Pe 6 septembrie 2018, a avut loc întâlnirea șefului statului, Igor Dodon, cu liderul regiunii transnistrene, Vadim Krasnoselski. Din comunicatul de presă al Președinției am desprins că în cadrul discuțiilor s-a realizat „o apropiere între pozițiile celor două părți în scopul elaborării unor abordări și realizării ulterioare a acestora. Șeful statului mai spune că a căzut de acord cu necesitatea continuării unui dialog deschis, „care ar contribui la instaurarea încrederii între locuitorii celor două maluri ale Nistrului”. Acest gen de formulări vagi o fi ele mostre de aplicare a tehnologiilor propagandistice, dar asta nu mai ajută la nimic.
Ceea ce așteaptă cetățenii de la șeful statului este ca, în limitele atribuțiilor sale constituționale, să-și îndeplinească promisiunile electorale. Pentru asta are mandatul prezidențial de la alegători. Acum, dacă aruncăm o privire în programul electoral al domnului Dodon, ne convingem că domnia sa le-a promis cetățenilor ceea ce nu poate realiza. Într-adevăr, în primele o sută de zile ale mandatului prezidențial, adică până la 1 aprilie 2017, în dialog cu liderii de la Tiraspol, urma să ajungă „la un compromis referitor la proiectul de reglementare politică” a problemei transnistrene. A trecut un an și jumătate de la expirarea termenului pe care și l-a fixat, nesilit de nimeni, pentru atingerea compromisului, și ar fi normal să ne pună pe masă proiectul agreat cu administrația de la Tiraspol. În loc de asta, șeful statului ne spune că a discutat un „pachet de opt puncte” privind soluțiile la problemele cu care se confruntă locuitorii și agenții economici de pe ambele maluri ale Nistrului. Asta e foarte bine, dar, în primul rând, pachetul de opt punte a fost stabilit încă în perioada când șef al statului era Vladimir Voronin, adică mai bine de 10 ani în urmă. Tot atunci a fost lansată idea dialogului în vederea consolidării încrederii între locuitorii celor două maluri ale Nistrului. În al doilea rând, înțelegerile pe marginea acestui pachet au fost negociate recent de Guvern, fără vreo contribuție a șefului statului. Dimpotrivă, am văzut că șeful statului a avut o poziție contrară celei a Guvernului, susținută de Rezoluția Adunării Generale ONU, în privința retragerii prezenței militare rusești din regiunea transnistreană.
Așadar, întrebarea sacramentală este – care e valoarea adăugată a activității șefului statului pe dimensiunea transnistreană? Nu e o întrebare trivială. Acest lucru ne este demonstrat chiar de șeful administrației de la Tiraspol, Vadim Krasnoselski, chiar la reședința lui Igor Dodon: „Eu nu văd metode prin care s-ar ajunge la această reglementare politică. De aceea propun să rezolvăm problemele sociale, umanitare, culturale economice. Pentru rezolvarea politică a conflictului nu este nimeni pregătit, nici Moldova, nici Transnistria, nici partenerii din formatul 5+2. În realitate, eu nu văd nicio propunere, niciun mecanism care ar avea o înțelegere clară pentru rezolvarea politică a problemei moldo-transnistrene. În Transnistria nu avem o problemă cu asta. Noi avem statutul nostru politic, independența noastră, avem părerea poporului care nu poate fi combătută”. Această declarație este dovada incontestabilă că șeful statului, Igor Dodon, nu numai că nu și-a onorat promisiunea electorală, dar nici nu are cum s-o facă într-un viitor previzibil.
Vedem că liderul transnistrean se mulțumește cu menținerea unui dialog pentru soluționarea unor probleme curente, în cadrul unui format stabilit acum 10-15 ani. Într-adevăr, invocatele măsuri de încredere îi permit Transnistriei să facă comerț internațional, mai ales să beneficieze de regimul de liber schimb cu UE. Pachetul de opt puncte, agreat recent, îi permite Transnistriei să fie parte a fluxului de transport internațional etc. Și, în aceste circumstanțe, Tiraspolul nici măcar nu acceptă deschiderea celui de al treilea coș de negocieri, privind identificarea unei soluții politice a conflictului! Dacă e așa, dar așa este, atunci la ce bun servește acest val propagandistic referitor la întâlnirea Dodon-Krasnocelski? Răspunsul e la suprafață. Domnul Dodon ne-a anunțat încă cu o zi înaintea întâlnirii menționate că în calitate de lider informal al Partidului Socialiștilor din Republica Moldova (PSRM) a intrat în campania pre-electorală parlamentară. Mesajul este simplu – obligațiunea pe care nu și-a onorat-o domnul Dodon, în calitate de șef al statului, poate va fi realizată cumva, cu contribuția PSRM, dacă se va angaja în calitate de locomotivă electorală a acestuia la parlamentare.
În aceste circumstanțe, poate ar merita să se facă eforturi din partea cetățenilor de responsabilizare a politicienilor. Poate ar fi bine să-i facem pe politicieni să ne prezinte un bilanț al realizării promisiunilor anterioare, înainte de a veni cu promisiuni noi. Sigur, politicieni pot ignora propunerile cetățenilor, dar, amintindu-le de neonorarea promisiunilor, le-ar fi mai dificil să atragă simpatia și suportul cetățenilor. O astfel de atitudine ar fi corectă din toate punctele de vedere, iar politicienii nici măcar nu-și vor putea motiva eventuala supărare.
Experții IPN