviciile comunale, vor creşte nemulţumirile sociale şi deja în toamnă ne vom putea aştepta la noi manifestări cu caracter social. De altfel, aceste manifestaţii se vor deosebi în mod calitativ prin caracterul său de activismul Euromaidanului în sensul unei mai mari radicalizări. Dacă Euromaidanul a constituit „un protest al cetăţenilor liberi”, manifestările ulterioare riscă să se transforme „într-un protest al celor flămânzi”, ceea ce va prezenta un pericol mult mai mare.
Pentru a asigura integritatea statului, una dintre cele mai importante chestiuni de pe ordinea de zi urmează a fi descentralizarea, care să prevadă separarea funcţiilor administrării de stat şi ale autoadministrării locale, precum şi asigurarea organizatorică şi financiară a regiunilor. Actualmente, în teritoriu rămân, cel mult, 30 la sută din impozitele colectate, restul mijloacelor sunt repartizare prin intermediul Bugetului de Stat. Ministerul Dezvoltării Regionale, Construcţiilor, Gospodăriei Comunale şi de Locuinţe al Ucrainei s-a angajat să iniţieze pe parcursul unei luni de zile reforma autoadministrării locale şi a administrării de stat, care a fost pregătită pe parcursul a mai multor ani, dar autorităţile precedente aşa şi nu au mai început-o. Regiunile vor beneficia, în conformitate cu reforma, de împuterniciri importante pentru dezvoltarea lor.
Actualmente, absolut toate sferele vieţii sociale se află într-o zonă de risc, dar un aspect pozitiv îl constituie nivelul sporit de autoorganizare a cetăţenilor şi predispunerea lor de a acorda ajutorul necesar. În particular, doar pentru necesităţile armatei ucrainene, prin intermediul telefoanelor şi al SMS-urilor, timp de zece zile au fost colectate circa 40 milioane de hrivne (circa 4 milioane de dolari SUA la cursul de astăzi) şi acest exemplu nu este unic.
- Ucraina şi UE au semnat compartimentul politic al Acordului de Asociere. Lucrul acesta se răsfrânge deja într-un anumit fel asupra Ucrainei?
- Din păcate, Ucraina a mers pe calea sa, specifică, spre semnarea Acordului de Asociere cu Uniunea Europeană. Dacă la începutul procesului de negocieri UE punea în faţa autorităţilor ucrainene cerinţe concrete în ceea ce priveşte desfăşurarea reformelor, cu trecerea timpului lista aceasta de cerinţe s-a redus. După refuzul brusc al conducerii ucrainene precedente de a semna Acordul de Asociere cu UE în cadrul summitului de la Vilnius, situaţia s-a schimbat în mod radical. Semnarea compartimentului politic al Acordului de Asociere a Ucrainei cu Uniunea Europeană este mai curând un act de susţinere simbolică acordat Ucrainei după numeroasele victime umane, care s-au jertfit în lupta cu regimul puterii precedente. Acest compartiment prevede în linii generale intensificarea rolului societăţii civile, necesitatea consultărilor cu reprezentanţii acesteia la adoptarea deciziilor. Se ştie că, actualmente, un şir de ministere ale noilor autorităţi susţin consultări active cu reprezentanţii cercurilor de experţi la formarea pachetului de reforme (în special, în sfera activităţii anticorupţie, în sfera extinderii drepturilor autoadministrării locale, în sfera educaţiei). Dat fiind această situaţie, semnarea Acordului nu a avut repercusiuni serioase asupra situaţiei din Ucraina. Pasul următor, care este capabil să aducă preferinţe concrete statului, va deveni în mod logic liberalizarea regimului de vize şi anularea vizelor pentru cetăţenii Ucrainei.
Urmează să ne aşteptăm la unele modificări după semnarea Acordului cu privire la zona de liber schimb dintre Ucraina şi UE, căci anume în aceasta şi constă esenţa Asocierii. Săptămâna curentă, se poartă consultări intense în această chestiune, în special, în cadrul vizitei comisarului Ştefan Fulle la Kiev, precum şi pe parcursul vizitelor altor comisari (în problemele bugetului, impunerii fiscale, plăţilor vamale etc.). Indiscutabil, negocierile de acest gen urmau să înceapă, cel puţin, un an-doi în urmă până la semnarea Acordului, astăzi însă totul se desfăşoară într-un regim „de stingere a incendiului”. Chestiunea cu privire la transformări este una ce ţine de o perspectivă medie şi îndelungată.
- Cum poate să influenţeze sau cum influenţează deja situaţia din Ucraina asupra situaţiei din Moldova?
- Nu trebuie să vă aşteptaţi că în Moldova se vor produce transformări esenţiale de tip ucrainean. După cum se poate judeca, societatea moldovenească nu prea este interesată de evenimentele din Ucraina. Un anumit spirit socialmente activ s-ar putea manifesta mai degrabă în urma unor manifestări de criză în economia moldovenească. Cu toate că timp de mai mulţi ani Moldova se considera ca fiind „eminentă” în cadrul Parteneriatului Estic, reformele economice şi sporirea bunăstării cetăţenilor constituie totuşi un obiectiv actual al Guvernului.
La etapa actuală, ţinând seama de dependenţa Moldovei, ca şi a altor ţări din Europa, de agenţii energetici ai Rusiei, am putea prognoza o poziţie moderată a conducerii Moldovei în aprecierea evenimentelor din Ucraina (nu vom aborda în mod special actualizarea problemei transnistrene în contextul crizei din Ucraina).
Mariana Galben, IPN
