Arhiva

Print Send by email
10:39, 19 Aug 2017
 
Ianuarie 2018
LuniMarțiMiercuriJoiVineriSâmbătăDuminică
01 02 03 04 05 06 07
08 09 10 11 12 13 14
15 16 17 18 19 20 21
22 23 24 25 26 27 28
29 30 31
Februarie 2018
LuniMarțiMiercuriJoiVineriSâmbătăDuminică
01 02 03 04
05 06 07 08 09 10 11
12 13 14 15 16 17 18
19 20 21 22 23 24 25
26 27 28
Martie 2018
LuniMarțiMiercuriJoiVineriSâmbătăDuminică
01 02 03 04
05 06 07 08 09 10 11
12 13 14 15 16 17 18
19 20 21 22 23 24 25
26 27 28 29 30 31
Aprilie 2018
LuniMarțiMiercuriJoiVineriSâmbătăDuminică
01
02 03 04 05 06 07 08
09 10 11 12 13 14 15
16 17 18 19 20 21 22
23 24 25 26 27 28 29
30
Mai 2018
LuniMarțiMiercuriJoiVineriSâmbătăDuminică
01 02 03 04 05 06
07 08 09 10 11 12 13
14 15 16 17 18 19 20
21 22 23 24 25 26 27
28 29 30 31
Iunie 2018
LuniMarțiMiercuriJoiVineriSâmbătăDuminică
01 02 03
04 05 06 07 08 09 10
11 12 13 14 15 16 17
18 19 20 21 22 23 24
25 26 27 28 29 30
Iulie 2018
LuniMarțiMiercuriJoiVineriSâmbătăDuminică
01
02 03 04 05 06 07 08
09 10 11 12 13 14 15
16 17 18 19 20 21 22
23 24 25 26 27 28 29
30 31
August 2018
LuniMarțiMiercuriJoiVineriSâmbătăDuminică
01 02 03 04 05
06 07 08 09 10 11 12
13 14 15 16 17 18 19
20 21 22 23 24 25 26
27 28 29 30 31
September 2018
LuniMarțiMiercuriJoiVineriSâmbătăDuminică
01 02
03 04 05 06 07 08 09
10 11 12 13 14 15 16
17 18 19 20 21 22 23
24 25 26 27 28 29 30
Octombrie 2018
LuniMarțiMiercuriJoiVineriSâmbătăDuminică
01 02 03 04 05 06 07
08 09 10 11 12 13 14
15 16 17 18 19 20 21
22 23 24 25 26 27 28
29 30 31
Noiembrie 2018
LuniMarțiMiercuriJoiVineriSâmbătăDuminică
01 02 03 04
05 06 07 08 09 10 11
12 13 14 15 16 17 18
19 20 21 22 23 24 25
26 27 28 29 30
Decembrie 2018
LuniMarțiMiercuriJoiVineriSâmbătăDuminică
01 02
03 04 05 06 07 08 09
10 11 12 13 14 15 16
17 18 19 20 21 22 23
24 25 26 27 28 29 30
31
Veaceslav Adam și portativele sufletului. Schiță de auto-portret
Print Send by email
10:39, 19 Aug 2017

(Fragment din cartea „PROMETEU – liceul care face ISTORIE”, apărută recent la editura TOCONO. Autor și erou - Veaceslav Adam, profesor de educație muzicală de la liceul „Prometeu” din Chișinău).
---


M-am pornit la Colegiul sportiv și am ajuns la Colegiul pedagogic

Când am absolvit școala din Bălăneștiul meu drag, veni timpul să-mi aleg și eu drumul în viață. Aveam două pasiuni mari: sportul și muzica. Până la acel moment, în familie era un profesor de educație fizică (fratele Grigore), un agronom (fratele Valentin), o profesoară de clasele primare (sora Margareta), un actor (fratele Constantin), alt profesor de educație fizică (fratele Vasilică). De fapt, tata Vasile l-a trimis pe Vasilică la o școală de muzică, dar el a ales să facă sport. Eu, dimpotrivă: eram foarte pasionat de sport, dar am ajuns să fac studii muzicale. Îmi plăcea să cânt, eram solist în corul școlii. Și în familie cântecul era la loc de cinste. Pasiunea pentru sport părea să prevaleze. La școală eram primul la trântă, primul la alergări (diferite distanțe), cel mai bun la fotbal. De aceea a fost firesc să mă pornesc la Colegiul sportiv din Chișinău. În acea zi erau probleme de a ajunge la Chișinău. O colegă de clasă (Maria Chirtoacă) m-a sfătuit să merg până la intersecția de la Bucovăț și de acolo voi ajunge mai ușor în capitală. Din vorbă în vorbă, am aflat că ea merge la Colegiul pedagogic din Călărași. Iată așa, pe ultima sută de metri, am decis să „trădez” sportul în favoarea muzicii. 

La colegiu am susținut foarte bine examenul la disciplina muzicală și celelalte două examene de admitere. Dar, fiind concursul mare, n-am fost admis. Ce să fac? Am mers la școala medie din Boldurești, știind că acolo sunt condiții excelente de a practica diferite discipline sportive. După absolvire, intenționam să revin la dragostea mea „trădată” – sportul. Dar n-a fost să fie.

Pe la începutul lunii octombrie a venit la mine tata și mi-a adus o scrisoare prin care eram înștiințat că sunt totuși admis la studii la Colegiul pedagogic din Călărași. Îmi amintesc cât de bucuros era tata: i se împlinea un vis – să aibă un muzicant în familie. Ulterior, am studiat la Facultatea de Istorie de la USM. Oricum, dragostea pentru muzică rămâne pe treapta întâi a podiumului.

Îi învăț pe copii să cânte cu inima

Dumnezeu n-a înzestrat toată lumea cu voce de privighetoare sau cu darul de a cânta virtuos. Dar inimă și suflet a pus în fiecare. Iată de ce le spun copiilor: să cântați din suflet! Dacă vă gândiți la plăcinte când cântați despre îngeri, mesajul oricum va mirosi a bucătărie. Chiar dacă cineva ia o notă mai puțin exact, dar cântă din inimă, nu-l depunctez. Țin mult la remarca distinsului muzicolog Eugen Mamot: „Copiii de la „Prometeu” sunt prețioși prin faptul că au voci naturale, cântă firesc și inspirat”.

Din neam de artiști

Îmi trag rădăcinile din Nisporeni, de lângă Prut. Suntem un neam mare, îndrăgostit de muzică, de poezie, de tot ce-i frumos. În casa noastră s-a cântat de când mă țin minte. Cu toții am cântat: și părinții, și cei opt copii (cinci frați și trei surori), câți am fost în familie. Cântecele noastre preferate erau, desigur, cele populare. Am crescut cu emisiunile de folclor de la TVR, pe care le recepționam mai bine decât pe cele de la Chișinău. De cum începea un concert, mama îl striga pe tata: „Vasile, vino, vino repede!”. Astfel, încă din copilărie am îndrăgit folclorul autentic, devenit ulterior o măsurătoare a artei veritabile. La școală se cânta „Smelo, tovarișci, v nogu!” („Toți într-un pas înainte!”) și alte cântece „patriotice”, iar în casa noastră – despre om și dorurile sale. Era un contrast izbitor …

Tatăl meu, Vasile Adam, era conocarul satului, astfel el fiind prezent la toate nunțile din sat. Parcă-l văd și acum: frumos, în veșminte populare, cu voce puternică, însuflețindu-i pe toți cu glume, poezii și conocării de pe timpuri. Fratele Valentin a preluat cel mai reușit aceste calități de la tata. Și fratele Constantin (actor la Teatrul Național „Mihai Eminescu”) are foarte multe în comun cu bunul nostru părinte.   

Unchiul meu, scriitorul Grigore Adam

Fratele tatei a fost scriitorul Grigore Adam, plecat în Ceruri prematur, în 1946. Deși a trăit doar 32 de ani, ne-a lăsat o creație ce ne e dragă, în special nuvela „Hartene”, inclusă altădată în manualele școlare. Ținem mult și la aprecierile date de criticii literari. Astfel, scriitorul Vasile Nastasiu susține că Grigore Adam „a fost un prozator și un publicist care a creat chipuri de neuitat, devenite populare prin apropierea lor de folclorul nostru, de creația celor mulți”. „Prozator de tranziție cu o frază pur românească”, astfel îl definește Mihai Cimpoi în ”O istorie deschisă a literaturii române din Basarabia”.

Mama, de altfel, ne povestea că tânărul său cumnat, înainte să moară, a rugat ca numele de pe crucea de mormânt să-i fie scris cu litere latine: Grigore Adam. Dorința i-a fost îndeplinită, în pofida faptului că se instalase deja puterea sovietică.

Peste un an după plecarea sa în lumea celor drepți, în familia noastră avea să se mai nască un Grigore Adam, fratele nostru, renumit rapsod de la Nisporeni, cunoscut și prin faptul că interpretează melodii la frunză.

De la părinți am învățat cumsecădenia

Copilăria mi-a fost plină de poezie. Tata Vasile, foarte pasionat de versuri, ne lua pe noi, copiii, la munci agricole și, ca să ne mențină buna dispoziție, ne recita, fără întrerupere, poezii. Era un mare amator de frumos.

Părinții ne-au învățat să fim responsabili și să nu facem lucrul de mântuială. Țin minte că odată, pe când eram în armată, mi s-a dat ordin să merg, împreună cu camarazii pe care îi aveam în subordine, să curățăm de buruieni o parcelă de pe terenul unității. Când am văzut cum lucrează a lehamite ortacii, am comandat „Adunarea!” și „Drepți!”, apoi, timp de câteva minute, le-am arătat cum trebuie să strivească „inamicul”, nelăsând în urmă niciun fir. Așa mi-e firea. Mă contopesc cu ceea ce fac și mă simt vinovat în zilele când se întâmplă să fac mai puțin decât mi-am planificat.

Tot de la părinți am învățat și buna cuviință. Tatăl meu niciodată nu făcea observații direct, ci doar prin pilde. De exemplu, trecea vreun copil pe lângă adulți și nu se saluta, iar el întreba: „Ce-ai spus?”. „Nimic.”, răspundea copilul. „Iartă-mă. Mi s-a părut că ai dat binețe …”

De mama Anica îmi amintesc ca de o sfântă, grijulie și plină de dragoste necondiționată. Astăzi, mi se întâmplă să văd, uneori, mame tinere care nu reacționează la necazul copilului lor. Noi în familie niciodată n-am fost tratați cu nepăsare. Eram deja mare și, dacă mama observa că ceva nu e bine, mă învăluia cu grija ei și mă întreba: „Ce-ai pățit, dragul mamei?”

Acordeonul „Beriozka”

Pentru prima oară am luat un acordeon în mână la Colegiul pedagogic din Călărași, după clasa a VIII-a. Primul meu acordeon se numea „Beriozka”, de producție sovietică. Era greoi și trebuia să apeși cu putere pe clape, marja de manipulare fiind limitată. Mi-am perfecționat cu adevărat abilitățile abia după ce mi-am procurat un acordeon german „Weltmeister”. În vacanța de vară mergeam în taberele de odihnă, unde acompaniam, la auz, copiii care interpretau cântece mai puțin cunoscute de mine.

La colegiu am fost pregătit nu ca instrumentist, ci ca profesor de educație muzicală. Cariera mi-am început-o la școala din satul natal, Bălănești. De atunci și până în prezent, nu încetez să mă uimesc de faptul cum muzica îi modelează pe copii, „îmbolnăvindu-i” de frumos, de bunătate și lumină.

Miracolul vieții noastre

La Liceul „Prometeu” am fost angajat în august 1998. Dar cu doar șase luni în urmă nimic nu prevestea să plecăm din sat. E o istorie aparte …

În ziua de 8 martie 1998, la radioul național a fost transmisă o știre înfiorătoare: pe traseul Bălți-Chișinău, a avut loc un tragic accident rutier, în care ambii părinți au decedat; și doar fetița lor de șase ani, care se afla cu ei în mașină, a supraviețuit. Eram acasă, stăteam la masă împreună cu soția Ecaterina. Știrea ne-a cutremurat, ochii umplându-ni-se de lacrimi. Nu știam nimic despre familia în cauză. Cu toate acestea, ceva s-a declanșat în sufletele noastre, a prins viață și ne-a îndemnat să urcăm în mașină și să pornim la drum. Fără a ne spune unul altuia vreun cuvânt. Doar ne-am privit în ochi și ambii am citit în ei aceeași hotărâre: să înfiem copilul! Fetița, într-adevăr, nu-i mai avea decât pe bunici…

Am mers spre locul accidentului. De la angajații unei benzinării am aflat unde este internată fetița. Am fost la spital și am văzut-o.

Peste două zile, am fost la înmormântare la Hiliuți. După masa de pomenire ne-am apropiat de bunici. Le-am spus cine suntem și ce dorim … Au început să plângă. Plângeam și noi … În cele din urmă, după mai multe ezitări, bunicii au acceptat, dându-și consimțământul. A fost o minune. O minune pe care și azi o cred aproape imposibilă. În fond, miracolul adevărat era fetița – Adriana. Copilul nostru!

Condiția bunicilor a fost să ne mutăm totuși la Chișinău, s-o „scoatem din glod” pe Adriana. Și noi am acceptat. Am acceptat în pofida faptului că la Bălănești aveam de toate. De curând, ne construisem casă nouă și ambii ne bucuram de multă stimă la școala unde lucram împreună cu surorile mele, Margareta și Viorica, împreună cu părinții Ecaterinei care, pe timpuri, mi-au fost și mie profesori.

Așa se face că am venit la Chișinău și am prins a umbla prin diferite școli și licee, în căutare de serviciu.

Soarta ne-a adus totuși la „Prometeu”. Am stat de vorbă cu domnul director Aurelian Silvestru și am înțeles că Dumnezeu ne-a scos în cale un suflet mare de om, de pedagog și de artist. Soția primise oferte și în alte instituții. Dar domnul director ne-a spus: „Vă angajez pe ambii. Veți lucra împreună!”. Ulterior, am aflat că există și alte cupluri de profesori la „Prometeu”. Cred că asta consolidează și familia, și colectivul.

Ansamblul „Prometeu”

În orele de după program, m-am gândit să lucrez suplimentar cu elevii, adunându-i într-un ansamblu. Inițial, ansamblul „Prometeu” a fost conceput într-o altă formulă – de ansamblu vocal-instrumental, cu toate componentele inerente: chitară bas, chitară ritm, tobe etc. La clape cânta o fetiță. Era frumos și emotiv să-i vezi inter­pretând muzică instrumentală.

Dar aveam și dificultăți. De exemplu, când am fost invitați la emisiunea „Două ore plus trei iezi”, moderată de Iulian Filip, urma să instalăm toată „gospodăria” noastră muzicală în câteva minute și nu era deloc ușor. Asemenea situații s-au întâmplat în repetate rânduri, astfel încât am decis să renunțăm la instrumente și să cântăm cu vocea.

Am avut noroc de copiii profesorilor de la Liceul „Prometeu”

Într-un ansamblu școlar se schimbă mereu componența. Este un lucru firesc, în raport cu un colectiv de adulți ce beneficiază de o componență stabilă și în care poți cânta o perioadă îndelungată. La începuturile ansamblului, am avut noroc de copiii profesorilor de la „Prometeu”, foarte talentați: Andrieș – feciorul doamnei Voroniuc, o voce de clopoțel, Cristina – fiica doamnei Șterbeț, Maria – fiica doamnei Drăgan, Felicia și Floridana, nepoatele doamnei directoare Larisa Silvestru, fiica noastră Adriana ș.a. Am muncit foarte mult cu ei. A meritat, firește. Dar și când au plecat șapte dintr-o dată, la absolvire …

Prima voce a ansamblului, mai mulți ani la rând, a fost Tămărica Costrițchi, o voce de aur! Când a absolvit liceul, o altă fetiță a zis: de câțiva ani aștept să plece Tămărica, să fiu și eu solistă. Nici nu e de mirare: artiștii adevărați se află mereu în competiție.

Când ansamblul de dansatori al liceului, condus de domnul Constantin Șchiopu, a început să participe la diferite festivaluri folclorice peste hotare, am mers și noi, cu ansamblul vocal, ajustându-ne repertoriul și completându-l cu cântece populare.

Domnul director, din start, ne-a acordat toată susținerea – ne-a procurat costume populare și un set modern de instrumente muzicale. Adevărata sa contribuție însă a fost cu totul neașteptată pentru mine. Încercam să alcătuim un repertoriu mai extins pentru ansamblu, dar nu ne prea reușea, deoarece lipseau cântecele potrivite pentru vârsta școlară.

Primul său cântec directorul l-a fluierat la telefon

La un an după ce m-a angajat, domnul director Aurelian Silvestru a venit într-o zi la mine și mi-a spus (cu modestie, ca un elev) că a scris un cântec. Mi-a dat să ascult o melodie pe care a fluierat-o și a imprimat-o la telefon. Era „Planeta lim­bii”. Avea și cuvintele. Mi-a zis că ar vrea să-l cânte Tămărica Costrițchi, elevă în clasa întâi, pe care eu încă n-o depistasem ca pe o voce de mare sensibilitate și putere. Ne-am izolat într-o sală de clasă și am început audițiile. Tămărica însă nu părea inspirată. „De ce cânți încetișor?”, am întrebat-o. „Îmi păstrez vocea!”, mi-a răspuns ea ca o „primadonă”. „Încearcă mai tare!”, am rugat-o. Și când s-a declanșat, Tămărica … Am înțeles că are har de la Dumnezeu.

Apoi domnul director a început să aducă tot noi și noi cântece. Într-o zi, a venit cu o melodie veselă foarte frumoasă, în alta cu un vals. Îl întreb: cum așa, fără cuvinte? Este bine să fie nu doar dansate, dar și cântate. A doua zi îmi puse pe masă versurile. Astfel au apărut cântecele „Hora veseliei” și „Valsul absolvenților”, acesta din urmă constituind o retrospectivă muzicală sentimentală a celor trei trepte – clasele primare, gimnaziale și de liceu.

„Avem nevoie de părinți”

Ulterior, domnul director a adus noi și noi creații pentru copii – cântece care sensibilizează și pe mic, și pe mare. „Avem nevoie de părinți”… Câte lacrimi durute a stors cântecul acesta în diferite săli! Când am început să-l învățăm și am ajuns la refren, „Mamă, te rog, nu pleca,/ Cine mă va mângâia/ Tată, te rog, nu lăsa/ Fără stăpân casa ta”, un băiețel a izbucnit în hohote de plâns. Apoi – și fetele. Am intervenit să-i liniștesc și … am aflat că mama acelui copil era plecată la muncă peste hotare… La fel și „Îndemn la unire”. Saltă sălile în picioare, pe ambele maluri ale Prutului.

Am pus pe note și am imprimat cântecele, cu ansamblul, în studiouri profesioniste. Așa au devenit foarte cunoscute și îndrăgite. Se cântă pe la diverse activități importante de la noi și din Țară. În 2004, cântecele compuse de domnul Aurelian Silvestru au fost incluse în cartea, „Victoria speranței”. La lansare, îl invitasem pe profesorul meu de metodica educației muzicale din Călărași, Gheorghe Budescu. Am citit atunci în ochi lui mândria unui dascăl împlinit.

Soția îmi este dragă de la grădiniță

Cu Ecaterina am copilărit împreună. Îmi este dragă de la grădiniță, sentimentul acesta perpetuând în timp. Ne scriam bilețele de când eram elevi. Păstrez și acum bilețelele pe care mi le scria. Le mai citim din când în când, amintindu-ne de frumoasele sentimente ce le păstrăm și azi. Împărtășim aceleași pasiuni. În orele de relaxare, ascultăm muzică populară și creații clasice – Shopin, Mozart, Beethoven, compozitori pe care i-am descoperit în timp. Cântăm. La cel din urmă eveniment al familiei – nunta nepotului de pe frate, muzicanții tocmiți de mire practic nu aveau ce face – cânta ba nepoțica Anișoara (artistă și ea!), ba fratele Vasile, ba eu cu Ecaterina.

Îmi doresc neamul, dimpreună, acasă, la o masă

Mai tutelez un ansamblu – „Țărăncuța” de la Durlești, fondat de regretata mea soră Tatiana. Împreună cu soțul ei, Ștefan Sofronovici, menținem activitatea ansamblului. „Țărăncuță” a împlinit anul trecut 25 de ani. Este de aceeași vârstă cu Liceul „Prometeu”.

Am multe neamuri. Din păcate, risipite prin lume. Dar am o mare dorință: să-mi văd întreg neamul acasă, să-i admir puterea, frumusețea și talentul. Să ne așezăm, toate rudele, la masă și … SĂ CÂNTĂM!
---

N.R.: Azi, 19 august 2017, profesorul de educație muzicală de la liceul „Prometeu” din Chișinău, Veaceslav Adam, își sărbătorește cei 55 de ani împliniți.

(7) comentarii
Alexei Axan
11:01, 19 August 2017

La mulți ani, amice Veaceslav Adam! Nici nu-mi vine a crede că toamna aceasta se împlinesc 40 de ani de când ne-am cunoscut la primul un antrenament la secția de atletică ușoară. Prieteniile durează și perpetuează ...

Mariana Nicoară
12:10, 19 August 2017

Am citit fragmentul cu deosebita placere! Câtă dragoste de tarâ si neam radiaza din sufletul acestui Om!La Multi Ani,Veaceslav!Familiei multa sanatate!

Vasile Șoimaru
12:37, 19 August 2017

LA MULȚI ANI, VEACESLAV, ȘI LA TOT MINUNATUL NEAM AL ADAMEȘTILOR DIN CARE CU ONOARE FACI PARTE!

Daria
21:32, 19 August 2017

Cu mult drag si respect ,un sincer la mulți ani!!! Ați fost primul si unicul meu profesor de muzica si cred ca ati oferit pentru prima oară ocazia copiilor din Balanești sa descopere o lume specială,cea a muzicii !!!

Mariana Brasoveanu
21:56, 18 September 2017

Și eu va salut cu drag și îmi aduc aminte cu mare plăcere de orele de muzica, de multele noastre repetiții de la cor din coridorul școlii din Balanesti și mai ales de momentele (pe care eu le trăiam destul de intens) de la festivaluri!!! Sănătate și numai gânduri bune!! Mariana Brasoveanu

Mariana Brasoveanu
21:59, 18 September 2017

Și eu va salut cu drag și îmi aduc aminte cu mare plăcere de orele de muzica, de multele noastre repetiții de la cor din coridorul școlii din Balanesti și mai ales de momentele (pe care eu le trăiam destul de intens) de la festivaluri!!! Sănătate și numai gânduri bune!! Mariana Brasoveanu

Mariana Brasoveanu
22:02, 18 September 2017

Și eu va salut cu drag și îmi aduc aminte cu mare plăcere de orele de muzica, de multele noastre repetiții de la cor din coridorul școlii din Balanesti și mai ales de momentele (pe care eu le trăiam destul de intens) de la festivaluri!!! Sănătate și numai gânduri bune!! Mariana Brasoveanu

Nume

Adaugă comentariu Citeste Regulile

Subscribe by email RSS
18 Iunie 2018
RSS
AIPA a trecut în contul producătorilor agricoli 94 de milioane de lei
free
Refuzul unui operator 112 de a răspunde apelului unei femei însărcinate, motiv de anchetă
PPPDA anunță proteste în cazul în care validarea mandatului primarului se va tărăgăna CMC a decis alocarea a zece milioane de lei pentru localitățile Țânțăreni și Geamăna
Un centru de resurse și suport pentru copii și tineri va fi înființat în capitală Încă 300 de persoane din Chișinău vor avea asistenți personali
Proiect de lege privind circulația în traficul internațional a automobilelor transnistrene
free
Un Centru Mobil de prevenire a infracțiunilor, lansat în UTA Găgăuzia
Fondatoarea unei companii spune că este victima unor decizii judecătorești frauduloase
free
Alocații pentru profesorii și medicii din Chișinău
Deșeurile de bucătărie transformate în biohumus, în cadrul unui proiect socio-ecologic CMC a aprobat terenul pentru construcția gazoductului Ungheni-Chișinău
Andrei Năstase: Circul a continuat prin depunerea unei cereri de recuzare
free
Diaspora propune crearea unui Fond pentru dezvoltarea economică și socială a Moldovei
Naționala U-19 de futsal s-a clasat pe locul 8 la turneul din Croația
free
Estonia susține Moldova în dezvoltarea unei societăți mai puternice, premierul Jüri Ratas
Fără apă la robinet
free
Asemenea Georgiei, Moldova trebuie să realizeze reforme cuprinzătoare, ambasador
free
Ploile torențiale au făcut prăpăd în Tocuz și Ucrainca
free
Ziua Internațională a Taților, marcată la Chișinău
free
Președinția României în UE poate contribui la finalizarea construcției gazoductului Iași-Ungheni-Chișinău, opinie
free
Președinția României în Consiliul UE și contextul politico-energetic din Moldova, OP-ED
free
RETROSPECTIVA SĂPTĂMÂNII 11-17 iunie. Cele mai importante știri din fluxul IPN „Economie & Business” Cursul valutar oficial la 18.06.2018
free

ANUNȚURI

Vezi toate

COMUNICATE DE PRESĂ

Vezi toate

Ultimele video

Conferințe IPN [HD] | Radiografia trimestrială a economiei moldoveneștiConferințe IPN [HD] | Judecători complici în atac raider
Conferințe IPN [HD] |Propunerile Diasporei pentru asigurarea dreptului la vot peste hotareConferințe IPN [HD] | Cetățenii comunei Băcioi, pedepsiți pentru votul lor liber exprimat
Vezi toate
banner creditex